Povestea Shell, o afacere începută cu scoici în urmă cu două secole. Colosul petrolier valorează astăzi peste 200 de miliarde de dolari 

Povestea Shell începe în 1833, la Londra, când Marcus Samuel senior și-a extins activitatea comercială. Vindea antichități, însă a remarcat interesul tot mai mare pentru scoicile folosite în designul interior. Cererea a crescut rapid, iar importurile din Orientul Îndepărtat au transformat micul comerț într-o rețea de import-export cu produse tot mai variate.

De la scoici la primele transporturi de petrol 

După moartea lui Marcus Samuel senior, în 1870, activitatea a fost preluată de cei doi fii ai săi, Marcus junior și Samuel. Frații au dezvoltat portofoliul și au adăugat noi produse pe listă, de la importuri, de la orez și mătase, până la cupru și porțelan chinezesc.

În anii 1880, cei doi au observat potențialul petrolului. Combustibilul devenea esențial pentru industrie, transport și iluminat, dar transportul rămânea o problemă. Petrolul era transportat în butoaie, o metodă scumpă, lentă și incomodă.

Pentru a reduce costurile, familia Samuel a comandat o flotă capabilă să transporte petrol în vrac. Una dintre primele nave a fost Murex, numită după denumirea latină a unei scoici. Lansată în 1892, vasul a devenit primul tanc petrolier care a traversat Canalul Suez. Noua rută maritimă a reprezentat o schimbare importantă în logistica aprovizionării cu petrol și a oferit afacerii un avantaj competitiv major. După acest pas, frații Samuel aveau nevoie de un nou nume al companiei, care să le ofere o identitate și o poziție clară pe piață.

Cum a apărut numele Shell 

Transportul petrolului vrac a redus costurile și a permis livrarea unor cantități mult mai mari. Familia Samuel putea concura mai eficient pe o piață dominată de rivali puternici. Principalul concurent era Standard Oil, compania americană cunoscută pentru recipientele albastre de combustibil. Pentru a se diferenția, Marcus Samuel junior a folosit numele Shell și a ales recipientele roșii, ușor de recunoscut. Numele păstra legătura cu primul produs care adusese succes familiei Samuel. Simbolul scoicii nu era doar un element grafic, ci o trimitere directă la originile afacerii.

Strategia a funcționat. Brandul a devenit vizibil, iar vânzările de combustibil au depășit rapid celelalte activități ale companiei. Până în 1896, petrolul aducea mai multe venituri decât restul afacerilor la un loc. În 1897, frații au redenumit firma Shell Transport and Trading Company. Tot atunci a fost deschisă și prima rafinărie în insula Borneo, administrată de Compania Olandeză a Indiilor de Est.

Fuziunea care a creat un gigant global

În 1901, descoperirea petrolului în Texas a schimbat echilibrul pieței. Marcus Samuel junior a obținut drepturi importante de transport și distribuție, chiar în fața rivalului Standard Oil. În același timp, Royal Dutch își construia propria flotă de tancuri petroliere și dezvolta o rețea comercială în Asia. Concurența devenea tot mai dură, iar o parte din flota britanică a ajuns să rămână nefolosită.

Soluția a venit în 1907, când Shell Transport and Trading Company a fuzionat cu Royal Dutch. Așa a apărut Grupul Royal Dutch Shell, o structură care a accelerat expansiunea internațională. Noul grup și-a extins operațiunile în Europa, Asia și America. Au urmat activități de explorare și producție în Rusia, România, Venezuela, Mexic și Statele Unite. Fuziunea a transformat Shell dintr-un operator comercial ambițios într-un actor global.

Petrolul devine resursă strategică 

Shell a avut un rol important în ambele războaie mondiale. În Primul Război Mondial, grupul a devenit un furnizor crucial de combustibil pentru armata britanică, iar navele sale au fost puse la dispoziția Amiralității Britanice. Perioada dintre războaie a adus o nouă etapă de creștere. Utilizarea autoturismelor a avansat rapid, iar cererea pentru benzină a împins industria petrolieră spre investiții mari.

Shell a dezvoltat tehnici noi de foraj și și-a extins activitatea de rafinare. În 1929, a fost fondată Shell Chemicals, pentru valorificarea produselor obținute din petrol. La începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, resursele au fost orientate din nou către efortul militar. Rafinăriile din Statele Unite au produs combustibil de aviație, iar tancurile petroliere au intrat sub control britanic. Războiul a accelerat cercetarea în domeniul combustibililor. Noile avioane aveau nevoie de produse mai performante, iar specialiștii Shell au contribuit la dezvoltarea unor soluții pentru aeronave moderne, inclusiv legendarul avion de luptă britanic Spitfire.

Reconstrucția și noile piețe energetice 

După război, Shell a intrat într-o perioadă dificilă. Reconstrucția era costisitoare, infrastructura fusese afectată, iar piața petrolului se schimba rapid. Răspunsul a venit prin explorări noi, rafinării moderne și investiții în supertancuri. În 1947, Shell a forat primul puț în Golful Mexic. După numai opt ani, avea peste 300 de puțuri în zonă. Au urmat descoperiri importante în Borneo, iar producția comercială de petrol din Nigeria a început în 1958.

În anii 1960, grupul și-a consolidat poziția în Orientul Mijlociu. Descoperirea petrolului în Yibal a fost un moment important, iar câmpul avea să devină unul dintre cele mai productive din Oman. Tot atunci au fost descoperite zăcăminte majore de gaz, inclusiv în Groningen, Olanda, și câmpurile din Marea Nordului.

Închiderea Canalului Suez, în 1967, a confirmat importanța supertancurilor. Shell a fost partener și în primul transport maritim de gaz natural lichefiat din Algeria către Marea Britanie. Era semnalul că gazul avea să devină o miză globală.

Noile direcții ale gigantului Shell 

La începutul anilor 1970, Shell a început să își diversifice rapid activitatea. Compania a investit în cărbune, energie nucleară și metale, într-o perioadă marcată de șocuri petroliere și schimbări geopolitice. Explorările din Marea Nordului și Statele Unite au fost intensificate. În anii 1980, creșterea a venit prin achiziții și prin îmbunătățirea tehnicilor de foraj. Anii 1990 au adus investiții în tehnologii noi, inclusiv biomasă și GTL (Gas-to-Liquid), transformarea gazului în combustibili lichizi. Grupul a dezvltat piețe noi de creștere, printre care China și Rusia.

În 2005, parteneriatul dintre Royal Dutch Petroleum și Shell Transport and Trading a fost dizolvat, iar activitățile au fost reunite sub Royal Dutch Shell plc. În urmă cu trei ani, numele a fost simplificat la Shell plc, iar sediul fiscal a fost mutat în Regatul Unit. Schimbarea a marcat o nouă etapă pentru un grup care urmărea o structură mai simplă.

Astăzi, Shell rămâne unul dintre cei mai mari jucători din energie, cu operațiuni în petrol, gaze naturale, rafinare și produse chimice. Compania investește și în soluții energetice cu emisii mai reduse, în timp ce activitățile tradiționale continuă să susțină rezultatele financiare. Transformarea se vede cel mai clar în cifrele actuale – în 2026, compania are o capitalizare de piață de aproximativ 237 miliarde de dolari, potrivit CompaniesMarketCap. Iar totul a pornit de la comerțul cu scoici…