Salarii mai mari la stat doar cu tăieri de personal. Bolojan invocă 166 miliarde lei cheltuieli salariale

Reforma salarizării intră în zona dură a bugetului. Guvernul trebuie să corecteze inechități între angajați, dar fără să crească nota totală. Altfel, legea salarizării riscă să devină încă o presiune pe deficit.

Statul are 1,28 milioane de posturi

Bolojan a spus că România are 1.280.000 de posturi în sectorul public. Datele au fost colectate de Ministerul Finanțelor la finalul anului trecut. În opinia sa, acest aparat trebuie privit în raport cu veniturile statului.

Problema nu este doar numărul de angajați. Problema este cât costă aceștia și ce rezultate produce administrația. Premierul interimar spune că politicile salariale s-au rupt de productivitate.

„Avem politici salariale care sunt decuplate de dinamica productivității muncii”, a declarat Bolojan. El spune că diferența dintre sectorul public și cel privat se adâncește.

39% din veniturile statului merg pe salarii

Bolojan a prezentat și o comparație cu veniturile bugetare. România are printre cele mai mici venituri fiscale din UE. În același timp, are cheltuieli salariale mari, raportate la banii colectați.

„Din fiecare leu colectat în România, 39% acoperă salariile din sectorul bugetar”, a spus premierul interimar. Aceasta este cifra care blochează discuția despre majorări ample.

Pentru buget, problema este simplă. Dacă veniturile sunt mici, salariile publice consumă rapid spațiul fiscal. Asta lasă mai puțini bani pentru investiții, sănătate, educație sau apărare.

Anvelopa salarială trebuie ținută aproape de 8% din PIB

Bolojan spune că statul trebuie să păstreze cheltuielile salariale puțin peste 8% din PIB. În prezent, acestea sunt la 8,1% din PIB. Premierul interimar spune că România nu își permite o pondere mai mare.

„Astăzi avem aproximativ 166 de miliarde de lei total cheltuieli de salarii în sectorul public”, a declarat el. Suma arată dimensiunea problemei.

Cheltuielile de personal sunt greu de redus după ce cresc. O majorare salarială nu este o plată unică. Ea se repetă lunar și intră în baza de cheltuieli pentru anii următori.

Două variante: corecții mici sau tăieri de personal

Premierul interimar a prezentat două opțiuni. Prima este o corecție salarială de amplitudine mică. Aceasta ar fi posibilă dacă numărul de angajați rămâne neschimbat.

A doua variantă este mai dură. Dacă se doresc corecții mai mari și reducerea inechităților, trebuie redusă baza de cheltuieli. Asta înseamnă reduceri de personal acolo unde posturile nu se justifică.

„Nu avem decât două posibilități reale”, a spus Bolojan. Mesajul este direct: salarii mai mari pentru unii bugetari înseamnă fie spațiu foarte mic, fie mai puțini angajați.

Reforma trebuie să respecte jalonul din PNRR

Legea salarizării este legată și de angajamentele României. Guvernul trebuie să vină cu o reformă transparentă și sustenabilă. Aceasta este parte din discuțiile privind fondurile europene.

Bolojan a spus că reforma nu trebuie să genereze așteptări false. Ea trebuie să țină cont de situația financiară a țării. Altfel, riscă să creeze promisiuni pe care bugetul nu le poate susține.

Aici este miza politică. Fiecare categorie profesională va cere corecții. Dar Guvernul trebuie să închidă calculele într-o anvelopă fixă.

De ce a ajuns sistemul dezechilibrat

Bolojan a invocat majorările arbitrare din ultimii ani. A vorbit și despre decizii ale instanțelor care au modificat sistemele de salarizare. În timp, acestea au creat dezechilibre între sectoare.

Rezultatul este o grilă greu de apărat. Unii angajați câștigă mai mult decât poziția lor ar justifica. Alții au rămas în urmă, deși fac muncă esențială.

Reforma trebuie să repare aceste diferențe. Dar reparația nu poate fi făcută doar prin creșteri. Aici apare conflictul dintre echitate și sustenabilitate.

Miza: salarii corecte, nu factură mai mare

România nu are o problemă doar cu nivelul salariilor. Are o problemă cu arhitectura lor. Unele venituri au crescut prin excepții, sporuri și decizii separate.

Un sistem bun ar trebui să fie transparent. Funcțiile similare ar trebui plătite comparabil. Iar salariile ar trebui legate de responsabilitate, competență și performanță.

Dacă reforma doar ridică toate veniturile, problema nu se rezolvă. Se mută în deficit. Iar nota va fi plătită prin taxe, datorie sau investiții amânate.

Testul real: cine acceptă reducerea aparatului

Declarația lui Bolojan pune pe masă partea evitată a reformei. Toată lumea vrea o grilă mai echitabilă. Puțini spun de unde vin banii.

Dacă statul nu reduce personalul acolo unde posturile nu se justifică, spațiul pentru majorări este mic. Dacă reduce, va intra în conflict cu sindicatele și cu instituțiile afectate. În final, reforma salarizării nu este doar despre salarii. Este despre cât stat își permite România. Și, mai ales, despre ce primește cetățeanul pentru cele 166 miliarde lei plătite anual pe salariile bugetarilor.