Criza locuințelor se adâncește în Europa. 72% dintre europeni nu își permit o casă de peste 75 de metri pătrați

Ideea potrivit căreia un loc de muncă stabil și un salariu mediu garantau accesul la o locuință decentă pentru întemeierea unei familii este pusă astăzi sub semnul întrebării de o piață imobiliară scăpată de sub control. De mai bine de un deceniu, prețurile locuințelor au crescut mult mai repede decât veniturile gospodăriilor, adâncind diferența și împiedicând tot mai multe persoane să devină proprietare.

Peste 70% din populația Europei trăiește în regiuni în care salariul mediu nu este suficient pentru cumpărarea unei locuințe mai mari de 75 de metri pătrați, chiar și printr-un credit ipotecar pe 30 de ani. Aceasta este una dintre principalele concluzii ale unui studiu publicat de revista științifică „Journal of Maps” și realizat de Franziska Sielker și Selim Banabak, cercetători la Universitatea Tehnică din Viena.

Madridul și zonele de coastă, printre cele mai afectate

Studiul oferă o imagine comparativă la nivel european, fără să realizeze clasamente exacte ale țărilor. În pofida acestei limite metodologice, Spania este menționată de cercetători drept unul dintre statele cu cele mai mari diferențe teritoriale.

Autorii vorbesc despre existența unui „interval larg al nivelurilor de accesibilitate” în interiorul țării. Madridul este principala zonă în care locuințele au devenit foarte greu accesibile din cauza prețurilor, iar efectele se resimt și în regiunile învecinate.

Alte puncte problematice sunt zonele de coastă, unde presiunea exercitată de turism și de locuințele secundare ridică prețurile mult peste nivelul veniturilor locale. Efectele turismului excesiv asupra pieței imobiliare sunt resimțite, pe lângă Spania, în Franța, Portugalia, Grecia și Croația.

Studiul a analizat peste 22 de milioane de anunțuri imobiliare

Concluziile cercetătorilor se bazează pe analiza a peste 22 de milioane de oferte imobiliare din 31 de țări europene. Rezultatele descriu un continent afectat de o criză gravă a locuințelor, în care cumpărarea unei case nu mai reprezintă o etapă firească a vieții, ci un obiectiv tot mai greu de atins.

Pragul de 75 de metri pătrați nu a fost ales întâmplător. Această suprafață este considerată dimensiunea de referință pentru o locuință familială standard, cu două dormitoare.

Faptul că 72% dintre europeni nu își permit să cumpere o locuință care depășește această suprafață arată cât de mult a scăzut capacitatea clasei de mijloc de a deveni proprietară.

Nici locuințele de 50 de metri pătrați nu mai sunt accesibile în marile orașe

Situația este și mai dificilă în marile orașe europene. Aproximativ 60% din populația urbană locuiește în zone în care salariul mediu nu permite nici măcar cumpărarea unei locuințe de 50 de metri pătrați – echivalentul unui apartament cu un dormitor sau al unei garsoniere – printr-un credit ipotecar standard.

La nivelul întregului continent, 44% dintre europeni trăiesc în regiuni caracterizate de acest grad extrem de inaccesibilitate.

Prețurile locuințelor din marile orașe obligă o parte importantă a populației să depășească nivelul de efort financiar recomandat de specialiști. Potrivit consensului economic, alocarea a mai mult de o treime din venitul unei familii pentru plata locuinței nu este sustenabilă din punct de vedere financiar.

La polul opus se află doar 5% din populația Europei, care locuiește în cele mai accesibile zone. În aceste regiuni, prețurile proprietăților sunt suficient de reduse pentru ca oamenii să poată cumpăra locuințe mai mari fără ca rata creditului ipotecar să depășească o treime din venituri.

Salariul mediu poate prezenta o imagine prea optimistă

Chiar și aceste calcule ar putea oferi o imagine mai favorabilă decât situația financiară reală a gospodăriilor. Cercetătorii au folosit salariul mediu regional pentru a măsura puterea de cumpărare, așa cum se întâmplă în majoritatea analizelor de acest tip.

Problema este că veniturile nu sunt distribuite uniform. Este suficient ca un grup restrâns de persoane să obțină câștiguri foarte mari pentru ca media să se îndepărteze de situația majorității populației.

