Băncile au făcut 15,5 miliarde de lei profit. Economia reală așteaptă ca eficiența sistemului să devină creditare solidă

Profitul unei bănci este, în primul rând, profitul unei companii. Arată eficiență, marje, disciplină de risc și capacitate de a genera valoare pentru acționari. Dar băncile au o funcție economică specială: ele nu sunt doar firme profitabile, ci infrastructura prin care economisirea se transformă în credit.

De aceea, profitabilitatea bancară trebuie citită pe două niveluri. Primul este nivelul firmei bancare, unde contează veniturile, costurile, capitalul și riscul. Al doilea este nivelul economiei, unde contează dacă banii ajung la companii care investesc, angajează, produc și exportă.

În 2025, sectorul bancar a arătat bine. Potrivit raportului Comitetului Național pentru Supravegherea Macroprudențială (CNSM), profitabilitatea s-a menținut robustă, pe fondul eficientizării activității operaționale și al continuării procesului de consolidare bancară. Sistemul a devenit mai puternic, dar economia reală are nevoie ca această putere să nu rămână doar în bilanțurile băncilor.

Profitul arată soliditate, nu automat dezvoltare

Un profit net agregat de 15,5 miliarde lei arată că băncile au trecut bine printr-un an complicat. Dobânzile au rămas ridicate, consolidarea a continuat, iar instituțiile mari au beneficiat de scară, digitalizare și portofolii mai diversificate. Pentru stabilitatea financiară, acesta este un semn pozitiv.

Totuși, profitul bancar nu este suficient ca indicator de dezvoltare. O bancă poate fi profitabilă și prudentă în același timp. Poate câștiga bine din dobânzi, comisioane, titluri de stat sau diferențe de curs, fără ca asta să însemne automat creditare mai curajoasă pentru firme.

Irina Răilean, fondatoarea platformei de analiză fundamentală Mosaiq8, a avertizat că rezultatele bune nu trebuie citite mecanic. „Să nu extrapolăm acest rezultate financiare. Avem două sectoare mari, energie și bănci, care performează. dar să nu generalizăm, pentru că trebuie să ne uităm la fiecare companie din aceste domenii”. Așadar, fiecare companie are reușitele, dar și probleme ei particulare.

Consolidarea a creat instituții mai mari

Profitabilitatea vine și pe fondul consolidării bancare. În ultimii ani, piața a trecut prin tranzacții importante. Banca Transilvania a cumpărat OTP Bank România, UniCredit a preluat Alpha Bank România, iar Intesa Sanpaolo a integrat First Bank.

BusinessEdge.ro a demonstrat că aceste mișcări reduc numărul de jucători și creează instituții mai mari. O bancă mai mare poate avea costuri mai bine distribuite, tehnologie mai bună și capacitate mai mare de finanțare. Poate susține clienți mai mari și proiecte mai complexe.

Consolidarea nu este însă un scop în sine. Ea devine relevantă pentru economie doar dacă instituțiile mai puternice finanțează mai mult sectorul privat. Altfel, sistemul devine mai eficient pentru sine, nu neapărat mai util pentru companii.

În fond, o bancă solidă trebuie să poată duce mai mult credit sănătos în economie. Nu orice firmă trebuie finanțată. Dar firmele bancabile, cu proiecte bune, nu ar trebui să se lovească de o piață în care banii există, dar circulă greu.

Lichiditate există, dar prudența rămâne mare

Una dintre marile tensiuni ale sistemului bancar românesc este raportul dintre lichiditate și creditare. Băncile au resurse, dar nu le transformă automat în împrumuturi noi. Prudența vine din risc, incertitudine și calitatea cererii de credit.

Analistul economic Adrian Codîrlașu explică această diferență dintre capacitate și decizie. „Cifrele de anul acesta arată că lichiditatea sistemului bancar este una foarte bună, dar băncile sunt prudente în acordarea de credite noi datorită condițiilor economice și a faptului că se străduiesc să atragă clienți bancabili, atât pe zona de persoane fizice, cât și persoane juridice.”

Această frază mută discuția din zona morală în zona economică. Nu este suficient să spui că băncile au bani și trebuie să crediteze. Creditarea depinde de proiecte, garanții, risc, perspectivă economică și capacitatea firmei de a rambursa.

Problema României este că prea multe firme rămân mici, slab capitalizate și vulnerabile la șocuri. Pentru bănci, acestea sunt clienți dificili. Pentru economie, exact aceste firme au nevoie de finanțare ca să crească.

Raportul credite/depozite arată potențial nefolosit

CNSM semnalează un potențial insuficient valorificat în creditarea sectorului real. Un indicator important este raportul credite/depozite, aflat la 67,3%. Pe scurt, băncile au depozite mult mai mari decât creditele acordate.

