Câți bani mai aduce extracția cărbunelui în România. Creșterile de profit au ajuns și la 97%

Anul acesta, din cauza opririi Unităților 1 și 2 de la Cernavodă și a reducerii capacităților hidroelectrice, România a fost nevoită să repornească mai multe grupuri ale unor termocentrale pe cărbune pentru a putea compensa, parțial, deficitul de producție de energie electrică.

Soluția adoptată a venit în condițiile în care totalul resurselor României de energie disponibile a înregistrat anul trecut o creștere de 1,9%, ajungând la 42,8 milioane tone echivalent petrol (tep), conform datelor Institutului Național de Statistică (INS). Resursele de cărbune au scăzut însă cu 7,3%, iar importurile de cărbune și cocs s-au redus cu 54,2%, potrivit sursei citate.

Anul acesta, pe fondul creșterii cotațiilor la gaze și petrol, din cauza temerilor tot mai mari generate de stocurile scăzute de gaze și a unei posibile intensificări a conflictului dintre SUA și Iran, cărbunele a ajuns din nou la preț. La mijlocul lunii trecute, valoarea de tranzacționare era de 143-145 dolari/tonă, atingând un maxim al ultimilor trei ani.

Oportunitate la export, dar mai ales necesitate internă

Creșterea prețului, în condițiile în care România și-a asumat față de Comisia Europeană închiderea completă a capacităților de producție a energiei pe cărbune – amânată însă în mod repetat -, poate fi interpretată și ca o „oportunitate economică”.

Noul ministru al Economiei, Daniel Zamfir, a prezentat această idee cu ocazia audierilor din Parlament: „M-am gândit să considerăm cărbunele o materie primă. Am avut acordul legat de legea minelor și legea decarbonizării. Nu cred că s-ar opune nimeni, nici Comisia, să scoatem cărbunele, să îl exploatăm și să îl exportăm în țările care au nevoie. Numai rezerva de huilă a României ar ajunge pentru 101 ani. Stăm pe un potențial pe care îl putem exploata, cred că o putem face” a declarat Zamfir.

La rândul său, noul ministru al Energiei, Dumitru Chisăliță, a declarat că închiderea capacităților pe cărbune trebuie „atent analizată”. Potrivit acestuia, scoaterea din funcțiune a acestora ar trebui făcută „doar în momentul în care există capacităţi securitare care să fie puse efectiv în loc”. Argumentele aduse de Chisăliță – susținute și de foștii miniștri ai Energiei Bogdan Ivan și Sebastian Burduja – sunt prioritizarea siguranței Sistemului Energetic Național și asigurarea continuității livrării de energie și a securității energetice a României.

Iar criza apărută de la finalul lunii iulie, când a fost oprit primul reactor de la Cernavodă, îi dă dreptate. Nuclearelectrica a anunțat repornirea unităților abia la începutul lui noiembrie, timp în care cărbunele a avut perioade în care a asigurat, în unele intervale orare, și până la 20% din necesarul de consum la nivel național.

Cine mai extrage cărbune în România

Pentru a avea o imagine mai clară asupra potențialului României de a valorifica această resursă, am apelat la datele furnizate de platforma AlertăCUI referitoare la companiile care activează sub codurile CAEN 0510 – Extracţia cărbunelui superior și 0520 – Extracţia cărbunelui inferior.

Lista nu este lungă în cazul primei categorii. În scriptele ANAF mai figurau la finele anului trecut șase companii, dintre care una era inactivă, fiind în faliment. Cifra de afaceri cumulată a celor șase a fost în 2025 de 6 milioane de lei, în creștere cu 15,8% față de anul anterior. Este cel mai bun rezultat din intervalul 2020-2025, minimul fiind consemnat în 2021, când valoarea a fost de aproape 330 de mii de lei. În ceea ce privește profitul net, acesta a înregistrat un salt mult mai consistent, de peste 97%, ajungând la 1,1 milioane. De menționat că rezultatul a fost obținut în condițiile în care trei dintre cele șase companii raportaseră profit zero.

Nu același lucru se poate spune și în privința datoriilor, care au fost de patru ori mai mari decât profitul cumulat, toate firmele fiind nominalizate la acest capitol. Valoarea totală a fost anul trecut de 4,5 milioane de lei, în creștere cu 14% față de 2024. Creanțele – și ele mai mari decât profitul – au scăzut ușor (-1,9%), la 1,7 milioane. Datoriile, în schimb, s-au majorat cu aproape 886%, dar valoarea totală este, de fapt, foarte scăzută – de 31 de mii de lei.

Compania cu cea mai mare cifră de afaceri a fost Duralău Concept, care a ajus la 3,4 milioane de lei (+55% față de 2024) și și-a majorat profitul cu 99,5% (la 448 mii lei).

Datorii de 13 ori mai mari decât profitul cumulat

Situația nu este cu mult mai bună, sub raport numeric, nici în cazul celui de-al doilea cod CAEN analizat (0520), unde în evidențele ANAF figurau 27 de companii. Dintre acestea, una figura ca fiind în întrerupere temporară de activitate, o alta în insolvență, două – în reorganizare judiciară și cinci – în faliment.  

Este adevărat însă că, în acest caz, cifra de afaceri cumulată a fost de 118,4 milioane de lei (+5,8%), cea mai mare din intervalul menționat. Profitul net a avut un avans mult mai puternic, de 47%, ajungând la 12,5 milioane. Este departe însă de maximul consemnat în 2023, de 17,3 milioane.

Datoriile în cazul acestui sector au fost de peste 13 ori mai mari decât profitul cumulat, însumând 166,6 milioane (-10,6% față de 2024). Și creanțele au avut o valoare respectabilă de 131 milioane (-2,6%), în timp ce pierderile raportate au explodat, crescând de peste 15 ori raportat la anul anterior, la 15,2 milioane.

Pe primul loc, raportat la cifra de afaceri, s-a situat Explocarb, cu 38,7 milioane de lei (+82,2%) și un profit net de 4,1 milioane (+432%). Următoarele două poziții au revenit companiilor Roviatrans (17,3 milioane, respectiv 709 mii lei) și Explomediu (16,5 milioane, respectiv 1,5 milioane), ultima fiind în reorganizare judiciară.

O soluție pe termen scurt?

Datele financiare prezentate arată că, în pofida declarațiilor oficiale, industria minieră este susținută de un număr redus de companii, în scădere continuă din cauza insolvențelor și falimentelor. Chiar dacă se înregistrează creșteri conjuncturale, datoriile rămân disproporționate față de câștigurile raportate, sufocând marjele reale de profitabilitate.

În aceste condiții, extracția de cărbune apare ca o soluție de necesitate pe termen scurt pentru asigurarea securității energetică, și nicidecum ca un pilon economic sustenabil pe termen lung. Prelungirea tranziției energetice și nerepestectarea termenelor de livrare a capacităților de producție prevăzute îi acordă însă șanse de supraviețuire.

———————–

Materialul a fost realizat pe baza informațiilor furnizate de platforma AlertăCUI, care oferă servicii de acces actualizat la datele companiilor, alertare atunci când apar modificări de informații, generare de rapoarte, dezvoltare de baze de date și analiză financiară și de risc. AlertăCUI are 20 de ani de experiență în livrarea de informații corecte, la timp și relevante.