Românii preferă legumele cultivate în țară, dar le cumpără pe cele din import. De ce pierd produsele locale în fața celor venite de afară

Vara aceasta, au fost identificate mai multe cazuri în care fructe și legume din import au fost vândute drept produse românești. În luna august, când au fost semnalate primele astfel de situații, ministrul interimar al Agriculturii, Tánczos Barna, afirma că este vorba despre „cooperative-paravan care sunt folosite de anumiți comercianți pentru a păcăli consumatorii”. Potrivit ministrului, astfel de practici îi afectau în principal pe producătorii locali, dar și pe cumpărătorii care își aleg alimentele în funcție de origine.

Cel mai recent caz a fost cel în care patru firme din Ilfov comercializau în supermarketuri, sub etichetă autohtonă, ardei kapia veniți din Uzbekistan. Motivul este ușor de dedus: profitul brut rezultat din diferența dintre costul de achiziție și prețul de vânzare era mai mare la produsele importate decât la cele de proveniență locală.

Cazul menționat evidențiază o situație specifică pieței locale: consumatorii sunt atrași de produsele românești pe diverse considerente – de la „patriotism la raft,” la prospețime sau îngrijorări legate de îngrășăminte etc. –, dar contextul economic îi obligă să fie mult mai atenți la costuri. Consumul populației a înregistrat o scădere constantă, pe fondul inflației persistente și al puterii de cumpărare reduse. În primul semestru din acest an, consumul s-a redus cu 5,6%, scădere similară celei înregistrate în criza financiară din 2008-2010.

Comercianții speculează această vulnerabilitate – aduc la raft produse de import mai ieftine, iar cumpărătorul le alege pe cele pe măsura posibilităților sale financiare. Așa se face că ajungem să consumăm legume și fructe de afară, în defavoarea celor locale. Și a producătorilor români care se plâng că nu pot să „intre la raft”.

Produsele românești sunt majoritare în statistici

Este o situație pe care statul a tot încercat să o corijeze de ani buni. În urmă cu un deceniu a fost adoptată Legea 150/2016, prin care marile reţele de magazine erau obligate să comercializeze în proporţie de 51% produse provenite de pe plan local.

Actul normativ avea ca principal obiectiv facilitarea accesului pe piață a producătorilor autohtoni. „Legea 51%”, cum a fost denumită la acea vreme, nu a fost însă aplicată efectiv decât vreo patru ani, respectiv în intervalul 2017-2020. Ulterior a fost abrogată din cauza riscului declanșării unei proceduri de infringement din partea Comisiei Europene, care a argumentat că favorizarea produselor românești contravine legislaţiei UE referitoare la libera circulaţie a bunurilor.

Efectele par însă să fi fost persistente. Potrivit unui raport al Consiliului Concurenței, în 2021 ponderea produselor românești la raft în rețelele de retail era de 50,4%. Trei ani mai târziu, urcase la 52,1%. Dacă ne raportăm strict la cele alimentare, rezultatele erau sensibil mai bune – 55,7% în 2021 și 56,1% în 2024 –, dar creșterea a fost cu 25% mai mică decât media.

Anul trecut, fostul ministru al Agriculturii, Florin Barbu, spunea că ponderea produselor alimentare procesate românești era de aproximativ 70%. Iar la alimentele de bază – făină, ulei etc. – de aproape 90%, adică cu aproape 10 puncte procentuale peste datele Consiliului Concurenței.

Marii retaileri susțin producătorii locali

Ponderea variază în funcție de retailer, tipurile de magazine, dar și de sezon, în acest ultim caz diferența majoră fiind făcută de fructe și legume.

Marile rețele, mizează însă pe apetitul consumatorilor locali pentru produsele autohtone. Carrefour România colabora în iunie cu peste 2.000 de producători și 32 de cooperative locale. Retailerul derulează mai multe programe la nivel național de facilitare a accesului producătorilor locali, precum Grădina Noastră, Creștem România BIO, Poftim Brânză Românească sau Deschidem Vinul Românesc.

Nu este un caz singular. Și Kaufland și Penny derulează programe de colaborare similare, Lidl lucrează cu aproape 500 de producători locali, Mega Image – cu aproximativ 350, iar Profi – cu 300.

„Retailerii se implică pe partea de promovare a producătorilor locali. Este și în interesul lor, nu neapărat din patriotism, ei fiind multinaționale. Dar ideea este că românul se gândește: «Dacă e ardeiul de aici, din Dâmbovița, e de mai aproape. Dacă vine din Uzbekistan, până aici, pe drum, s-a stricat.» Plus că am început să aflăm și noi că în România, raportat la nivelul Uniunii Europene, se folosesc, încă, mai puține îngrășăminte și semințe modificate genetic. Nu știu cât la sută este patriotism și cât la sută doar dorința de a mânca mai bine, dar cred că prevalează ideea că «din România e mai bun»”, explică Valentin Gros, analist retail.

Consumul de produse alimentare românești este în creștere

Cu toate acestea, deși există un interes sporit din partea consumatorilor și sunt sprijinite de stat, într-o formă sau alta, dar și de marile rețele de retail, produsele autohtone duc o bătălie grea la raft cu cele de import.

Iar în războiul de uzură al prețurilor, alimentele aduse de afară reușesc să câștige de multe ori. Nu doar în cazul legumelor și fructelor, ci și al preparatelor din ele. Cel mai bun exemplu sunt conservele de tomate, unde deficitul a ajuns la 65 de milioane de euro anul trecut. La bulionul de roșii, importurile asigură aproape 95% din consumul național. Iar astfel de exemple nu se regăsesc doar în cazul „vegetalelor”, ci și la lactate, la carne de porc, pește, dulciuri etc.

„Singura explicație logică, este că producătorii de afară au costuri mai mici decât cei de la noi. Pentru că evident că producătorul local nu vrea să-și pună un adaos de trei ori mai mare decât cel din Turcia sau din Uzbekistan, de exemplu, și să rămână cu marfa nevândută. Ar fi o lipsă de înțelepciune în management să pui un preț prea mare crezând că o să vinzi, când vezi competiția pe piață cu un produs mult mai ieftin”, susține Valentin Gros.

Pe lângă acest factor mai există însă și alții. Precum capacitatea redusă a producătorilor locali de a livra volume constante de marfă, în parametrii de calitate negociați, sau deficiențele pe zona de depozitare.

În pofida tuturor acestor probleme, analistul citat susține că, spre deosebire de anii anteriori, consumul de produse alimentare românești este în creștere. Iar acest lucru se vede și în ponderea lor la raft, unde sunt tot mai numeroase. Că nu se întâmplă la toate categoriile este explicabil având în vedere România exportă încă masiv „materie primă” și importă „produse finite”.