Blocarea Strâmtorii Ormuz a afectat piața petrolului mai puțin decât anticipau experții. Deficitul real a fost jumătate din estimările AIE

Strâmtoarea Ormuz nu era închisă nici de trei săptămâni când, la mijlocul lunii martie, Agenția Internațională a Energiei (AIE) a declanșat toate alarmele printr-un raport devastator: războiul, se arăta în document, provocase deja „cea mai mare perturbare a ofertei din istoria pieței petrolului”.

Aproximativ 15 milioane de barili de țiței și alte cinci milioane de barili de produse rafinate dispăruseră de pe piață. Criza energetică părea inevitabilă. În aprilie, cu strâmtoarea încă închisă, alerta devenea și mai dramatică. Europa, avertiza organismul de profil al OCDE că mai avea kerosen doar pentru șase săptămâni.

O criză energetică ținută sub control

Au fost peste trei luni de tensiune, însă realitatea a contrazis cele mai sumbre previziuni. Mai multe țări din Asia, de departe continentul cel mai afectat, au fost nevoite să impună restricții pentru a evita temuta penurie de combustibili fosili. Dar nici aeroporturile nu au întâmpinat probleme în aprovizionarea avioanelor. Iar iar situația, îngrijorătoare, desigur, dar nu extremă, nu are nici pe departe caracteristicile unei crize energetice propriu-zise.

Nimic comparabil cu anul 2022, când Rusia a invadat Ucraina, a oprit robinetul gazului și a aruncat Europa în cea mai dificilă situație energetică din ultimele decenii. Și, desigur, nimic comparabil cu anul 1973, când cartelul OPEC, pe atunci atotputernic, a instituit cel mai mare embargo petrolier din istorie împotriva Occidentului, ca represalii pentru sprijinul acordat Israelului în timpul Războiului de Yom Kippur.

Mai există încă momente dificile de depășit, lucru demonstrat chiar în această săptămână de noile bombardamente și de schimbul de acuzații dintre Donald Trump. Oficialul a declarat încetarea focului încheiată. Dar cea mai grea etapă a crizei a fost depășită cu rezultate bune.

Rezerve strategice

Acum o jumătate de secol nu existau rezerve strategice. Acestea au fost create ca urmare a acelei succesiuni de crize. Ponderea țițeiului provenit din țări din afara Orientului Mijlociu era mult mai redusă. Sursele regenerabile se limitau aproape exclusiv la hidroenergie: energia eoliană și, mai ales, cea solară erau încă la început. Eficiența energetică era extrem de scăzută. Un automobil obișnuit cu motor cu combustie consumă astăzi aproximativ șase litri la 100 de kilometri, față de 15 litri atunci. Iar mașina electrică, care a devenit deja o realitate, nu consumă nici măcar o picătură de carburant.

Și în comparație cu 2022, cea mai recentă dată neagră din memoria sectorului energetic, „atât piața petrolului, cât și cea a gazelor se aflau de această dată, în 2026, într-o situație mai confortabilă”, estimează Samantha Dart, directoarea globală pentru analiza materiilor prime la Goldman Sachs. „Stocurile vizibile de petrol au ajuns [la închiderea Strâmtorii Ormuz] la niveluri mult mai ridicate. Iar producția mondială de gaz natural lichefiat [GNL, cel transportat pe mare] era în creștere. Mai ales începând din 2025, odată cu intrarea în funcțiune a unor noi capacități de export în SUA și Canada.”

Cum a fost redus deficitul de petrol

În săptămânile în care strâmtoarea a fost închisă, de pe piață au dispărut 1,5 miliarde de barili, aproximativ 20 de milioane pe zi. Dintre care trebuie scăzute circa 2,5 milioane de barili. Aceștia reprezentă surplusul existent înaintea crizei, oferta era deja mai mare decât cererea. Tendința va deveni și mai evidentă atunci când situația va reveni complet la normal.

Redirecționarea producției prin oleoductele Est–Vest (Arabia Saudită) și Habshan–Fujairah (Emiratele Arabe Unite). Precum și prin rute alternative mult mai mici (trenuri, transport rutier etc.) au compensat această pierdere cu încă aproximativ șase milioane de barili. Iranul, de asemenea, a putut continua exporturile până la al doilea val de restricții, cel impus de Statele Unite asupra Golfului Oman. Încă două milioane de barili care trebuie scăzute. Cu toate aceste elemente de atenuare, deficitul rămânea la aproximativ 10 milioane de barili pe zi. O cifră enormă, desigur, dar exact jumătate față de pierderile estimate inițial.

Rezervele de petrol au atenuat șocul de pe piață

Mai există și alte aspecte. „Pe mare plutea o cantitate uriașă de țiței, aproximativ 300 de milioane de barili la sfârșitul lunii februarie. În mare parte din cauza sancțiunilor occidentale împotriva companiilor petroliere ruse Rosneft și Lukoil. Un alt tampon important”, adaugă analistul de la Bank of America.

Petrolul și gazele naturale rămân principala forță motrice energetică a lumii. Dar rolul lor devine treptat mai redus. O veste bună atunci când, precum în ultimele luni, apar perioade dificile. Electrificarea a schimbat semnificativ modul în care omenirea consumă energie. Iar, după cum scriau recent Ajay Rajadhyaksha și Amrut Nashikkar, analiști la Barclays, „economia globală este, în ansamblu, mult mai puțin dependentă de energie decât era cu câteva decenii în urmă. Schimbarea structurală de la industria manufacturieră către servicii, precum și decenii de îmbunătățiri ale eficienței, fac ca o creștere de 15 sau 20 de dolari pe baril a prețului petrolului să provoace mult mai puține daune economice”, potrivit Elpais.