România versus Polonia. De ce dezvoltarea pieței centrelor de date este de șapte ori mai lentă la nivel local

Piața centrelor de date din România începe să dea, aparent, semne de accelerare a dezvoltării. Grupul chinez SANY a anunțat recent un proiect în valoare de peste 1 miliard de euro. Planurile companiei prevăd construirea unui centru de date la Timișoara, cu o putere instalată de până la 70 MW. Pe listă mai figurează și dezvoltarea a două parcuri fotovoltaice în județul Timiș. Dacă proiectul se va materializa, ar însemna dublarea puterii instalate până în prezent în centrele de date din România, care este estimată la 70-80 MW.

Și CloudXEdge, parte a grupului Liberty Global, și-a făcut intrarea oficial pe piața cloud locală, prin furnizarea de servicii din cele două centre de date redundante localizate în România

66 de centre de date la nivel național

Sunt anunțuri care alimentează speranțele industriei că piața locală a centrelor de date ar putea atrage în următorii cinci ani investiții de peste 170 de milioane de euro, așa cum arată cele mai recente estimări. Valoarea medie anuală, de aproximativ 34-35 de milioane de euro, nu indică proiecte majore. Dar ar putea contribui la dezvoltarea pieței locale în care majoritatea proiectelor sunt de extindere și/sau retehnologizare.

În prezent, conform Data Center Map, platformă care contorizează centrele de date din 176 de țări, România figurează cu 64 de astfel de facilități. 43% dintre ele sunt grupate în București și împrejurimi, 15% – în Timișoara și 12% – în Cluj-Napoca. Pe hartă mai figurează cinci în Brașov, în timp ce Craiova, Galați, Constanța și Ploiești apar cu câte două fiecare.

Dintre cele 11.349 de centre înregistrate pe Data Center Map, mai mult de o treime (4.233) sunt localizate în Statele Unite. Următorii doi clasați sunt Marea Britanie, cu 525, și Germania, cu 515 centre.

Suntem departe de liderii mondiali, dar, dacă ne raportăm la vecini, putem spune că stăm relativ bine. Bulgaria are 31 de Data Centre, iar Ungaria – 17. Ucraina figurează cu 37, însă nu se știe câte mai sunt funcționale în urma conflictului. Serbia are 13, iar Republica Moldova deține 7.

Am putea spune că suntem lideri locali. Dar nu și regionali. Pentru că, dacă extindem aria, pierdem clar poziția în fața Poloniei, care deține 101 astfel de facilități.

Viteze diferite de dezvoltare

România și Polonia sunt considerate de către European Data Centre Association (EUDCA) cele mai promițătoare țări din Europa Centrală și de Est (CEE) în ceea ce privește potențialul de creștere. Vitezele sunt însă diferite. Astfel, puterea instalată în centrele de colocare din țara noastră este estimată să atingă 62 MW abia peste patru ani. Valoarea este net inferioară estimărilor locale. În Polonia vorbim însă de 466 MW, adică de peste șapte ori mai mult. Nu este însă singura țară din regiunea CEE care ne depășește la acest capitol. Pe listă mai figurează Croația cu 79 MW, Cehia cu 124 MW și Austria cu 155 MW.

Mai prost stăm în ceea ce privește centrele de date din categoria „hyperscale”. Este vorba de Data Centrele de dimensiuni foarte mari, cu o suprafață utilă de aproximativ 10.000 metri pătrați, care pot găzdui mii de servere, cu densitate ridicată. Astfel de facilități sunt dezvoltate și utilizate de jucătorii mari, precum giganții Google, Amazon, Microsoft sau Facebook, dar și de către furnizorii globali de servicii cloud.

Or, la acest capitol, previziunile EUDCA pentru România sunt de 0 MW până în 2032. În timp ce în cazul Poloniei, valoarea preconizată a fi atinsă peste șase ani este de 40 MW. Iar în Austria – de 200 MW putere instalată.

Între speranțe și planuri concrete

Este adevărat, și alte state din restul regiunii CEE figurează cu 0 MW în ceea ce privește centrele hyperscale. Numai că România și-a tot făcut speranțe în ultimii ani că va găzdui unul din marii jucători IT globali. Și și le-a făcut la cel mai înalt nivel oficial.

În urmă cu trei ani, premierul Marcel Ciolacu declara, în urma întâlnirii cu oficialii Google, că a propus crearea unui centru de date al companiei în România. „Cred că suntem cei mai îndreptățiți să avem acest lucru. Cunoaștem cu toții că un Data Centre pe teritoriul României înseamnă extraordinar de mult!”, spunea prim-ministrul la acel moment.

