Doar 9,3% dintre companiile românești inovează. IMM-urile renunță la tehnologie ca să-și păstreze lichiditatea

Economia românească are, astfel, două viteze. Un grup restrâns de companii dezvoltă produse, schimbă procese și își mărește valoarea adăugată. În același timp, majoritatea rămâne dependentă de costuri mici, consum intern și forță de muncă relativ ieftină.

Presiunea financiară adâncește această ruptură. Când lichiditatea devine principala grijă, tehnologia este amânată, iar inovarea dispare prima de pe lista investițiilor.

O minoritate produce un sfert din afaceri

Institutul Național de Statistică a analizat 26.572 de întreprinderi. Dintre acestea, 2.472 au desfășurat activități inovatoare, iar 2.387 au implementat cel puțin o inovație de produs sau de proces.

Firmele inovatoare au generat în 2024 o cifră de afaceri de aproape 379 miliarde lei. Suma reprezintă 25,2% din totalul companiilor incluse în cercetare. Aproximativ unul din cinci salariați lucra într-o întreprindere inovatoare.

Raportul dintre numărul firmelor și rezultatele lor economice este important. Mai puțin de una din zece companii produce un sfert din afaceri. România nu duce lipsă de exemple bune, ci de capacitatea de a le multiplica.

Inovarea rămâne mult mai accesibilă companiilor mari. Ponderea ajunge la 22,7% în cazul lor, față de 12,4% pentru firmele mijlocii și numai 7,8% pentru cele mici. Exact firmele cu cele mai reduse resurse au și cea mai mică putere de modernizare.

IMM-urile au trecut pe modul de avarie

Carta Albă a IMM-urilor din 2026 arată o schimbare abruptă de priorități. Numai 12,06% dintre antreprenori mai văd investițiile în tehnologii noi drept oportunitate de dezvoltare. Cu un an înainte, procentul era de 51,02%.

Diferența nu poate fi explicată prin dispariția interesului pentru tehnologie. Digitalizarea este încă văzută drept oportunitate de 36,9% dintre firme. Antreprenorii recunosc nevoia, dar nu mai au aceeași disponibilitate să finanțeze proiecte mari.

Florin Jianu, președintele IMM România, spune că firmele au nevoie de un ecosistem în care noua generație de afaceri „să nu mai ruleze pe modul de avarie, ci să inoveze și să conducă”. Reziliența nu mai este suficientă dacă produce doar supraviețuire, avertizează el.

Florin Jianu leagă competitivitatea de stabilitatea fiscală, digitalizarea reală și colaborarea dintre stat și mediul privat. România nu mai poate construi strategii de pe o zi pe alta, în timp ce firmele se luptă singure cu inflația, lipsa oamenilor și schimbarea regulilor, susține el.

Capitalul de lucru înlocuiește investiția

Finanțarea activității curente a devenit principala nevoie indicată de IMM-uri. În ediția precedentă a Cartei Albe, capitalul de lucru ocupa doar locul al treilea. Companiile caută acum bani ca să plătească furnizorii, salariile și facturile.

În același timp, interesul pentru echipamente și utilaje a scăzut. Firma care nu știe dacă își poate acoperi următoarele scadențe nu cumpără tehnologie pentru următorii cinci ani. Inovarea este sacrificată pentru continuitate.

Florin Jianu atrage atenția că planurile pe termen lung au devenit rare. Antreprenorii se uită către cererea internă, indicată de 94,8% dintre respondenți, și către exporturi, menționate de 52,81%. Investiția în tehnologie rămâne la capătul clasamentului.

Această orientare este defensivă. O firmă poate câștiga temporar dintr-o revenire a consumului, dar nu își schimbă automat productivitatea. Fără echipamente, automatizare și produse noi, creșterea se lovește repede de lipsa oamenilor și de concurența importurilor.

Inovarea nu înseamnă doar un program informatic

În dezbaterea publică, digitalizarea și inovarea sunt folosite adesea ca sinonime. O companie poate cumpăra însă un program de facturare sau poate muta documentele în cloud fără să-și schimbe produsul și modelul de afaceri.

Inovarea apare atunci când tehnologia reduce costurile, crește producția sau creează venituri noi. Poate însemna automatizarea unei linii, un material diferit, o metodă de distribuție mai bună sau un serviciu pe care piața nu îl avea.

Datele INS arată că 6,9% dintre întreprinderi au introdus cel puțin o inovație de produs. Alte 5% au schimbat procese de afaceri. Numai 3% au reușit să le facă pe amândouă.

Cheltuielile totale pentru inovare au fost de 4,56 miliarde lei în 2024. Aproape 79% din sumă a mers către cercetarea și dezvoltarea realizate în interiorul companiilor. Firmele care inovează investesc, așadar, în competențe și capacități proprii, nu doar în tehnologie cumpărată.

PNRR nu a produs saltul așteptat

România a avut la dispoziție fonduri europene pentru digitalizarea firmelor. Rezultatul nu a schimbat însă suficient poziția IMM-urilor, iar o parte din bani a fost mutată după ce statul nu a reușit să îi absoarbă.

