România intră într-o nouă etapă de îndatorare prin programul SAFE, evaluat la 16,7 miliarde de euro. Potrivit criticilor venite din mediul de afaceri, suma este uriașă, iar efectele economice interne ar putea fi foarte slabe. Reprezentanții IMM România susțin că banii dați pentru acest program nu vor produce beneficii reale pentru companiile interne. Mai mult, în lipsa unei idei concrete, fondurile vor ieși din țară fără să stimuleze producția locală.
Mediul de afaceri spune că România se împrumută fără câștig intern
Președintele IMM România, Florin Jianu, a tras un semnal de alarmă. Acesta indică faptul că statul roman se împrumută masiv pentru programul SAFE, în valoare de 16,7 miliarde de euro. Potrivit lui Jianu, toți acești bani părăsesc România într-un moment complicat.
‘’Aș vrea să atrag atenția asupra unui lucru care încă nu a pătruns în prim-planul mass-media, și anume programul și alocarea programului SAFE, acel program de înarmare de 16,7 miliarde de euro, pentru care România se împrumută în totalitate. Atenție, deci se împrumută de toți acești bani, 16,7 miliarde de euro. Atragem atenția că toți acești bani vor părăsi România, că beneficiarii nu sunt companii din România, nu sunt companii producătoare de aici și, într-un moment dificil pe care îl traversează economia României, într-un moment dificil pe care îl traversează bugetul de stat, noi solicităm o dezbatere mai aplicată, cu atenție asupra economiei românești, cu atenție asupra producătorilor autohtoni, pentru că avem foarte multe firme din acest domeniu al producției de utilități în ceea ce înseamnă armamentul sau capabilități’’, a declarat acesta, conform AGERPRES.
Critici privind povara pe termen lung a împrumutului
O altă temă dezbătută de mediul de afaceri este legată de costul pe termen lung al acestei decizii. Jianu afirmă că nu este normal ca statul român să contracteze un asemenea împrumut dacă efectul economic intern este aproape nul. În viziunea sa, problema nu privește doar prezentul, ci și anii viitori.
El avertizează că povara acestor sume va fi suportată de generații întregi. ‘’Cu alte cuvinte, nu doar actualii contribuabili vor simți efectele unei datorii atât de mari, ci și copiii lor’’. Acesta este unul dintre argumentele folosite pentru a cere o dezbatere mai serioasă și mai transparentă asupra modului în care România se raportează la SAFE.
Criticii programului nu contestă nevoia de investiții în apărare. Ei spun, însă, că un astfel de efort bugetar ar trebui conectat mai bine la economia națională. În lipsa unei astfel de legături, statul riscă să se împrumute masiv fără să construiască în paralel capacitate industrială, locuri de muncă sau oportunități noi pentru firmele românești.
Ce presupune programul SAFE
Programul SAFE le oferă statelor membre posibilitatea de a-și extinde investițiile în domeniul apărării. Mecanismul este construit în jurul achizițiilor publice comune din industria europeană de apărare. Scopul este dezvoltarea unor capabilități prioritare, asigurarea interoperabilității între state și reducerea costurilor prin achiziții coordonate.
Prin acest program, țările participante pot cumpăra împreună echipamente și sisteme din industria europeană de apărare. Programul nu este limitat strict la statele membre ale Uniunii Europene. Ucraina, dar și statele din Asociația Europeană a Liberului Schimb și din Spațiul Economic European pot lua parte la aceste achiziții comune. Statele candidate și partenere pot contribui la cererea agregată și pot negocia participarea propriilor industrii în acest proces.
Dezbaterea pune accent pe interesul economic național
Discuția despre SAFE nu se poartă doar în jurul apărării, ci și în jurul modelului economic pe care România îl urmează. Pe de o parte, există argumentul strategic al investițiilor într-un context geopolitic tensionat. Pe de altă parte, mediul de afaceri cere ca deciziile majore de finanțare să fie analizate și din punct de vedere al efectelor asupra economiei interne.
În acest context, criticile lansate de mediul de afaceri vizează o dezbatere publică mai atentă și mai realistă. Miza nu este doar suma împrumutată. Se urmărește și capacitatea statului de a transforma o cheltuială strategică într-o oportunitate de dezvoltare pe plan intern.