Datele RisCo pentru trimestrul al treilea arată o creștere de 1,8 miliarde de lei a restanțelor față de trimestrul precedent. O analiză Sierra Quadrant explică propagarea blocajului de la o companie la alta.
Nu toate restanțele reprezintă evaziune. Pot proveni din lipsa lichidităților, litigii sau dificultăți structurale.
Datoriile cresc cel mai rapid la bugetele sociale
Din total, 58 de miliarde de lei sunt datorii către bugetul de stat, potrivit RisCo. Alte 15,9 miliarde revin asigurărilor sociale, iar peste cinci miliarde sunt restanțe la sănătate. Ultimele două categorii au crescut într-un trimestru cu 6,5%, respectiv 9,2%.
Bucureștiul concentrează 33,6 miliarde de lei și 19.489 de firme restante. Construcțiile de clădiri au acumulat 5,08 miliarde, iar comerțul angro cu alimente, băuturi și tutun depășește trei miliarde.
Analistul economic Adrian Negrescu atrage atenția și asupra societăților deținute de stat. Potrivit datelor invocate de el, acestea au acumulat datorii fiscale de peste 9,4 miliarde de lei. Statul are astfel datornici chiar în propriul portofoliu.
Negrescu consideră necesară o reformă a administrării companiilor publice. „Reforma nu înseamnă privatizări în masă sau închideri peste noapte.”
O firmă din cinci funcționează cu capital propriu negativ
Sierra Quadrant arată că 22,5% dintre firmele active aveau capitaluri proprii negative în bilanțurile pentru 2025. Proporția era de 20,3% în 2021. Capitalurile negative înseamnă datorii mai mari decât activele contabile, nu automat insolvență.
Pentru firma mediană, capitalurile proprii mai reprezintă 41,8% din active, față de 55,6% cu patru ani înainte. Necesarul de recapitalizare estimat pentru economia românească depășește 160 de miliarde de lei. Aproximativ 35% dintre firme au datorii de peste două ori mai mari decât capitalurile proprii.
Când un client întârzie plata, firma trebuie să achite în continuare salarii, utilități și contribuții. Poate folosi un credit sau poate amâna plata furnizorilor. Potrivit datelor BNR citate de Sierra Quadrant, firmele subcapitalizate concentrează circa 37% din restanțele către furnizori și 35% din cele către buget.
Negrescu descrie situația din construcții, unde decalajul plăților poate fi foarte mare. „În sectorul construcțiilor s-a ajuns deja la plata semestrială, adică odată la șase luni. E o problemă gravă.”
Peste patru din zece facturi sunt plătite cu întârziere
Potrivit Sierra Quadrant, peste 40% dintre facturile emise între firme sunt achitate după termen. Încasarea medie ajunge la 86 de zile, iar pentru IMM-uri la 98 de zile. Datoriile comerciale reprezintă 18% din pasiv, dublu față de finanțarea bancară internă.
Furnizorii ajung astfel să finanțeze involuntar activitatea clienților. O factură de 100.000 de lei încasată cu două luni mai târziu înseamnă capital blocat. Dobânda unui eventual credit reduce profitul. Valoarea incidentelor de plată a crescut cu aproximativ 22% într-un an, până la aproape 1,8 miliarde de lei în intervalul aprilie 2025–martie 2026.
Întârzierile apar și când instituțiile publice nu achită la timp facturile. Antreprenorii care depind de contracte publice sunt nevoiți să caute finanțare pentru cheltuieli deja efectuate.
Negrescu consideră că firmele corecte au nevoie de stabilitate pentru a investi și a-și finanța activitatea. „Au reușit să supraviețuiască și unele chiar să facă investiții și profit. Asta nu înseamnă că ne e mai bine.”
Insolvențele se extind spre companiile cu active mari
În primele nouă luni, peste 5.250 de firme au intrat în insolvență, cu aproape 12% mai multe decât în perioada comparabilă. În categoria societăților cu active de peste un milion de euro, numărul insolvențelor a urcat de la 86 la 142. Totodată, rata creditelor neperformante la firmele mari a crescut la 4,7%, potrivit cifrelor prezentate în analiza Sierra Quadrant.
O companie mare poate avea sute de furnizori. Dacă nu mai plătește, aceștia suportă pierderi, reduc activitatea și pot acumula la rândul lor restanțe fiscale. Cele mai afectate domenii includ construcțiile, agricultura și transporturile.
În același timp, vânzările cu amănuntul au scăzut cu 4,6% în volum în primele nouă luni, potrivit datelor citate în analiză. Cererea mai slabă limitează transferul costurilor în prețuri.
TVA-ul neplătit și banii blocați în rambursări
Gabriel Biriș, avocat și consultant fiscal, atrage atenția asupra pierderilor din TVA în tranzacțiile dintre companii. În opinia sa, o parte a problemei vine din fraudele de tip carusel și din firme care dispar după ce nu își achită obligațiile. Deficitul de TVA și restanțele fiscale sunt indicatori diferiți. Primul măsoară diferența dintre taxa estimată și cea colectată, al doilea reprezintă obligații neachitate.
Biriș explică natura taxei și de ce colectarea ei nu reprezintă venit propriu al comerciantului. „TVA-ul nu e un sistem filozofic. TVA-ul e un impozit pe consum neutru pentru business.”
Negrescu susține și folosirea mai eficientă a datelor fiscale. „Comasarea ANAF cu Vama poate ajuta, dar doar dacă bazele de date sunt cu adevărat unificate. Altfel, rămâne o reorganizare pe hârtie.”
Consultantul fiscal Gabriel Biriș critică și complexitatea obligațiilor fiscale, care consumă timp și bani fără să elimine automat frauda. „Ca să scadă gap-ul de TVA? Nu a scăzut. Trebuie să ne oprim.”
Una dintre soluțiile sale este taxarea inversă generalizată peste un prag valoric. Taxarea inversă schimbă modul de declarare și plată între firme. Aplicarea generală ar necesita un cadru european adecvat. Propunerea lui Biriș are nevoie și de o evaluare a riscurilor de transfer al fraudei spre vânzările finale.
„Te folosești de ea până primești rambursare, o dai înapoi, îi iei din nou. Asta costă”, explică Biriș despre linia de finanțare folosită pentru TVA la investiții.
El distinge și între taxa încasată de la clienți și banii proprii ai firmei. „TVA-ul acela nu este al comercianților, al companiilor. TVA-ul este al bugetului de stat.”
Cum poate fi oprită acumularea restanțelor
Sierra Quadrant recomandă verificarea bonității clienților, reducerea expunerilor mari și urmărirea zilnică a fluxurilor de numerar. Pentru firmele viabile care au intrat în dificultate, restructurarea timpurie poate preveni insolvența. Procedurile de prevenire, inclusiv concordatul preventiv, trebuie folosite înainte ca datoriile să scape de sub control.
Statul are, la rândul său, nevoie să diferențieze firmele care pot plăti după o restructurare de cele fără șanse reale de recuperare. Recuperarea fraudelor trebuie separată de situația firmelor cu facturi neîncasate.
Cele 79,4 miliarde de lei nu sunt bani care pot intra integral și imediat în buget. O parte dintre creanțe sunt dificil de recuperat, iar unele societăți nu mai dispun de active suficiente. Adevăratul test este reducerea datoriilor noi, înainte ca întârzierile dintre firme să se transforme în insolvențe și pierderi permanente pentru stat.
