România vrea să plătească din nou agențiile pentru aducerea de turiști străini. Este a patra încercare în care statul încearcă să „cumpere” vizitatori

Miza este mai mare decât subvenția. Aproape 80% dintre sosirile înregistrate în primele șapte luni din 2026 au fost ale turiștilor români. În același timp, turismul intern a fost lovit de reducerea voucherelor de vacanță.

Incoming-ul aduce însă bani din exterior. În 2025, cheltuielile vizitatorilor străini în România au depășit 5 miliarde de euro. Prima poate ajuta la creșterea acestor fluxuri. Întrebarea este dacă poate deveni politică de dezvoltare sau doar umple temporar camere goale.

România are multe paturi și prea puțini străini

În primele șapte luni din 2026, România a înregistrat 7,49 milioane de sosiri în structurile de cazare. Turiștii străini au reprezentat doar 20,1% din total. Durata medie a șederii lor a fost de 2,1 zile. Iar aceste statistici nu arată bine deloc. Ministrul Darău spune că dependența de piața internă trebuie redusă. „Trebuie să fim mai buni la incoming şi să aducem mai mulţi turişti străini în ţară.”

Motorul intern merge însă mai slab. ANAT estima în vară o reducere a volumelor de circa 30% în turismul intern, după schimbarea sistemului voucherelor. În primele cinci luni, decontările scăzuseră cu 61,5%. Ele coborâseră de la aproximativ 557 milioane lei la 214,5 milioane.

Cristian Bărhălescu, președintele ANAT, avertizează asupra fragilizării cererii interne. „Vacanța nu trebuie să devină un privilegiu rezervat unei minorități. ANAT va continua să susțină măsuri care sprijină puterea de cumpărare și accesul românilor la vacanțe.”

În paralel, oferta a continuat să crească. Darău a remarcat majorări de 20%, 30% sau chiar 60% ale capacității de cazare în unele județe. Însă, numărul turiștilor nu a urmat automat aceeași traiectorie.

Paul Barbu, consultant în turism, constată aici prima contradicție. „Ministrul însuși spune două lucruri care se bat cap în cap cu narativul de «relansare»: că numărul de camere a crescut cu 20-60% în unele județe fără să crească proporțional turiștii și că 90% dintre operatori spun că instabilitatea fiscală și legislativă e principala problemă. Diagnosticul lui propriu arată o problemă structurală de ofertă supradimensionată și climat de business imprevizibil. Iar remediul propus e o primă și niște contracte mai flexibile.”

Prima a mai fost scoasă din sertar de trei ori

Ideea unei recompense pentru agențiile care aduc străini apare în agenda publică încă din 2009. Atunci, ANAT cerea Ministerului Turismului, condus de Elena Udrea, introducerea unei prime de incoming. Dar nu prea a dat roade. În 2020, industria a propus din nou instrumentul. Formula discutată era un sprijin de 1-3% din suma facturată și adusă în țară din incoming. Iarăși fără succes.

În 2022, ideea a devenit schemă de minimis. Statul oferea 40 de euro pentru fiecare turist străin care cumpăra un sejur de cel puțin patru nopți. Pentru fiecare noapte suplimentară se adăugau 2 euro. Agenția trebuia să fi adus în anul anterior peste 200 de turiști străini. Pare altă Mărie cu altă pălărie, dar, la bază, era aceeași plată per cap de turist străin intrat în țară.

Paul Barbu vede problema în succesiunea de porniri și opriri. „Prima de incoming a tot apărut și dispărut în România, de fiecare dată motivată de o criză. Problema care a ucis-o de fiecare dată nu a fost lipsa de eficacitate teoretică, ci execuția. Banii au fost puțini, alocați târziu și cu o birocrație de decontare greoaie.”

Irineu Darău revine acum cu aceeași pârghie pentru 2027. „Sper ca anul viitor să dăm din nou acea primă de incoming, să recompensăm aducerea în România a fiecărui turist străin.”

Paul Barbu spune că formularea condiționată de buget ar trebui privită cu prudență. „O primă care apare și dispare în funcție de bugetul anual nu schimbă comportamentul de investiție al industriei. Nimeni nu-și face planuri de marketing extern pe un instrument despre care nu știe dacă va mai exista peste 12 luni. De fiecare dată, măsura a fost a unui ministru, nu a unei strategii de stat asumate pe termen lung.”

Cristian Bărhălescu cere predictibilitate și pentru mecanismele de sprijin. „Considerăm că România are nevoie de un mecanism permanent, predictibil şi flexibil.” În opinia ANAT, un asemenea instrument trebuie să poată fi activat înainte ca un recul temporar să lase efecte permanente în industrie.

