Lucrătorii latino-americani susțin creșterea ocupării forței de muncă în Spania. Au depășit pentru prima dată numărul celorlalți angajați străini

Numărul lor a ajuns la 1,2 milioane, depășind pentru prima dată totalul angajaților străini proveniți din celelalte țări europene, relatează El País. Din iunie 2019, numărul persoanelor afiliate la sistemul spaniol de securitate socială a crescut cu aproape trei milioane. Spania a ajuns astfel la un record de 22,47 milioane de cotizanți.

Dintre noii afiliați, 692.000 provin din țări latino-americane. Ei reprezintă 23,4% din întreaga creștere înregistrată în ultimii șapte ani.

Datele arată o schimbare importantă în structura forței de muncă străine. Numărul latino-americanilor l-a depășit pentru prima dată pe cel cumulat al românilor, italienilor, francezilor și al celorlalți lucrători veniți din Europa.

Unul din trei noi cotizanți este latino-american

Contribuția lucrătorilor latino-americani a devenit și mai vizibilă în ultimul an. Din iunie 2025, sistemul spaniol de securitate socială a câștigat aproximativ 605.000 de afiliați. Aproape 199.000 dintre aceștia sunt originari din America Latină. Cu alte cuvinte, unul din trei noi cotizanți înregistrați în ultimul an provine din această regiune. Creșterea este mult mai mare decât cea din 2023, când piața spaniolă a muncii a atras aproximativ 134.000 de noi lucrători latino-americani.

Columbia este principala țară de origine. Numărul lucrătorilor columbieni afiliați la securitatea socială a crescut cu 72.700 într-un singur an. Mónica Monguí, profesoară la Universitatea Complutense din Madrid și specialistă în migrație, consideră că sosirea latino-americanilor va continua atât timp cât Spania va avea nevoie de forță de muncă.

Evoluția va depinde însă și de costul locuințelor, nivelul salariilor și politicile privind migrația. Situația economică și politică din țările de origine va influența, de asemenea, noile plecări.

Regularizarea poate aduce alți lucrători în economia formală

Creșterea ar putea continua în lunile următoare, după încheierea procesului extraordinar de regularizare din 30 iunie 2026. Până în iunie, procedura a determinat intrarea în sistemul de securitate socială a aproximativ 159.000 de lucrători străini. Autoritățile nu au publicat încă repartizarea completă pe țări.

Aproximativ două treimi dintre cererile de regularizare au fost însă depuse de persoane din America Latină. Rezolvarea favorabilă a dosarelor le va permite multora să intre oficial pe piața muncii. O parte dintre beneficiari locuiau deja în Spania și munceau în economia informală.

Regularizarea nu înseamnă, în toate cazurile, apariția unui loc de muncă nou. Ea poate reprezenta trecerea unei activități deja existente din zona muncii nedeclarate în economia fiscalizată.

Pentru stat, schimbarea înseamnă mai mulți contribuabili și încasări suplimentare din cotizații. Pentru lucrători, formalizarea oferă acces la protecție socială și drepturi recunoscute prin contract.

Mulți lucrează în domenii cu salarii reduse

Datele disponibile nu permit o împărțire completă a tuturor angajaților latino-americani pe sectoare. Informațiile privind lucrătorii columbieni oferă însă o imagine asupra domeniilor în care aceștia sunt concentrați. Aproximativ 21% lucrează în industria ospitalității, iar 13% în comerț. Alte 13% activează în servicii administrative, iar 10% în construcții. Circa 6% lucrează în sănătate și servicii sociale, inclusiv în activități de îngrijire. Aceste ocupații sunt adesea slab plătite și presupun programe lungi.

Transporturile reprezintă un alt sector important. Munca este solicitantă și presupune multe ore petrecute pe drum, inclusiv în perioadele cu temperaturi ridicate.

Locuințele și recunoașterea diplomelor rămân obstacole

Integrarea profesională nu rezolvă automat problemele sociale ale lucrătorilor străini. Accesul la locuințe reprezintă una dintre principalele dificultăți, mai ales în orașele cu chirii ridicate. Mulți migranți ajung în Spania fără economii sau proprietăți, scrie El Pais. Stabilitatea locativă este esențială pentru ca aceștia să își construiască o viață pe termen lung și să se mute inclusiv în regiunile depopulate care au nevoie de angajați.

Un alt obstacol este recunoașterea lentă a calificărilor obținute în țările de origine. Procedurile greoaie îi obligă pe unii specialiști să accepte ocupații sub nivelul lor de pregătire. Simplificarea echivalării diplomelor este cerută atât de organizațiile patronale, cât și de sindicate. Măsura ar permite economiei spaniole să folosească mai bine competențele lucrătorilor veniți din afara țării.

Contribuția lor devine tot mai importantă într-o economie afectată de îmbătrânirea populației și de lipsa personalului în îngrijire, ospitalitate, construcții și transport. Datele arată însă și o dependență de lucrători străini în sectoare caracterizate frecvent prin salarii mici, precaritate și programe dificile.