China și-a redus vulnerabilitatea energetică înaintea crizei din Orientul Mijlociu. Rezervele de petrol depășesc un miliard de barili

În 2003, președintele Hu Jintao a descris această vulnerabilitate drept „Dilema Malacca”. El a avertizat că anumite mari puteri urmăresc să controleze strâmtoarea.

„Nu este deloc exagerat să spunem că oricine controlează Strâmtoarea Malacca va putea ține sub control și ruta de aprovizionare cu energie a Chinei”, ar fi declarat acesta.

China și-a pregătit strategia energetică timp de două decenii

De atunci, strategia militară a Chinei s-a concentrat pe modernizarea și extinderea forțelor navale pentru protejarea rutelor de aprovizionare. În domeniul energiei, China și-a majorat producția, a încurajat creșterea eficienței, a trecut la combustibili alternativi, a extins utilizarea vehiculelor electrice. Și-a diversificat importurile și a acumulat rezerve strategice uriașe.

Pregătirile Chinei pentru un posibil conflict în jurul Taiwanului și al Strâmtorii Malacca au făcut ca țara să fie mult mai puțin vulnerabilă la războiul din Orientul Mijlociu. China a evitat în mare parte creșterile bruște ale prețurilor și raționalizarea care au afectat alte state asiatice.

Factorii de decizie de la Beijing vor considera, cel mai probabil, că strategia lor a fost confirmată. Acest lucru îi va încuraja să o consolideze. Alte țări din Asia și din restul lumii ar putea prelua unele dintre aceste măsuri, influențând astfel evoluția piețelor energetice.

China importă peste 70% din petrolul consumat

Printre principalele componente ale strategiei Chinei se numără:

Producția internă: Beijingul consideră că China dispune de rezerve bogate de cărbune, dar are resurse reduse de petrol și gaze. Țara importă 10% din cărbunele pe care îl consumă, 40% din gaze și peste 70% din petrol.

Pentru a reduce necesarul de importuri, China a încurajat creșterea producției de gaze în Sichuan, în sud-vest. Precum și în Xinjiang, Shaanxi și Mongolia Interioară, în nord. În același timp, a intensificat explorările petroliere în Marea Bohai și a redus pe cât posibil utilizarea produselor petroliere.

Sursele regenerabile, precum energia hidroelectrică, eoliană și solară, au fost dezvoltate într-un ritm cât mai rapid. Cărbunele este utilizat drept „piatră de temelie” pentru garantarea securității energetice.

Electrificarea: China a introdus automobilele electrice și alte vehicule cu energie alternativă într-un ritm mai rapid decât orice altă țară. Acestea înlocuiesc deja un consum de benzină și motorină echivalent cu aproximativ un milion de barili pe zi.

Pe măsură ce tot mai multe vehicule vor deveni electrice, volumul carburanților înlocuiți va crește de patru ori, la peste patru milioane de barili pe zi până în 2035.

Cel de-al 15-lea plan cincinal al guvernului pornește de la premisa că nivelul consumului de petrol va atinge un vârf înainte de sfârșitul deceniului. Este posibil ca cererea de benzină și motorină să fi atins deja nivelul maxim.

China și-a diversificat furnizorii și rutele de aprovizionare

Diversificarea. China se așteaptă să depindă de importuri și în viitorul apropiat, astfel că guvernul a încurajat diversificarea rutelor de aprovizionare și dezvoltarea unor relații bune cu o gamă largă de exportatori.

Înaintea războiului, China importa aproape 60% din țiței din Orientul Mijlociu. Ponderea era însă mult mai mică decât în cazul Japoniei. Aceasta depindea de regiune pentru peste 90% din importurile sale, și decât în majoritatea celorlalte țări asiatice.

Aproximativ 54% din gazele importate de China erau transportate pe mare, însă numai 17% proveneau din Orientul Mijlociu. Cea mai mare parte a restului provenea din Rusia și Australia. Aproape jumătate din importurile de gaze ajungeau în țară prin conducte terestre din Rusia și Asia Centrală, fiind astfel protejate în fața unei blocade navale.

China a încercat să își „extindă cercul de prieteni” în domeniul energiei, dezvoltând relații cu Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Irakul și Qatarul, dar și cu Iranul. Drept urmare, petrolierele care navighează sub pavilion chinez sau au ca destinație China au primit, în general, permisiunea de a traversa blocadele din Golf și Marea Roșie.

Rezerve de peste un miliard de barili de petrol

Constituirea rezervelor: China a acumulat unele dintre cele mai mari rezerve de țiței din lume, însă dimensiunea exactă a acestora este secret de stat.

Înaintea războiului, China importa cu un milion de barili pe zi mai mult decât cantitatea procesată de rafinăriile sale. O mare parte din surplus era direcționată către rezervele comerciale și strategice.

Stocurile totale erau estimate la peste un miliard de barili, o cantitate suficientă pentru a înlocui în totalitate importurile timp de peste 100 de zile. Japonia și Coreea de Sud aveau, de asemenea, rezerve considerabile înaintea războiului. În majoritatea celorlalte țări din regiune, stocurile erau însă mult mai reduse sau, în unele cazuri, aproape inexistente.

China a utilizat o parte din aceste rezerve pentru a menține aprovizionarea internă cu carburanți. Importurile de țiței au scăzut cu peste 1,3 milioane de barili pe zi în primele șase luni ale anului 2026, însă livrările de carburanți s-au menținut, în linii mari, stabile.

Alte țări asiatice intenționează acum să își majoreze considerabil rezervele pentru a evita viitoare probleme de aprovizionare.

Războiul din Iran a evidențiat importanța diversificării lanțurilor de aprovizionare și a rezervelor strategice. China a aplicat aceste lecții în ultimele două decenii. În același timp, restul regiunii le-a învățat acum cu costuri ridicate, potrivit Financial Time.