Din acest motiv, autorii studiului arată că „este de așteptat ca mai mult de jumătate din populație să câștige sub nivelul de venit folosit ca referință”. În opinia lor, susținerea veniturilor poate fi la fel de importantă precum temperarea prețurilor locuințelor pentru îmbunătățirea accesului la o casă.

O altă precizare importantă este că studiul nu analizează sumele plătite de gospodăriile care și-au cumpărat deja o locuință sau care stau în chirie. Cercetarea folosește prețurile la care sunt oferite în prezent proprietățile, prezentând astfel condițiile întâlnite de o persoană care caută acum o locuință.

Chiriile au devenit imposibil de suportat pentru multe gospodării

Studiul folosește aceeași metodă pentru a evalua capacitatea gospodăriilor de a plăti chiria. Rezultatele sunt la fel de îngrijorătoare ca în cazul achiziției unei locuințe.

Patru din zece europeni locuiesc în zone în care închirierea unui apartament cu un dormitor sau a unei garsoniere de 50 de metri pătrați presupune alocarea a peste o treime din venitul gospodăriei.

Rezultatul este o dublă excludere de pe piața imobiliară. Prețurile de cumpărare sunt prea mari, iar chiriile consumă o parte excesivă din venituri, ceea ce face aproape imposibilă economisirea banilor necesari pentru achiziționarea unei locuințe.

Pentru numeroase gospodării, în special pentru tineri și migranți, traiul în chirie nu mai reprezintă o etapă temporară.

În sudul Europei, chiria poate fi mai scumpă decât rata

Cercetarea evidențiază diferențe clare între regiuni, deși nu prezintă în detaliu situația fiecărui stat. În economii precum Germania, Franța sau Austria, salariul mediu permite, în general, închirierea unei locuințe mai mari decât cea care ar putea fi cumpărată cu aceleași venituri.

Pe de altă parte, în țările din sudul Europei, situația este inversă. În Portugalia și Italia, chiriile au crescut atât de rapid încât, cu același salariu, o persoană ar putea cumpăra o locuință mai mare decât cea pe care și-o permite spre închiriere.

O situație asemănătoare este întâlnită și în Spania. Cele mai mari presiuni sunt concentrate în Madrid, pe litoralul mediteraneean și în insule. În aceste regiuni, locuințele destinate rezidenților concurează cu închirierile pe termen scurt și cu proprietățile folosite drept case de vacanță.

Criza locuințelor se extinde către periferii

O altă concluzie este că presiunea imobiliară din capitale precum Paris, Berlin sau Madrid se extinde către zonele limitrofe.

Studiul arată că efectele negative ajung în periferii și în localitățile din jurul marilor orașe, determinând scumpirea terenurilor în regiuni care reprezentau anterior o alternativă pentru familiile cu venituri mai mici.

„Aglomerările urbane tind să devină centre ale lipsei de accesibilitate, prezentând adesea efecte de propagare clar vizibile către regiunile învecinate, în pofida nivelurilor mai ridicate ale veniturilor generate în aceste zone”, se arată în document.

În mediul rural, 28% din populație nu are acces la o piață formală a chiriilor

Mediul rural se confruntă cu propriile dificultăți. Aici, principalul obstacol nu este reprezentat de prețuri, ci de lipsa unei oferte oficiale de locuințe.

Cercetătorii au constatat că peste un sfert, respectiv 28%, din populația rurală a Europei locuiește într-o localitate fără o piață formală a chiriilor.

În aceste regiuni periferice, „datele privind ofertele de închiriere pur și simplu nu sunt disponibile, fie din cauza lipsei proprietăților, fie pentru că acestea sunt distribuite într-o măsură limitată prin canale informale”, explică autorii.

Nici cumpărarea unei case la țară nu reprezintă soluția accesibilă despre care se vorbește adesea. Pentru mai mult de jumătate dintre locuitorii din mediul rural, salariul mediu din regiunea lor nu este suficient pentru cumpărarea unei locuințe mai mari de 75 de metri pătrați.

Potrivit autorilor, situația creează „bariere formale și informale de acces, care conduc la o precaritate, o instabilitate și o insuficiență mai mari a locuirii” pentru categoriile vulnerabile, potrivit Elpais.