Ce se va întâmpla cu reactoarele de la Doicești. Bogdan Ivan: „Rămân un susținător deschis al implicării noastre în dezvoltarea de proiecte SMR”

În mai, premierul interimar Ilie Bolojan, care exercită și funcția de ministru interimar al Energiei, a declarat că „pentru a deveni realitate (proiectul – n.r.), avem nevoie de câteva miliarde de euro investiţie, pe care nu îi avem”. Prim-ministrul a precizat că au fost cheltuiți peste 240 de milioane de dolari „şi vom rămâne cu un teren şi cu nişte hârtii. Întrebarea este: merită asta?”

Reprezentanții Nuclearelectrica, companie la care statul român este acționar majoritar, cu aproape 82,5%, au răspuns prompt că „proiectul SMR Doiceşti prezintă un potenţial enorm de dezvoltare a industriei nucleare româneşti”.

La finalul săptămânii trecute însă, Cristian Bușoi, secretar de stat în Ministerul Energiei, a anunțat că peste 80% dintre condiţiile asociate deciziei finale de investiţie în proiectul de la Doiceşti nu sunt îndeplinite. În acest context, Nuclearelectrica a propus reducerea cheltuielilor la minimum și analizarea, în paralel, și a altor tehnologii americane.

Fezabilitatea industriei SMR

Fostul ministru al Energiei Bogdan Ivan a fost unul dintre susținătorii deschiși ai proiectului SMR de la Doicești, pe care continuă să îl sprijine.

„Fezabilitatea industriei SMR – și aici nu vorbesc de o tehnologie anume – este evidentă numai când ne uităm la numărul de investitori în acest sector și la investițiile în dezvoltare de proiecte SMR. Giganții din tehnologie și AI, de la Bill Gates, Sam Altman și până la companiile cu tradiție în industria nucleară, au investit miliarde în dezvoltarea de proiecte SMR pentru că știu că este o industrie a viitorului. Viitorul pe care acești vizionari îl văd necesită foarte multă energie stabilă, livrată în bandă zi și noapte”, susține Bogdan Ivan.

Iar interesul continuă să se mențină la un nivel ridicat nu doar peste Ocean, ci și la nivel regional. Polonia, de exemplu, a anunțat recent că are în plan construcția a peste 50 de reactoare modulare mici. „Vorbim despre o țară fără o industrie nucleară civilă, care a reușit să preia pionieratul SMR în Europa Centrală și de Est. Proiectul SMR de la Doicești a avut un avans de minimum trei ani în fața vecinilor noștri”, explică fostul ministru, care este și vicepreședinte PSD.

În acest context, poziția sa este clară: „Rămân un susținător deschis al implicării noastre și a inginerilor noștri în dezvoltarea de proiecte SMR, pentru că am încredere că această industrie va crește exponențial la nivel global. Era bine să fim printre primii. Era bine să fim curajoși și perseverenți, pentru că avem resursele umane necesare să facem asta”, subliniază Ivan. Potrivit acestuia, un proiect SMR „bine gândit” este fezabil, „dar miza nu este numai un proiect, este o întreagă industrie construită în jurul celor care știu să construiască”.

Cum s-a ajuns la criza actuală

Subiectul reactoarelor de la Doicești este unul de interes pe termen lung în contextul crizei prelungite pe care o traversează România. Fostul ministru consideră că există patru cauze principale care au contribuit la ajungerea în această situație:

• Lipsa capacităților de producție noi, în special cu capacitate de producție în bandă.
• Lipsa unei strategii corecte care să mizeze pe stocare, atât prin extinderea capacității disponibile, cât și prin integrarea lor într-un sistem. „Stocarea nu este un miracol, este o capacitate care poate să mențină vârfuri de consum de o oră sau două. Stocarea nu înseamnă energie produsă, înseamnă energie folosită smart, atunci când trebuie”, precizează Ivan.
• Dezintegrarea capacităților pe cărbune, înainte de a pune ceva în loc, cum ar fi, de exemplu, centralele pe gaz. „Proiectele noi fie nu au existat, fie au fost blocate ani de zile.”
• Ratarea integrării României în proiecte mari, transnaționale. Creșterea capacităților de interconectare, atât pentru export, cât și pentru import poate fi un exemplu, dar sunt și altele, spune ministrul.

„Dacă aceste patru puncte ar fi fost abordate strategic, astăzi situația era diferită. Nu pentru că am fi avut un alt context, ci pentru că am fi avut capacitățile necesare să fim rezistenți și rezilienți. Cu viziune și multă muncă am fi putut preveni explozia prețurilor. Și aș adăuga aici tratarea energiei ca o problemă de securitate națională, așa cum am cerut în repetate rânduri. Am risipit timp și resurse pentru că nu am tratat proiectele energetice ca un scut direct în fața amenințărilor de securitate. Uitați-vă unde am ajuns. Ani de zile au fost pierduți pe proiecte hidroenergetice terminate în proporție de 90% și blocate nejustificat”, susține Bogdan Ivan.

Ce poate și ce nu poate face un ministru

Problema prețurilor la energia electrică rămâne o prioritate pentru fostul ministru al Energiei, care, la preluarea mandatului său, și-a asumat reducerea tarifelor ca pe un obiectiv-cheie. „Nu voi renunța la acest obiectiv indiferent de poziția în care mă aflu sau mă voi afla. Mi-am asumat ca ministru acest obiectiv și îl urmăresc și acum când sunt deputat și vicepreședinte PSD. Legea care a instituit situația de criză în energie și ne-a permis să reducem accizele la combustibili cu 25% este inițiată de mine și de colegii mei din PSD”, subliniază fostul ministru.

Din nefericire, susține Ivan, nu există o „baghetă magică” pe care un ministru sau un guvern o poate folosi să scadă prețurile. Ceea ce poate și trebuie însă să facă este să creeze cadrul necesar pentru ca jucătorii să poată dezvolta prețuri mai reduse. Este un demers care include de la investiții în capacități noi de generare a energiei și în rețele, la descurajarea și pedepsirea speculei și încurajarea producției.

„Ce observ cu maximă dezamăgire este că toate aceste mecanisme au fost abandonate de aproape jumătate de an și atunci normal că prețurile au explodat”, afirmă deputatul PSD.

Regenerabilele și stocarea nu sunt de ajuns

În ceea ce privește soluțiile concrete pentru depășirea crizei din prezent, fostul ministru al Energiei susține că regenerabilele sunt utile, sunt performante și oferă un cost bun de producție, dar sunt limitate de timpul zilei, de condițiile meteo. Pe de altă parte, stocarea înseamnă mai puțină energie importată, dar impactul pe preț este unul marginal. Numărul efectiv de MWh injectați în sistem nu este egal cu puterea instalată, pentru că bateriile trebuie să fie reîncărcate.

„Răspunsul este că avem nevoie de accelerarea proiectelor de energie care aduc MW noi în sistem, dar într-un mix corect și strategic, care să ne ofere și predictibilitate și flexibilitate, totul pentru a reduce în final prețurile pentru consumatorul final”, conchide Bogdan Ivan

Este o concluzie pragmatică, care nu schimbă însă situația existentă – vom continua să plătim cel mai mare preț la energie din Europa raportat la puterea de cumpărare. În rest, stabilitatea pieței va depinde de condițiile meteo, de contextul geopolitic internațional și, mai ales, de continuitatea și predictibilitatea proiectelor în domeniul energetic. Ultimul element este singurul aflat sub controlul autorităților și ar fi putut contribui la ameliorarea situației. Dar, după cum o arată situația actuală, nu a reprezentat un avantaj real.