Și alte țări plătesc pentru fluxuri, dar pun condiții

Ideea nu este o invenție românească. Grecia, o țară cu un succes turistic de netăgăduit, a folosit o subvenție de 40 de euro pentru turiști aduși prin charter în lunile de extrasezon. Bulgaria a acordat după pandemie 35 de euro pe loc pentru operatorii cu zboruri charter. Și schema nu ține doar de Europa. India a folosit stimulente de 30-50 de dolari pe turist, cu praguri minime de volum.

Croația a avut un sistem de sprijin per pasager pentru operatorii care aduceau străini. Programul a fost abandonat în procesul de apropiere de UE, pe fondul regulilor privind ajutorul de stat. Portugalia merge astăzi mai ales pe finanțarea proiectelor și evenimentelor capabile să atragă fluxuri turistice. Fiecare țară a avut niște caracteristici, criterii, pe care nu le mai detaliem. Ideea este că nu am descoperit noi apa caldă, doar am copiat ce am văzut că fac alții pentru care turismul nu este un duș rece al deficitului.

Paul Barbu spune că diferența nu este existența subvenției, ci arhitectura din jurul ei. „Prima de incoming, teoretic, nu e «cumpărare de turiști» în sensul peiorativ. E o subvenție de piață de intrare, ceva ce fac și alte țări. Diferența este că acolo prima vine cu obiective clare, măsurabile și mai ales cu o strategie de marketing și produs în spate.”

Adrian Voican, vicepreședinte ANAT, spune că România pornește cu un handicap de vizibilitate. „Avem și noi ceva promovare, dar este mult, mult, mult sub pragul de a fi auzit și a fi receptat mesajul nostru.”

Voican estimează că România ar avea nevoie de circa 30 milioane de euro anual pentru promovare externă. El amintește de pragul de patru nopți cerut și prin schema ultimă, din 2022. Dar datele s-au schimbat puțin, durata medie reală a șederii unui turist străin fiind acum de numai 2,1 zile. El rezumă problema ca fiind una instituțională. „Trebuie să avem un organism care să gestioneze fondurile și promovarea. Abia apoi trebuie să ai și un buget”.

Un turist aduce valută, dar prima nu construiește destinația

Argumentul economic în favoarea incoming-ului este puternic. Străinii au cheltuit peste 5 miliarde de euro în România în 2025. Americanii, germanii, britanicii și italienii au generat împreună aproape 2 miliarde. Nu e de colo. Dar nici nu ne pun în lumina vreunui clasament european în materie.

Paul Barbu spune că trebuie separat randamentul tactic de rezultatul structural. „Banii ăia de primă, dacă vin fără un produs turistic diferențiat în spate, cumpără turiști o dată, nu construiesc o destinație. Turistul vine pentru că a fost mai ieftin, nu pentru că România a devenit brusc mai atractivă. Când prima dispare, și, după cum am văzut de trei ori, dispare, turistul ăla nu mai are niciun motiv să revină, pentru că motivul lui de venire n-a fost niciodată experiența, ci prețul.”

Prima poate umple camere, dar nu poate ține loc de strategie

Există și exemple care arată că fluxul poate fi construit prin produs și conectivitate. În 2026 a revenit un charter săptămânal din Polonia spre litoral după o pauză lungă, de exemplu. Cristian Bărhălescu vede cheia ca fiind aplecarea către piețe mai vechi, azi uitate. „Sperăm să-i readucem pe polonezi, cehi, slovaci. Să îi atragem spre România. Continuitatea acestui început va depinde doar de noi”.

Paul Barbu consideră că ordinea investițiilor contează mai mult decât existența primei. „Dacă aș avea eu bugetul acela, l-aș pune, în ordine, în predictibilitate fiscală și legislativă pe minimum 3-5 ani. Apoi într-o OMD funcțională și în infrastructura de bază. Abia după aceea, ca element tactic punctual și temporar, aș pune o primă de incoming pentru piețe noi.”

În această logică, recompensa per turist poate funcționa ca instrument de vânzări, nu ca politică turistică în sine. Poate umple camere într-un sezon slab. Poate ajuta și un turoperator să testeze România pe o piață nouă. Nu repară însă drumul spre hotel, calitatea slabă a serviciului turistic sau promovarea subțire, care începe și se oprește odată cu bugetul.

Paul Barbu sintetizează riscul. „Are un sens tactic pe termen foarte scurt: umple paturi goale rapid, într-un an prost. Dar dacă devine singura pârghie, e narcotic, nu tratament. Iar aici e aceeași logică de «soluție rapidă care pare ieftină acum și scumpă structural mai târziu».”

A patra revenire a primei de incoming poate avea sens economic dacă statul știe exact ce cumpără. Ar trebui să aducă turiști suplimentari din piețe-țintă, mai multe nopți și încasări peste costul schemei. Dacă apare însă într-un an greu și dispare când bugetul se strânge, problema rămâne aceeași. România va cumpăra turiști fără să cumpere ceea ce îi lipsește de trei decenii: continuitate.