Guvernatorul BNR a prezentat săptămâna aceasta noul raport asupra inflației. Banca centrală a ridicat prognoza pentru decembrie 2026 de la 6,1% la 7,4%, în principal din cauza energiei și combustibililor.
Problema nu privește numai facturile curente. O companie trebuie să decidă dacă acceptă comenzi pentru lunile următoare, cât produce și ce investiții poate susține.
Coloranții și cablurile arată cum se transmite șocul
În prezentarea BNR, Isărescu a indicat variații de aproximativ 80% la două categorii de produse intermediare, fabricarea coloranților și a cablurilor electrice. Nu este vorba despre o scumpire de 80% a tuturor produselor industriale. Sunt exemple punctuale, folosite pentru a arăta cât de puternic se poate transmite costul energiei.
Când aceste componente se scumpesc, producătorii din aval fie acceptă marje mai mici, fie încearcă să transfere costul în propriile prețuri. De aceea, șocurile apărute la furnizori pot fi resimțite mult mai târziu de cumpărătorul final.
Mugur Isărescu vorbește despre revenirea unor vulnerabilități pe care le considera depășite. „Pentru mine e o durere. În anii ’90 am pledat şi eu să închidem tot ce e energofag în România.”
Datele INS confirmă presiunea generală. Prețurile producției industriale au crescut cu 13,8% în septembrie față de aceeași lună din 2025. În industria energetică avansul a fost de 24,95%, iar pentru bunurile intermediare de 11,92%.
Producția scade, chiar dacă prețurile la fabrică urcă
În primele nouă luni, producția industrială din România a scăzut cu 3,7% ca serie brută. În industria prelucrătoare, declinul a fost de 4,7%. Fabrica produce mai puțin într-un moment în care o parte din costuri crește.
Analistul economic Adrian Codîrlașu descrie discrepanța dintre ambițiile energetice ale României și situația din economie. „Am văzut, de fapt, unde suntem cu energia. Deci suntem departe tare de a visa să fim hub.” În opinia sa, resursele trebuie folosite pentru reducerea costurilor și pentru investiții care susțin producția.
Contează și energia consumată pentru fiecare unitate de produs. Dacă energia reprezintă 20% din costul unui bun, o scumpire cu 30% poate adăuga 6% la costul total, înainte de alte ajustări. Este un calcul ilustrativ, nu media industriei.
Acest dezavantaj se vede în special la firmele cu consum constant. Oprirea temporară a producției nu elimină întotdeauna cheltuielile fixe, iar reluarea activității poate aduce pierderi suplimentare.
De la petrol și motorină la prețul produsului finit
BNR urmărește separat motorina deoarece este esențială pentru transportul mărfurilor și lucrările agricole. Scumpirea țițeiului ajunge în carburanți, apoi în costurile logisticii.
Isărescu explică de ce banca centrală privește dincolo de prețul combustibilului. „În partea dreaptă am calculat și un indice separat pentru motorină. Apoi, avem efectele în lanț care se propagă în întreaga economie.”
Codîrlașu atrage atenția că șocurile nu provin dintr-o singură piață. „Motivul este limpede: noi am fost loviți pe partea de energie de toate cele trei componente: electricitate, gaz și petrol.” Analistul economic mai apreciază că evoluțiile acestora pot apăsa simultan asupra costurilor firmelor.
Pentru un producător alimentar, energia înseamnă utilaje, refrigerare și ambalare, dar și transport până la magazin. Creșterile nu sunt identice între sectoare, însă pot face mai dificilă păstrarea prețului final.
Scumpirile din industrie nu ajung integral la raft
Prețurile de producție și cele de consum evoluează diferit. O fabrică poate absorbi temporar o parte din costuri, mai ales dacă se teme să nu piardă clienți. Iar cererea slabă limitează posibilitatea transferului integral al majorărilor.
Codîrlașu face această distincție când analizează datele privind prețurile producătorilor. „Asta nu înseamnă automat scumpiri în magazine. Depinde de marjele producătorilor, de concurență și de cerere.” Presiunea poate rămâne în bilanțurile firmelor înainte să apară în indicele prețurilor de consum.
Dacă majorează prețurile, riscă să piardă contracte. Iar investițiile în eficiență energetică necesită capital, tocmai când finanțarea este costisitoare. Dincolo de șocul direct asupra facturilor, există efectele indirecte care se acumulează de-a lungul lanțurilor de producție.
Proiectele de stocare și rețelele pot face diferența
Extinderea capacităților regenerabile ajută oferta de electricitate, însă nu rezolvă singură fluctuațiile de preț. Producția solară este concentrată în anumite ore, iar cererea industrială poate rămâne ridicată seara. Fără stocare, rețele suficient dezvoltate și surse flexibile, importurile scumpe pot deveni necesare în perioadele dificile.
Codîrlașu consideră că investițiile în energie sunt o prioritate și critică folosirea incompletă a finanțărilor disponibile pentru stocare. În plus, el compară condițiile fiscale din România cu cele din Bulgaria, unde apreciază că unele proiecte pot deveni mai atractive.
Mugur Isărescu insistă asupra incertitudinii din piețele internaționale. „Acum a coborât la 90. Probabil că toate datele de prognoză s-ar schimba.” Guvernatorul se referă la prețul barilului de petrol, care depășea 100 de dolari la momentul construirii prognozei BNR. Scăderea ulterioară nu garantează stabilizarea prețurilor.
O strategie energetică pentru industrie trebuie să urmărească și stabilitatea costurilor, nu doar numărul megawaților instalați. O firmă care știe cât va plăti peste un an poate negocia contracte mai sigur decât una expusă permanent pieței spot.
Industria are nevoie de energie predictibilă, nu doar de subvenții
Ajutoarele temporare pot limita unele pierderi, dar nu rezolvă costurile structurale. Investitorii decid unde amplasează o fabrică în funcție de costurile estimate pe ani, nu după o singură factură.
Isărescu amintește și dificultatea atragerii capitalului pentru dezvoltare. „Necazul este că nu ne-au ajutat investițiile străine directe. Ne-au ajutat investițiile din fonduri europene, în principal.” Fără investiții productive suplimentare, economia riscă să rămână dependentă de impulsurile temporare ale finanțării publice.
Analistul Codîrlașu explică de ce inflația resimțită de consumatori nu dispare odată cu încetinirea ritmului de creștere. „Atât timp cât inflația are semnul plus, prețurile cresc. Ca să scadă prețurile, inflația ar trebui să fie pe minus.”
Pentru România, miza depășește evoluția inflației până în 2028. Dacă fabricile pierd competitivitate și investițiile sunt amânate, scăderea prețului energiei poate veni prea târziu pentru unele capacități de producție. Reducerea vulnerabilității energetice este și o condiție pentru păstrarea locurilor de muncă și creșterea exporturilor.
