Exclusiv. Avocatul Dragoș Bogdan: „Fracțiile de acțiuni generează drepturi de creanță pe marile piețe de capital”

Excepțiile au tendința să devină reguli în România. Dincolo de formularea cu iz de paradox, este un diagnostic periculos. Pentru că, în numeroase situații, „mersul împotriva curentului” generează anomalii și, adesea, pagube de proporții. Și, din nefericire, avem o cazuistică tot mai extinsă. Pentru că, uneori, lucrurile bine făcute sunt „îndreptate”, sub diverse pretexte.

Un exemplu care ilustrează o astfel de evoluție este ceea ce se întâmplă în prezent cu Legea nr. 238/2025, aflată deja în vigoare. Actul normativ, votat în Parlament anul trecut, a introdus o serie de modificări Legii emitenților nr. 24/2017, pentru a remedia o anomalie juridică ce datează de mai mulți ani. Este vorba de așa-numitul „drept de proprietate” al fracțiilor de acțiuni. Pe care Senatul vrea să îl reinstaureze.

„Acțiunile sunt, conform calificării exprese a legii, indivizibile”

Fracțiile apar frecvent în urma operațiunilor de consolidare a valorii nominale a acțiunilor emise de o societate. De exemplu, dacă o companie consideră că acțiunile sale sunt prea ieftine, poate decide să le unifice pentru a le mări valoarea. 10 acțiuni pot deveni una singură, cu o valoare de 10 ori mai mare.

Astfel, un acționar care deținea 35 de acțiuni va avea după consolidare trei acțiuni întregi și o fracție de 0,5. Pentru a evita o astfel de situație, poate cumpăra sau vinde titluri, înainte de realizarea operațiunii. Emitentul acestora are obligația de a anunța investitorii înainte de efectuarea propriu-zisă a operațiunii. Dacă acționarul nu face nimic – așa cum se întâmplă frecvent când valoarea este foarte mică, iar din această cauză interesul este minim spre inexistent –, rămâne cu o fracție de acțiune.

„Legea nr. 31/1990 și Codul civil stabilesc, în mod clar și explicit, că acțiunile sunt, prin natura lor juridică, indivizibile. Ca urmare, fracția rezultată în urma consolidării trece autspeciomat în patrimoniul emitentului. Iar fostul acționar rămâne cu un drept la compensație bănească. În această situație, titularul fracției dobândește nu un drept real de proprietate, ci un drept de creanță. Adică are dreptul de a primi o sumă de bani compensatorie de la societatea care a emis acțiunile”, explică avocatul Dragoș Bogdan, Managing Partner în cadrul STOICA & ASOCIAȚII.

În Franța, fracțiile înseamnă drepturi de creanță prescriptibile

Legea nr. 24/2017 declara aceste sume imprescriptibile. Ceea ce, consideră specialiști de renume în drept, reprezintă o anomalie juridică. Legea nr. 238/2025 a remediat problema, stabilind că dreptul de creanță rezultat este prescriptibil în termen de trei ani. Cu alte cuvinte, dacă acționarii nu vin să își ridice sumele care li se cuvin în termenul prevăzut, acestea se întorc la societatea emitentă. Așa cum se întâmplă, de altfel, și în cazul dividendelor. Numai că Senatul a decis revenirea la vechea prevedere.

Pentru a demonstra că această decizie contravine practicilor internaționale, avocatul Dragoș Bogdan a analizat împreună cu echipa sa situația specifică în mai multe țări. „Nu am selectat doar state din Uniunea Europeană, unde poate ne era mai ușor să ne uităm. Am analizat și situația din Statele Unite, Hong Kong, Elveția, Brazilia și Japonia. Sunt țări cu burse cu o foarte mare tradiție și piețe financiare foarte importante”, precizează specialistul.

Astfel, potrivit acestuia, în Franța, dreptul foștilor acționari asupra fracțiilor de acțiuni este considerat a fi unul de creanță. „În acest sistem de drept, ca și în al nostru, acțiunile sunt indivizibile. Ca urmare a acestei caracteristici, fracțiile nu pot fi tranzacționate pe piața bursieră, aceasta fiind destinată exclusiv acțiunilor întregi”, explică avocatul.

Despăgubirea se face de către societatea emitentă, prin punerea la dispoziția unui broker a sumelor de bani echivalente tuturor fracțiilor de acțiuni. Foștii acționari recuperează despăgubirile de la această terță entitate. „Concluzia este că, în sistemul de drept francez, persoanele care în urma unor evenimente corporative ajung să dețină fracții de acțiuni sunt titulare ale unor drepturi de creanță prescriptibile”, subliniază Dragoș Bogdan.

