Ultima cerere din PNRR valorează 4,35 miliarde euro. România trebuie să facă 104 reforme și investiții ca să ne intre banii

Valoarea brută a cererii este de 6,04 miliarde euro. Diferența până la suma netă vine din prefinanțările deja primite, astfel încât cei 4,3478 miliarde reprezintă banii noi pe care România îi cere acum. Este cea mai mare miză rămasă într-un program care, după renegocierea din august, valorează 20,11 miliarde euro: 13,57 miliarde granturi și 6,54 miliarde împrumuturi.

Cele 104 ținte nu sunt o listă abstractă. În spatele lor sunt rețele de apă, creșe, ambulanțe, renovări energetice, digitalizarea vămii, măsuri pentru abandonul școlar și reforme administrative. Comisia plătește numai după ce verifică documentele și consideră țintele îndeplinite satisfăcător.

Există și un precedent. La cererea de plată 3, aproape 870 milioane euro au fost suspendate pentru șase jaloane neîndeplinite. Ultima cerere seamănă mai puțin cu o fotografie festivă și mai mult cu un examen final cu 104 întrebări.

4,35 miliarde euro nu sunt încă în cont

Depunerea până la 30 septembrie a fost obligatorie. Plata este altă etapă. Comisia Europeană trebuie să verifice justificările, declarațiile de gestiune, auditurile și dovezile pentru fiecare reformă sau investiție inclusă în cerere.

Daniel Dăianu, președintele Consiliului Fiscal, avertizează că România nu își permite să trateze relaxat finalul programului. „Banii sunt mai importanți în aceste vremuri. Nu poți să fii nonșalant la pierderea a miliarde de euro”, spune el.

Banii europeni au ținut sus investițiile publice într-o perioadă în care bugetul este prins între deficit și dobânzi. Dacă o țintă nu trece evaluarea, dispare o sursă de finanțare pe care statul a construit proiecte și bugetul.

Cele 104 de jaloane trebuie să existe în lumea reală

Printre țintele declarate îndeplinite se află extinderea rețelelor de apă și canalizare, construirea și dotarea de creșe, centre pentru copii, vârstnici și persoane cu dizabilități sau achiziția de ambulanțe. Alte jaloane privesc renovarea energetică, decarbonizarea încălzirii și răcirii ori mobilitatea durabilă.

Există însă și reforme mai greu de fotografiat decât o clădire. Digitalizarea sistemului vamal trebuie să funcționeze, măsurile împotriva abandonului școlar trebuie demonstrate, iar modificările privind resursele umane din administrație trebuie să existe în legislație și în practică.

Daniel Dăianu arată tocmai diferența dintre o investiție punctuală și o reformă structurală. „Este eșecul unui proces. A doua prioritate era PNRR-ul”, afirmă el despre blocajele apărute la reforma salarizării.

Aici stă una dintre slăbiciunile PNRR. Este simplu să numeri ambulanțe sau metri pătrați renovați. Mai greu este să demonstrezi că o reformă a schimbat efectiv administrația.

770 milioane euro arată cât poate costa o reformă ratată

Cel mai vizibil exemplu este legea salarizării unitare. România riscă să piardă până la 770 milioane euro pentru că reforma nu a fost dusă la capăt în forma și calendarul asumate.

Dăianu consideră că suma, luată separat, nu ar provoca un derapaj bugetar. Problema este însă mai mare decât cecul pierdut. „Reforma salarizării unitare nu trebuie să fie abandonată. Ea ajută ratingul suveran și credibilitatea politicii economice”, spune el.

Cu alte cuvinte, Bruxelles-ul poate opri plata, dar nevoia de reformă rămâne la București. Statul pierde finanțarea și continuă să aibă problema pentru care finanțarea fusese condiționată.

Consultantul economic Adrian Negrescu privește bilanțul mult mai sever. „Inițial, la momentul lansării, i-am spus Planul Național de Reforme Probabile. Între timp a devenit Planul Național de Reforme Ratate”, apreciază el.

Un șantier neterminat nu dispare odată cu PNRR

Problema investițiilor ratate este și mai concretă. Dacă un proiect finanțat prin PNRR a început, dar nu mai este eligibil pentru plata europeană, lucrările deja făcute nu se evaporă. Statul trebuie fie să găsească altă sursă de bani, fie să lase proiectul incomplet.

Negrescu avertizează că pierderile de finanțare se pot muta direct în bugetul național. Pentru el, ratarea reformelor nu este doar o problemă de imagine, ci una care poate îngheța investiții și poate cere bani suplimentari de la stat.

„Nu. Legea aceasta, din punctul meu de vedere, vine să rezolve două probleme”, spunea el despre reforma salarizării.

În opinia sa, ar fi un risc de pierdere estimat undeva între 8,5-9 miliarde euro, raportat la ultimele modificări ale angajamentelor Bucureștiului. Renegocierea a redus totuși o parte din sumele programului, dar nu și regula de bază: fără jalon – nu există plată.

România depinde tot mai mult de banii europeni

Aici ultima cerere PNRR se întâlnește cu problema deficitului. România își reduce cheltuielile și încearcă să coboare deficitul, dar în același timp trebuie să mențină investițiile. Fondurile europene au devenit puntea dintre cele două obiective.

Adrian Negrescu a calculat că peste 70% din investițiile făcute de stat sunt susținute din bani europeni. „Gândiți-vă ce se va întâmpla în momentul în care banii aceștia europeni nu vor mai fi. Practic, se închid toate șantierele”, avertiza el.

Daniel Dăianu ajunge la aceeași problemă dintr-un unghi macroeconomic. Consiliul Fiscal a arătat recent, într-un studiu, că fondurile europene vor sprijini masiv economia chiar dacă România nu va absorbi integral PNRR, într-un an în care ajustarea bugetară apasă consumul și activitatea economică.

De aceea ultima cerere valorează mai mult decât suma scrisă pe ea. Granturile nu trebuie rambursate, iar investițiile susțin economia tocmai când statul frânează alte cheltuieli.

Putem încheia PNRR cu succes?

Guvernul estimează că România poate depăși 90% absorbție pe componenta de grant. Este o țintă mult mai bună decât părea posibilă în urmă cu câteva luni, dar chiar autoritățile admit că ultima cerere va avea pierderi. Legea salarizării poate costa până la 770 milioane euro, iar decarbonizarea și unele reforme din energie adaugă alte riscuri.

Succesul nu se mai măsoară acum prin numărul de comunicate despre miliarde „atrase”. Se măsoară prin suma care intră efectiv în cont, după evaluarea celor 104 jaloane, și prin proiectele care rămân funcționale după ce PNRR se închide.

Adrian Negrescu numește ratarea legii salarizării un eșec major, tocmai pentru că reforma era unul dintre reperele importante ale planului.

Ultimul cec de 4,35 miliarde euro poate închide programul onorabil sau poate scoate din nou la vedere vechea problemă românească: suntem mai buni la a anunța bani decât la a îndeplini condițiile pentru a-i încasa. Cererea a plecat la Bruxelles. De aici înainte nu mai contează cât scrie pe plic, ci cât se întoarce în cont.