Microîntreprinderile au creat 77.000 de locuri de muncă în cinci ani. Mastodonții economiei au adăugat doar 8.000

În spatele unui SRL cu doi sau cinci oameni poate exista un atelier, o firmă de software, un restaurant sau o agenție care încearcă să crească. Nu toate vor deveni corporații, dar multe dintre joburile noi apar exact aici.

Paradoxul este că România produce foarte multe microîntreprinderi, dar prea puține trec în liga următoare. Întrebarea este și dacă sistemul fiscal le ajută să crească sau le dă motive să rămână mici.

Gigantul face cifra, microfirma face jobul

În 2025 existau peste 602.000 de microîntreprinderi active, adică 91,5% din firmele analizate. Ele aveau aproape 958.000 de salariați și generau 14,7% din cifra de afaceri.

La celălalt capăt erau numai 1.835 de companii mari. În agregările mai largi, mastodonții economiei ajung spre 54% din cifra de afaceri, iar zona micro spre 17%.

Ideea rămâne aceeași: cifra de afaceri și crearea de joburi nu merg obligatoriu împreună. O fabrică automatizată poate adăuga sute de milioane la vânzări fără să angajeze mii de oameni. Zece mii de firme care iau câte un om în plus creează zece mii de joburi.

77.000 la micro, 8.000 la companiile mari

Diferența din ultimii cinci ani este spectaculoasă. Microîntreprinderile au adăugat 77.302 salariați între 2021 și 2025. Firmele mari au adăugat 7.983.

Mai surprinzător, firmele mici au pierdut peste 18.600 de angajați, iar cele mijlocii încă aproximativ 4.500. Creșterea netă a ocupării din sectorul companiilor active a venit astfel din zona micro.

Florin Jianu, președintele IMM România, spune însă că 2026 a schimbat climatul. „În acest moment, sporul este negativ. Avem, în medie, trei oameni care se angajează și aproape patru care pleacă”, afirmă el.

Patru din zece firme au un singur angajat

Aproape 39% dintre firmele active raportau exact un salariat în 2025. Cifra poate hrăni două povești complet diferite.

Prima spune că economia este atomizată în firme minuscule, uneori create pentru optimizare fiscală sau pentru mascarea unei relații apropiate de cea de salariat. A doua spune că primul angajat este treapta zero a antreprenoriatului: înainte de zece oameni trebuie să existe unul.

Realitatea le conține pe amândouă. Ponderea firmelor cu exact un salariat a urcat de la 30,1% în 2021 la peste 38% în 2023. Saltul a coincis cu condiția privind existența unui salariat pentru păstrarea regimului fiscal de microîntreprindere.

Fiscalitatea poate deci crea comportamente statistice. Dar nu poate explica singură aproape un milion de oameni care lucrează astăzi în microfirme.

Florin Jianu avertiza încă de la intrarea în 2026 asupra felului în care regulile modelează această populație. „Comisia Europeană nu a impus niciun fel de prag. În PNRR nu erau cuprinse praguri de impozitare a microîntreprinderilor”, arăta el.

Microfirma este și prima ușă spre piața muncii

Datele de recrutare confirmă că firmele mici nu există doar în bilanțuri. Aproape 8.000 de companii mici și micro au recrutat în 2026 și au pus pe piață peste 66.000 de joburi. Asta înseamnă aproximativ 40% din posturile publicate pe eJobs.

Pentru firmele cu maximum zece angajați au aplicat aproape 300.000 de candidați. Cei mai mulți sunt entry-level, cu cel mult doi ani de experiență.

Bogdan Badea, CEO eJobs, observase fenomenul încă din 2025. „La nivel general, vedem o plafonare a numărului de joburi noi. Dar, în cazul companiilor mici, creșterea este clară”, spunea el.

Pentru un tânăr fără experiență, un business cu șapte oameni poate fi mai accesibil decât o multinațională cu șapte mii.

În firma mică înveți mai multe meserii deodată

Într-o corporație, postul este de regulă bine delimitat. Într-o firmă de cinci oameni, omul de marketing poate vorbi și cu furnizorii, iar contabilul poate ajunge să explice cash-flow-ul proprietarului.

Nu este întotdeauna confortabil, dar poate funcționa ca școală de business. Angajatul vede mai repede legătura dintre client, factură, cost, salariu și profit.

Bogdan Badea pune problema competențelor într-un context mai larg. „Memorarea în era AI este absolut inutilă. Lucrul în echipă este neglijat total”, spune CEO-ul eJobs.

Companiile mici pot obliga angajatul să iasă repede din fișa postului. Asta nu le face automat angajatori mai buni, dar le poate transforma într-o rampă pentru experiență.

Problema apare când microfirma nu mai crește

O economie sănătoasă nu ar trebui doar să nască microîntreprinderi. Ar trebui să le vadă pe cele bune trecând de la doi oameni la zece, apoi la 20 sau 50.

Aici statistica devine mai puțin confortabilă. Numărul microîntreprinderilor a crescut cu peste 21% față de 2021, în timp ce numărul firmelor mici a scăzut ușor. Avem o pepinieră foarte mare, dar prea puțini puieți ajung copaci.

Florin Jianu descrie un mediu antreprenorial care și-a pierdut viteza. „Este al doilea trimestru consecutiv de scădere. Aproape toate domeniile de activitate sunt în scădere”, spune el.

În asemenea condiții, proprietarul unei firme cu opt angajați nu se grăbește să-l ia pe al nouălea. Mai ales dacă următorul prag vine cu alte costuri și riscuri.

Fiscalitatea poate deveni un tavan

Din 2026, plafonul pentru regimul fiscal al microîntreprinderilor a coborât la 100.000 de euro. Este importantă o distincție: microîntreprinderea ca dimensiune economică și microîntreprinderea fiscală nu sunt același lucru.

O firmă poate rămâne foarte mică după numărul de angajați, dar să iasă din regimul de impozitare pe venit. De aici întrebarea dacă pragurile fiscale influențează decizia antreprenorului de a crește.

Nu înseamnă că orice firmă se fragmentează sau refuză clienți ca să rămână sub plafon. Dar un prag abrupt introduce un calcul suplimentar exact când businessul ar trebui să accelereze.

Florin Jianu insistă că încrederea antreprenorului a devenit o resursă rară. „Acesta este scorul de la care plecăm. Sunt convins că putem să avem un scor mai consistent anul viitor”, afirmă el despre Indexul Antreprenoriatului.

Mastodontul nu este fabrică de joburi

Companiile mari rămân indispensabile. Ele aduc productivitate, exporturi, investiții, tehnologie și volume pe care o microfirmă nu le poate reproduce.

Dar un mastodont matur nu trebuie să mărească permanent numărul de angajați ca să crească. Poate cumpăra un robot, automatiza contabilitatea sau produce mai mult cu aceeași echipă.

Microfirma pornește de la capătul opus. Când câștigă încă zece clienți, de multe ori nu are algoritm sau departament regional care să preia munca. Mai ia un om.

Adevăratul test nu este câte microîntreprinderi are România. Testul este câte dintre ele reușesc să nu mai fie micro.

Cele 77.000 de joburi arată că firma mică nu este zgomot statistic și nici doar o soluție de subzistență. Este una dintre principalele porți prin care apar locuri noi de muncă. Dar dacă fiscalitatea, lipsa de capital și neîncrederea o țin permanent la unu-doi angajați, incubatorul se transformă în acvariu: firmele se nasc, înoată, dar prea puține ajung în larg.