Italia, Spania și Elveția se conformează regulii

Și în sistemul de drept din Italia acțiunile sunt considerate a fi indivizibile. „Nici în această jurisdicție nu pot fi tranzacționate fracții de acțiuni. Ceea ce foștii acționari obțin, în urma evenimentelor corporative, este un drept de creanță. Echivalent cu valoarea părții din acțiune care a rezultat în urma evenimentelor respective”, explică avocatul. Astfel, foștii acționari pot să primească valoarea fracțiunilor de acțiuni de la o terță entitate (broker sau bancă). Doar dacă solicită acest lucru într-un anumit interval de timp.

O situație similară este în Elveția. Codul Obligațiilor prevede în mod expres faptul că: „este acționar acela care deține cel puțin o acțiune“. „Calitatea de acționar nu poate fi atribuită unei persoane care are în portofoliu o fracție de acțiune. În cazul unui investitor care deține acțiuni întregi, dar și fracții, calitatea de acționar nu poate fi recunoscută și cu privire la fracții”, specifică Dragoș Bogdan.

Nici dreptul spaniol nu recunoaște, din punct de vedere juridic, fracțiile de acțiuni. Prin urmare, nu pot face obiectul unui drept de proprietate, argumentează avocatul. „În plus, conform art. 1964 din Codul civil spaniol, acțiunile personale se prescriu în termen de 5 ani. Așadar, fracțiile de acțiuni obținute în urma unor evenimente corporative sunt prescriptibile în termenul general de prescripție prevăzut de lege, de 5 ani.”

Și pe bursele asiatice, fracțiile sunt compensate financiar

Pe bursa din Hong Kong, una dintre cele mai mari din lume, fracțiile de acțiuni nu pot fi tranzacționate. Acest lucru este prevăzut explicit în regulamentul său, dar și în alte documente care reglementează funcționarea bursei. „De exemplu, în Procedurile operaționale de compensare pentru participanții la tranzacționarea opțiunilor se arată faptul că «Procedurile obișnuite de decontare la exercitarea opțiunilor nu se vor aplica acțiunilor fracționate, întrucât CCASS (Sistemul Central de Compensare și Decontare – n.r.) poate deconta numai acțiuni întregi. Acțiunile fracționate aferente fiecărui contract de opțiuni ajustat exercitat vor fi decontate în numerar»”, precizează specialistul.

În Japonia, Legea societăților comerciale are o secțiune dedicată, intitulată „Tratamentul fracțiilor de acțiuni”. Aceasta prevede în mod expres necesitatea „compensării” fracțiilor. „Sumele de bani oferite drept compensații în locul fracțiunilor de acțiuni sunt considerate ca fiind drepturi de creanță prescriptibile în 5 sau 10 ani. Prin urmare nu sunt considerate drepturi reale, imprescriptibile”, punctează Dragoș Bogdan.

Nici peste Ocean nu pot fi tranzacționate fracții de acțiuni

În Brazilia, situația este reglementată de Legea societăților comerciale. Care stabilește în mod expres că „acțiunile care nu pot fi alocate integral fiecărui acționar vor fi vândute la bursă. Iar veniturile din vânzare sunt împărțite proporțional între deținătorii de acțiuni fracționate”. Și în această jurisdicție sumele de bani compensatorii pentru fracțiuni de acții sunt prescriptibile.

„În Statele Unite ale Americii nu este permisă tranzacționarea fracțiilor de acțiuni. Pentru a putea efectua tranzacții cu acestea, ele sunt intermediate de un broker. În acest mecanism, precum în celelalte state amintite, drepturile care izvorăsc din deținerea unei fracții nu sunt aceleași cu cele pe care o persoană le are în temeiul unei acțiuni întregi”, arată specialistul. Acesta precizează că nu a identificat o reglementare unitară la niveul SUA. „Detaliile sunt reglementate de fiecare bursă într-un «Rulebook» propriu. De exemplu, analizând setul de norme ce reglementează activitatea NASDAQ, a doua cea mai mare bursă din SUA și una dintre cele mai importante la nivel mondial, se poate observa faptul că, în mod evident, fracțiile de acțiuni nu pot fi tranzacționate pe această bursă”, subliniază Dragoș Bogdan.

O concluzie valabilă indiferent de latitudine

Specialistul susține că, indiferent de latitudinea geografică sau de tradiția juridică, soluția este convergentă: fracțiile de acțiuni generează drepturi de creanță. Iar acestea se prescriu. „Termenele variază între 3 și 10 ani. Dar nicio jurisdicție analizată nu tratează dreptul la compensare ca pe un drept real imprescriptibil. Această convergență nu este întâmplătoare. Ea reflectă o logică juridică profundă. Indivizibilitatea acțiunii este o regulă de ordine publică comercială, menită să protejeze integritatea capitalului social. Iar acolo unde proprietatea nu poate exista, rămâne creanța, cu toate consecințele sale, inclusiv prescripția”, conchide avocatul Dragoș Bogdan.

România se aliniază în prezent acestei logici – Legea nr. 238/2025 este încă în vigoare. Rămâne însă de văzut dacă parlamentarii își vor baza decizia viitoare pe argumente juridice solide sau pe retorici populiste nesusținute.