Creșterea PIB-ului României ar putea accelera la 2,5% în 2027. ICAP CRIF vede revenirea după un 2026 aproape înghețat

Prognoza nu spune că România trece brusc de la rău la bine. Spune mai degrabă că frâna trasă în 2026 poate lăsa loc unei reveniri dacă ajustarea bugetară nu deraiază. Inflația coboară și economia începe din nou să transforme stabilitatea în consum și investiții.

Pe românește, 2026 este anul în care se strânge cureaua. 2027 ar trebui să fie anul în care vedem dacă gaura mai mică din buget înseamnă și ceva pentru omul care își plătește factura sau firma care așteaptă clientul.

De la aproape zero la 2,5%

ICAP CRIF estimează pentru 2026 o creștere economică de doar 0,2%. Este foarte puțin pentru o economie obișnuită să crească mai repede decât media UE și suficient de aproape de zero încât diferența dintre stagnare și recesiune să devină o zecimală.

Simone Mirani, Managing Director CRIF Ratings, vede anul actual ca pe unul de ajustare macroeconomică. „Această încetinire reflectă, în principal, măsurile de consolidare fiscală și presiunile inflaționiste persistente, factori care afectează cererea internă și limitează dinamica economică pe termen scurt. În pofida unei creșteri mai temperate pe termen scurt, se preconizează că aceste ajustări vor consolida stabilitatea macroeconomică și vor susține o redresare graduală, ritmul de creștere a PIB-ului urmând să accelereze la 2,5% în 2027.”

Aici este cheia prognozei. Creșterea de anul viitor nu vine dintr-un motor nou apărut peste noapte, ci din ideea că șocurile din 2026 își pierd din forță. Statul reduce deficitul, inflația încetinește, iar venitul real al populației începe să respire ceva mai ușor.

Mirani leagă revenirea de succesul ajustării din anul curent. În lectura CRIF Ratings, sacrificiul cererii interne de astăzi poate cumpăra o economie mai echilibrată mâine. Numai că legătura nu este automată: consolidarea fiscală trebuie să stabilizeze, nu să strivească definitiv consumul și investiția.

Inflația coboară, dar prețurile nu dau înapoi

ICAP CRIF estimează o inflație de 7,2% pentru întreg anul 2026. Pentru 2027, prognoza coboară la 3,9%. Diferența este importantă și poate schimba percepția gospodăriilor, chiar dacă etichetele din magazine nu se întorc la nivelurile vechi.

Theodoros Polydoros, director executiv ICAP CRIF România, insistă tocmai asupra acestei diferențe. „Modele economice de analiză statistică ne dau posibilitatea să estimăm că eforturile din 2026 de scădere a deficitului bugetar vor începe să dea rezultate în 2027, rezultate care să poată fi percepute și la nivelul consumatorilor și al pieței, nu doar din perspectivă macroeconomică. Prețurile nu vor scădea, ci viteza lor de creștere se va diminua.”

Este diferența dintre a coborî o pantă și a merge în continuare la deal, dar mai încet. O inflație de 3,9% nu ieftinește coșul de cumpărături. Înseamnă doar că același coș nu se mai scumpește cu viteza cu care o face acum.

Pentru consum, schimbarea poate fi suficientă. Dacă salariile nominale cresc mai repede decât prețurile, puterea de cumpărare se reface treptat. Omul care a tăiat restaurantul, vacanța sau electrocasnicul în 2026 poate începe să le pună din nou pe listă.

Deficitul este tratamentul, dar are efecte adverse

Prognoza ICAP CRIF pune consolidarea fiscală în centrul mecanismului de revenire. România a intrat în 2026 cu problema unui deficit mare, iar corecția s-a tradus în taxe mai mari, cheltuieli controlate și o cerere internă mai slabă.

Mirani explică faptul că presiunea fiscală și inflaționistă limitează dinamica economică pe termen scurt. Tot el vede însă ajustarea ca pe o condiție pentru stabilitate: dacă dezechilibrul bugetar se reduce, riscul perceput de piețe și investitori poate coborî, iar costurile de finanțare pot deveni mai ușor de gestionat.

În economie este, într-un fel, tratamentul amar. Dacă deficitul este lăsat să crească, statul se împrumută mai mult, dobânzile apasă și mai greu, iar încrederea scade. Dacă ajustarea este prea brutală, consumul și firmele pot intra mai adânc în frână. Doza contează aproape cât medicamentul.

Polydoros pune accentul pe momentul în care această corecție devine vizibilă în piață. Pentru el, adevărata schimbare nu este atunci când tabelul Ministerului Finanțelor arată mai bine, ci când consumatorul și compania simt că presiunea se reduce.

Economia reală trebuie să confirme Excelul

ICAP CRIF privește economia și prin lentila riscului de credit și a comportamentului companiilor. Aici, 2026 nu arată ca un an comod. Cererea este slabă, costurile au rămas ridicate, iar firmele au nevoie de mai multă disciplină financiară pentru a traversa perioada.

În analizele publicate anul acesta, ICAP CRIF a arătat că firmele românești au avut nevoie, în medie, de 144 de zile pentru a genera o valoare echivalentă datoriilor curente. Aproape cinci luni este mult într-o economie în care furnizorii, salariile și taxele nu așteaptă întotdeauna după client.

Polydoros a subliniat în analizele companiei că asemenea indicatori permit identificarea timpurie a sectoarelor și segmentelor cu probleme. Ideea devine relevantă pentru prognoza din 2027: o revenire sănătoasă nu se măsoară numai prin PIB, ci și prin firme care încasează mai repede, investesc și își reduc riscul financiar.

Tot ICAP CRIF arăta că aproximativ 526.000 de companii au declarat cel puțin un angajat în bilanțurile pentru 2025. Dincolo de particularitățile statistice, imaginea spune ceva despre structura economiei: baza antreprenorială este numeroasă, dar o parte mare rămâne foarte mică și fragilă.

Dacă 2027 va aduce într-adevăr 2,5% creștere, una dintre probele importante va fi tocmai aici: câte firme trec de la supraviețuire la investiție și câte încep din nou să angajeze.

2027 nu vine cu garanție

ICAP CRIF spune explicit că redresarea sănătoasă depinde de mai mulți factori, nu doar administrativi. Politica fiscală, stabilitatea politică, inflația, investițiile și contextul extern pot împinge prognoza în ambele direcții.

Mirani privește ajustarea actuală ca pe fundația unei reveniri graduale, nu ca pe promisiunea unui salt fără condiții. Logica este simplă: o economie mai echilibrată fiscal devine mai credibilă, dar credibilitatea trebuie apoi transformată în capital mai ieftin, investiții și cerere.

Aici se joacă diferența dintre 0,2% și 2,5%. Pe hârtie sunt doar 2,3 puncte procentuale. În economie, sunt diferența dintre firme care stau cu piciorul pe frână și firme care comandă utilaje, dintre oameni care amână cumpărături și oameni care revin în magazine.

Polydoros spune că efectele ajustării trebuie să ajungă până la consumator și piață pentru ca revenirea să fie reală. Altfel, România poate avea indicatori macro mai curați și o economie de zi cu zi care continuă să gâfâie.

După un 2026 aproape înghețat, 2,5% în 2027 sună bine. Dar prognoza nu este un cec deja încasat. Este o promisiune condiționată: dacă România trece prin anul greu fără să-și rupă motoarele de consum și investiții, anul următor poate arăta vizibil mai bine. Dacă nu, cifra de 2,5% va rămâne exact ceea ce este astăzi: o estimare într-un tabel.