Această situație arată confort, dar și spațiu nefolosit. Un sistem bancar cu lichiditate mare poate finanța mai mult. Dar pentru asta este nevoie de cerere bancabilă, proiecte credibile și un cadru economic mai predictibil.

Pentru companii, diferența poate fi decisivă. Un credit de investiții nu înseamnă doar datorie. Poate însemna utilaje, extindere, automatizare, export sau productivitate mai mare. Fără finanțare, multe firme rămân în zona de supraviețuire.

O economie matură nu se construiește doar prin economisire. Se construiește prin transformarea economisirii în investiții productive. Aici sistemul bancar are un rol central.

Profitul băncilor poate fi beneficiu pentru economie

Profitul bancar nu este, prin definiție, o problemă. Dimpotrivă, o bancă neprofitabilă este o bancă vulnerabilă. Iar o bancă vulnerabilă nu poate finanța economia în perioade dificile.

Un sector bancar profitabil poate susține capitalizarea, investițiile în tehnologie și capacitatea de absorbție a riscului. Poate finanța mai mult și poate trece mai bine prin crize. Din acest punct de vedere, profitul băncii poate deveni beneficiu indirect pentru mediul privat.

Dar acest beneficiu nu este automat. El apare doar dacă profitul se traduce în capital, produse mai bune, costuri mai eficiente și creditare pentru economie. Dacă rămâne doar câștig contabil, impactul asupra sectorului privat este limitat.

Irina Răilean atrage atenția că sectorul bancar intră într-o perioadă mai nuanțată. „Au avut loc și ușoare reduceri de rate de dobândă la nivel interbancar față de anul trecut plus taxa bancară care s-a dublat. Cumulat, toate acestea au pus presiune pe sectorul bancar”, apreciază ea.

Creditarea sănătoasă nu înseamnă creditare forțată

România are nevoie de mai mult credit pentru firme, dar nu de creditare forțată. Lecțiile crizelor anterioare rămân importante. Un sistem bancar solid trebuie să finanțeze proiecte viabile, nu să împingă bani în economie indiferent de risc.

Aici intervine diferența dintre curaj și imprudență. Curajul înseamnă evaluare bună, produse adaptate, garanții, parteneriate și înțelegerea sectoarelor productive. Imprudența înseamnă credit acordat doar pentru a umfla statistici.

Adrian Codîrlașu a vorbit și despre riscul ca, într-un mediu economic dificil, sistemul bancar să devină mai precaut. „Într-un astfel de mediu, de stagflație, pot apărea falimente în anumite sectoare, iar o precauție suplimentară ar putea fi adoptată de sistemul bancar şi de investitorii în private equity.”

Această prudență este explicabilă. Dar, dacă devine excesivă, poate bloca exact firmele care ar putea produce creștere. Economia are nevoie de bănci prudente, dar nu paralizate de prudență.

De la bancă solidă la economie finanțată

O bancă solidă este o veste bună. Un sistem bancar profitabil este o veste și mai bună. Dar pentru economia reală, adevăratul test este creditarea companiilor care pot produce valoare adăugată.

Dacă profitul băncilor rămâne doar în zona de rezultate financiare, beneficiul social este indirect și limitat. Dacă profitul întărește capitalul, reduce costuri, crește tehnologia și susține finanțarea mediului privat, atunci devine o resursă pentru dezvoltare.

Adrian Codîrlașu vede potențial important tocmai în nivelul scăzut de bancarizare. „Există apetit pentru finanțarea economiei naționale din partea băncilor, având în vedere nivelul scăzut de bancarizare. Prin urmare, potențialul de creştere al sistemului financiar românesc este foarte mare.”

Aceasta este direcția corectă. România nu are nevoie de bănci mai puțin profitabile. Are nevoie ca profitabilitatea lor să fie transformată în intermediere financiară mai mare.

Profitul nu trebuie opus finanțării

Discuția despre profitul băncilor este adesea purtată în termeni greșiți. Profitul este văzut ca fiind în opoziție cu interesul economiei. În realitate, o bancă sănătoasă poate finanța mai mult decât una slabă.

Problema apare când profitul nu se vede suficient în finanțarea firmelor. Atunci, economia are un sistem bancar solid, dar o intermediere modestă. Are instituții profitabile, dar prea puțini bani sunt transformați în investiții productive.

Pentru mediul privat, întrebarea rămâne simplă. Cât din forța băncilor se transformă în credit pentru firme? Cât ajunge în investiții, echipamente, producție, export și locuri de muncă? Răspunsul nu stă doar la bănci. Ține și de firme, de fiscalitate, de predictibilitate și de calitatea proiectelor. Totuși, dacă sistemul bancar a ajuns suficient de puternic pentru a face 15,5 miliarde de lei profit, următorul pas trebuie să fie o finanțare mai amplă și mai inteligentă a economiei reale.