Florin Jianu spune că „PNRR nu a însemnat o reformă reală pentru IMM-uri”. Programele au fost prea mici față de nevoie, iar digitalizarea companiilor a rămas mult sub nivelul european, explică el.

Jianu arată că sprijinul direct pentru IMM-uri a fost de aproximativ 1,3 miliarde euro. Organizația patronală estimase un necesar de 5,1 miliarde euro. Diferența se vede acum în numărul redus de firme care pot face investiții consistente.

Chiar și companiile inovatoare folosesc rar bani publici. Numai 11,9% dintre ele au primit cel puțin un tip de finanțare publică între 2022 și 2024. Cele mai multe proiecte sunt susținute din resursele firmei sau prin finanțare privată.

Modelul bazat pe costuri și-a atins limita

Corina Vasile, director executiv al ANIS, spune că România trebuie să aleagă între economia bazată pe volum și cost și un model construit pe inovare. Sectorul IT a demonstrat că o forță de muncă restrânsă, dar calificată, poate produce valoare adăugată și efecte în restul economiei, arată ea.

Corina Vasile avertizează că vechiul model de creștere s-a consumat. Demografia nu mai permite extinderea economiei prin adăugarea continuă de angajați, iar productivitatea trebuie să preia rolul principal, explică ea.

România folosește însă prea puțin tehnologiile care pot face acest salt. Sectorul IT contribuie cu peste 7% la PIB, dar numai 5% dintre companii folosesc inteligența artificială. Mai puțin de o cincime utilizează servicii cloud, iar competențele digitale rămân reduse.

Corina Vasile critică și felul în care statul privește mediul privat. „Sectorul privat apare în principal ca sursă de venituri fiscale, nu ca protagonist”, spune ea. Fără companii care investesc și dezvoltă produse, stabilizarea bugetară nu poate deveni strategie de creștere, avertizează ea.

Inovarea poate aduce miliarde, dar cere o piață

ANIS a calculat ce s-ar întâmpla dacă România ar crește ponderea inovației locale din industria tehnologică. Atingerea nivelului Cehiei ar putea aduce aproximativ 6 miliarde euro în plus la PIB și 45.000 de locuri de muncă în economie.

Un scenariu apropiat de Polonia ar avea un impact mult mai mare. Estimarea ajunge la peste 40 miliarde euro PIB suplimentar și aproape 300.000 de locuri de muncă. Aceste cifre descriu o oportunitate, nu un rezultat garantat.

Produsele locale au nevoie de clienți care acceptă să le testeze. Startup-urile au nevoie de capital, iar firmele mature au nevoie de piețe externe. Statul poate deveni primul cumpărător pentru soluții românești, fără să transforme achiziția publică într-o subvenție ascunsă.

Cooperarea este încă limitată. Doar 42,1% dintre întreprinderile inovatoare au lucrat cu parteneri pentru dezvoltarea inovațiilor. Furnizorii de echipamente și clienții privați sunt principalii parteneri, în timp ce legătura cu cercetarea rămâne slabă.

Diferențele regionale adâncesc problema

București-Ilfov are o pondere de 16,7% a întreprinderilor inovatoare, iar regiunea Centru ajunge la 14,3%. În Sud-Vest Oltenia, procentul scade la 1,8%, iar în Vest la 3,7%.

Acest decalaj arată că inovarea depinde de ecosistem. Universitățile, furnizorii, finanțatorii, clienții și forța de muncă specializată trebuie să se găsească în apropiere. O facilitate fiscală izolată nu poate înlocui întreaga infrastructură.

Firmele mici din orașele secundare pornesc cu un dezavantaj. Au acces mai slab la capital, consultanță și angajați specializați. Când economia încetinește, ele taie primele investiții cu rezultat îndepărtat.

Florin Jianu cere transformarea rezilienței antreprenorilor în competitivitate globală. Pentru asta, firmele trebuie să iasă din logica supraviețuirii și să poată planifica din nou pe trei, cinci sau zece ani, susține el.

România nu trebuie să inventeze firmele inovatoare

Cele 2.472 de întreprinderi identificate de INS există deja. Ele produc un sfert din cifra de afaceri și angajează aproape o cincime dintre salariații companiilor analizate. Problema este că rămân prea puține și prea concentrate.

Statul, piața sau clienții nu pot obliga o firmă să inoveze. O firmă poate însă reduce instabilitatea care o împinge să păstreze banii în cont, poate finanța proiectele viabile și poate crea o piață pentru produsele noi.

Prima condiție este predictibilitatea. A doua este accesul la finanțare, inclusiv pentru capitalul de lucru. Fără ele, tehnologia va rămâne o nevoie recunoscută, dar amânată.

Doar 9,3% dintre companii inovează, dar rezultatele lor arată ce pierde restul economiei. Așa, nu lipsa potențialului a problema României, ci finanțarea și încrederea în propriile forțe.