Proiectul nu s-a concretizat însă. Așa cum nu s-a materializat – cel puțin până acum – nici cel al centrului Microsoft de la Otopeni, pe care presa îl dădea drept cert în 2023.

Așa cum preciza Mihai Manole, managing partner Tema Energy, lider local în execuția și proiectarea de Data Centere la cheie, viteza de dezvoltare a pieței din România este încă mică, dar crește. „Să fim foarte clari: oportunitatea este reală. Dar nu este garantată”, a subliniat Manole, în deschiderea celei de a opta ediții a DataCenter Forum.

Potrivit acestuia, pentru valorificarea potențialului sunt necesare mai multe „măsuri esențiale”, precum:

• simplificarea legislației.
• accelerarea proceselor de autorizare.
• crearea unui cadru național de investiții pentru AI și infrastructură digitală.
• introducerea de stimulente fiscale.
• dezvoltarea unor zone industriale dedicate.
• valorificarea proiectelor strategice din domeniul energiei, precum noile reactoare de la Cernavodă, SMR-urile de la Doicești sau „valul” de baterii de stocare de mari dimensiuni, pentru a construi sisteme integrate.

„Fără aceste măsuri, România riscă să rămână un hub potențial și nu unul real”, a conchis Mihai Manole.

Două fabrici AI într-un an

Dincolo de avertismente și estimări, există însă și vești bune. De exemplu, anul acesta România ar trebui să aibă funcționale deja două proiecte AI majore, finanțate cu fonduri UE.

Primul proiect este RO AI Factory, o infrastructură de calcul de înaltă performanță (HPC) optimizată pentru sarcini AI, modelare avansată și large language models (LLM). Cu o capacitate preconizată de 5 exaFLOPS (unitate de măsură a vitezei de procesare), proiectul va plasa România printre cele mai avansate țări din regiune în domeniul sistemelor AI.

Cel de al doilea va fi Black Sea AI Gigafactory. Este vorba de o altă infrastructură HPC, pentru care Ministerul Energiei și Ministerul Finanțelor au anunțat lansarea procedurilor de selectare a unui lider de consorțiu. Proiectul prevede dezvoltarea în două locații, Cernavodă (Faza I) și Doicești (Faza II), alese pentru accesul la energie și infrastructura existentă.

Al treilea anunț important în acest sens este parteneriatul încheiat de ClusterPower cu Accelerated Infrastructure Capital (AIC). ClusterPower operează centrul de date de la Mischii, Craiova. AIC, la rândul său, este o platformă internațională de investiții în proiecte de dezvoltare a infrastructurilor digitale. Parteneriatul prevede crearea unei infrastructuri AI extinse, de 800 MW în zona Craiova, în două locații.

Care mai sunt atuurile României

Proiectele menționate au realimentat speranțele vizavi de o posibilă accelerare a pieței locale și au readus în discuție avantajele competitive ale României. Astfel, dacă ne raportăm la „argumentația tradițională”, pe primul loc figurează costul energiei electrice. Avantajul tinde să fie însă de domeniul trecutului în țara noastră, unde prețurile au ajuns să le depășească cu multe pe cele din alte țări.

Un alt argument invocat frecvent este cel al mixului energetic, respectiv utilizarea surselor clasice împreună cu cele regenerabile. Sub presiunea criticilor legate de consum, centrele de date din întreaga lume au devenit tot mai atente la sustenabilitatea susrselor de alimentare. România stă bine la acest capitol, dar nu și în ceea ce privește componenta de transport și distribuție a energiei electrice. Motiv pentru care numeroase centre preferă să își construiască propriile capacități regenerabile, în proximitate. Provocările pe zona de distribuție generează probleme și pe partea de realizare a branșamentelor standard la rețeaua de energie, care necesită foarte mult timp din cauza consumului crescut.

Rămâne pe listă însă avantajul costului de construcție. Important de altfel pentru că, potrivit specialiștilor din industrie, acesta este cu cel puțin 25% mai mic decât în Europa de Vest. Și prețul terenului reprezintă, încă, un atu competitiv. Nu în ultimul rând, costul forței de muncă și nivelul de pregătire al acesteia sunt plusuri importante pentru România.

Există deci argumente pentru a susține speranțele celor care mizează pe dezvoltarea pieței locale a centrelor de date. Cât de solide vor fi în fața potențialilor investitori rămâne însă de văzut. Pentru că drumul de la speranțe și estimări optimiste la investiții reale depinde, în bună parte, și de abilitatea autorităților de a veni cu soluții reale la nevoile industriei.