Creditul de consum intră în concediu. Cum au ajuns agențiile de turism să ofere vacanțe în rate până la 5 ani

Noutatea nu este că românii cumpără vacanțe în rate. Cardurile de credit și finanțările de consum există de ani buni. Schimbarea este că turismul începe să preia tot mai vizibil logica bunurilor de folosință îndelungată: nu mai vinzi doar pachetul, ci și rata lunară.

Momentul este relevant. Datele citate de ANAT arată că 61,4% dintre români nu își permit o săptămână de vacanță pe an. Piața încearcă astfel să împace două realități: dorința de a călători rămâne, dar banii disponibili nu țin pasul cu planurile.

De la „cât costă?” la „cât îți permiți lunar?”

Karpaten Turism a avut în 2025 vânzări de aproximativ 250 de milioane de euro, la nivelul grupului. Pentru TBI Bank, parteneriatul extinde finanțările într-o categorie în care prezentarea costului poate influența direct decizia de cumpărare.

Ionuț Sabadac, VP Partners Enabling la TBI Bank, explică obiectivul produsului. „Vrem să le oferim oamenilor opțiuni simple și predictibile, care să îi ajute să își planifice vacanțele fără o presiune inutilă asupra bugetului.” Cristian Zaha, Chief Commercial Officer la Karpaten Turism, subliniază aceeași schimbare de perspectivă. „Modul în care este gestionat bugetul poate influența decisiv alegerea finală.” Astfel, parteneriatul bancă-agenție de turism pare să contureze un nou trend în ambele domenii.

Însă, dincolo de declarațiile vesele ale celor implicați direct, consultantul în turism Paul Barbu vede mecanismul comercial într-o lumină mai dură. „Nimeni din marketingul acestei scheme nu va vinde o vacanță, ci va vinde o rată. Sună groaznic, dar e literalmente modelul: dacă îți spun «pachet Antalya 2.500 euro», te sperii.”

Diferența pare de limbaj, dar poate schimba bonul final. Un preț de 2.500 de euro este comparat cu economiile disponibile astăzi. O rată lunară este comparată cu Netflix, livrări, telefon sau alte cheltuieli recurente.

Barbu explică exact această mutare. „Agentul nu-ți mai vinde «aveți vreun buget în minte?», ci «cu cât vă permiteți lunar?». Și în clipa aia, coșul de cumpărături explodează.”

În această logică, finanțarea nu doar permite cumpărarea unui produs inaccesibil cash. Ea poate urca turistul către o cameră mai bună, un regim de masă mai consistent, poate chiar mai multe nopți sau – de ce nu? – chiar schimbarea destinației cu una mai scumpă.

O săptămână de vacanță, până la cinci ani de plată

Problema accesibilității este reală. ANAT arată că mulți români nu renunță complet la concedii. Ei scurtează sejurul la 4-5 zile, aleg extrasezonul sau caută Early Booking și Last Minute. Rezervările timpurii pot aduce, în unele cazuri, reduceri de 30-40%.

Cristian Bărhălescu, președintele ANAT, avertiza recent: „Vacanța nu trebuie să devină un privilegiu rezervat unei minorități, ci să rămână o componentă accesibilă a vieții de familie.”

Finanțarea poate avea sens în anumite situații. Paul Barbu face diferența între un credit scurt și transformarea concediului într-o datorie multianuală. „Pentru un cuplu care vrea o excursie de 15 ani de căsătorie în Maldive, un credit pe 6-12 luni e perfect rezonabil. E ca un clasic lay-away, doar că mai scump. Nimic nou sub soare.”

La Karpaten, plata prin TBI poate merge până la 60 de rate cu dobândă fixă. Costul efectiv depinde de valoarea finanțării și de condițiile oferite clientului. Numărul ratelor, singur, nu spune cât va fi suma totală rambursată.

Tocmai aici apare granița dintre cash-flow și accesibilitate. Faptul că o familie își permite rata lunară nu înseamnă automat că își permite economic produsul pe întreaga perioadă.

Paul Barbu rezumă diferența astfel: „E genul de soluție care rezolvă problema agenției, să vândă acum, nu problema clientului, să nu se sufoce financiar peste doi ani.”

Creditul poate mări piața, dar și valoarea bonului

Pentru agenție, avantajul este evident: finanțarea poate transforma intenția în rezervare. Pentru bancă, apare un nou flux de credite. Existe totuși și un avantaj pentru turist: accesul imediat la serviciu fără plata integrală în momentul achiziției.

