Mișcarea nu schimbă singură tabloul macroeconomic, dar arată că presiunea de finanțare rămâne ridicată. Datoria pe termen lung a ajuns la 182,519 miliarde de euro și reprezintă 79,4% din total. Datoria pe termen scurt a coborât la 47,444 miliarde euro, adică 20,6% din total.
Statul apasă mai greu în structura datoriei externe
Datele arată că ponderea cea mai vizibilă vine din zona publică. Potrivit ZF, administrația publică are 126,6 miliarde euro din totalul datoriei externe. În același timp, soldul deținut de societățile care acceptă depozite, exclusiv banca centrală, a fost de 15,1 miliarde euro.
Tot din volumul total, investiția directă sub forma creditelor intragrup se ridică la 51,5 miliarde de euro. Separat de aceasta, componenta de datorie externă a totalizat 178,4 miliarde de euro, față de 176,9 miliarde de euro la finalul lui 2025. Asta arată că nota de plată nu mai ține doar de stat, ci și de felul în care economia privată se finanțează din exterior.
Indicatorii de rezistență arată mai bine, dar presiunea rămâne
Pe partea de indicatori de siguranță, imaginea nu s-a deteriorat. Agerpres anunță că rata serviciului datoriei externe pe termen lung a fost de 12,9% în ianuarie-februarie 2026, sub nivelul de 18,4% din 2025. Gradul de acoperire a importurilor cu rezerve a urcat la 6,7 luni, de la 6 luni la 31 decembrie 2025.
Acoperirea datoriei externe pe termen scurt cu rezervele valutare ale BNR a urcat la 107,3%. La finalul anului trecut, acest indicator era la 104,4%. Contul curent a rămas în deficit, la 3,191 miliarde euro în primele două luni. De notat că nivelul său este sub cel din aceeași perioadă din 2025. Cu alte cuvinte, România stă puțin mai bine la indicatorii de tampon, dar continuă să funcționeze cu nevoie constantă de capital extern.