Dar produsul poate schimba și ce cumpără omul. Paul Barbu dă un exemplu din practica de vânzări. „Omul care venea să cheltuiască 1.500 euro cash pleacă cu un pachet all-inclusive upgrade de 2.400, pentru că «e doar cu 30 de euro mai mult pe lună». Asta nu e servicii turism, asta e credit de consum deghizat în broșură cu palmieri.”

Mecanismul este cunoscut în retail. Mașinile, telefoanele, mobila și electrocasnicele sunt prezentate adesea prin rata lunară, nu prin prețul integral. Turismul aduce însă o particularitate: activul nu rămâne în patrimoniul cumpărătorului.

Un frigider cumpărat în 24 de rate poate funcționa zece ani. O vacanță de o săptămână se termină într-o săptămână, sau poate maxim două. Dar creditul poate continua mult și bine după ce serviciul achiziționat mai există doar în poze. Cam scumpe pozele, dar asta e decizia fiecăruia.

Din perspectiva industriei, diferența este importantă. Creșterea vânzărilor prin finanțare poate indica cerere suplimentară. Dar poate însemna și anticiparea consumului viitor: vacanța de azi este plătită din veniturile de mâine.

Românii caută deja vacanța mai ieftină

Presiunea asupra bugetelor exista înaintea produsului TBI-Karpaten. Mulți turiști reduc durata sejurului sau mută concediul în luni mai ieftine.

Cristian Bărhălescu explica la începutul lunii septembrie de ce prețul contează atât de mult. „Cu siguranţă ne aşteptăm la mulţi turişti, pentru că intră «Litoralul pentru toţi» acum şi avem tarifele excepţionale pentru început de septembrie.” Programul a venit cu reduceri de până la 60% față de vârful de sezon.

Prețul nu este singurul motor al cererii. La sfârșitul lui august, Bărhălescu estima peste 120.000 de turiști pe litoral și lega fluxul inclusiv de evenimente. Piața poate crește și prin produs mai bun, nu doar prin bani împrumutați.

Paul Barbu avertizează asupra normalizării datoriei pentru servicii consumate imediat. „Normalizarea îndatorării pe termen scurt-mediu pentru bunuri de consum nedurabile e exact genul de «gateway drug» financiar care, la scară mare, umflă gradul de îndatorare a populației. Nu crește avuția reală a nimănui.”

Asta mută responsabilitatea înapoi către transparența costului și evaluarea capacității de plată. Nu destinația este problema, ci cât din venitul viitor este deja promis pentru consumul trecut.

Vacanța poate fi finanțată, dar turismul nu poate trăi doar din credit

Creditarea poate fi utilă pentru un eveniment rar, planificat, sau pentru distribuirea unei cheltuieli mari pe câteva luni. Riscul apare când rata devine principalul argument comercial și intră peste alte rate pentru telefon, mobilă, mașină sau cumpărături curente.

Cristian Bărhălescu avertiza și asupra semnificației economice a cifrei. „Trebuie să privim acest procent de 61,4% nu doar ca pe o cifră statistică, ci ca pe un semnal de alarmă pentru economie.” În spatele lui este problema pe care creditul nu o poate rezolva: puterea de cumpărare.

Paul Barbu duce argumentul până la capăt. „Industria românească de travel n-are nevoie de profit «susținut» construit pe îndatorarea clientului. Are nevoie de marje corecte pe produse bune, de eficiență operațională și de faptul că oamenii chiar au bani de cheltuit.”

Mai ales într-o economie care încetinește, acumularea mai multor credite mici poate deveni vulnerabilitate. Ratele par individual suportabile, dar suma lor este cea care apasă bugetul când venitul scade sau apare un șoc.

Consultantul Barbu spune că riscul devine vizibil tocmai atunci. „Clienții ăia cu 4-5 rate deschise simultan, una la telefon, una la mobilă, una la vacanță, sunt primii care încep să întârzie plățile. Iar asta lovește toată industria, nu doar banca.”

Vacanța în rate nu este, prin ea însăși, nici anomalie, nici soluție pentru turism. Este semnul că un serviciu asociat până recent venitului disponibil intră tot mai mult în economia creditului. Întrebarea relevantă nu este dacă românii pot pleca în concediu cu bani împrumutați. Este cât din vacanța de astăzi sunt dispuși să plătească din salariile următorilor cinci ani.