Statul întârzie plata, dar firma suportă consecințele. Cum apare un blocaj financiar pe două fronturi

Statul poate garanta credite și se poate împrumuta, dar această capacitate nu pune automat bani în contul fiecărui furnizor. Nici bonitatea debitorului public nu rezolvă lipsa de numerar a creditorului său.

Legătura dintre facturile restante și verificările fiscale se vede în contul curent al firmei. Sumele de recuperat pot exista în contabilitate, în timp ce banii pentru următoarea scadență trebuie găsiți în altă parte.

Clientul sigur nu este întotdeauna clientul care plătește la timp

Siguranța percepută a încasării nu înseamnă disponibilitate imediată. Plata poate depinde de recepție, documente, alocări bugetare și aprobări.

Presiunea crește când finanțarea lucrărilor depinde de încasări europene. Bugetul pe anul în curs a prevăzut investiții publice de 163,8 miliarde de lei, dintre care aproximativ 53,4 miliarde din PNRR.

„Aceste cifre spun două lucruri. Pe de o parte, investițiile publice depind masiv de fondurile europene”, explică analistul economic Adrian Negrescu.

Pentru executant, întârzierea decontării se poate transforma într-un credit acordat de nevoie beneficiarului. Statul garantează anumite împrumuturi în condițiile unor programe, însă garanția nu se extinde automat asupra tuturor obligațiilor firmei contractante. Salariul angajatului și rata utilajului nu pot fi achitate cu promisiunea că banii vor veni.

Cum se consumă profitul până la încasarea facturii

Să luăm un exemplu simplificat, fără TVA: o lucrare facturată cu un milion de lei are costuri de 900.000 de lei. Diferența de 100.000 de lei pare confortabilă. Dacă executantul trebuie să finanțeze un sold constant de 600.000 de lei încă trei luni, la o dobândă anuală ipotetică de 12%, costul este de aproximativ 18.000 de lei.

Calculul folosește un sfert de an și nu include comisioane. Numai dobânda consumă astfel 18% din marja inițială a lucrării.

Furnizorul de materiale poate cere plata înaintea următoarei livrări. Subcontractorul își poate restrânge echipa, iar executantul poate rata un contract nou pentru că nu mai are capital de lucru. Întârzierea unui singur client ajunge astfel să afecteze firme care nu au semnat nimic cu autoritatea publică.

În contabilitate rămâne un proiect profitabil. În conturi se poate instala un blocaj financiar.

Rambursarea TVA poate adăuga o a doua așteptare

Unei facturi neîncasate i se poate suprapune o rambursare de TVA care trece prin verificări suplimentare. Deducerea taxei și primirea efectivă a banilor sunt etape diferite. Încadrarea într-o categorie de risc poate duce la inspecție fiscală înaintea rambursării, fără să însemne automat pierderea definitivă a sumei cerute.

Consultantul fiscal Dragoș Doroș critică transferarea asupra cumpărătorului a unei părți din supravegherea fiscală a furnizorilor. „De fapt, ANAF-ul face un lucru foarte rău, din punctul meu de vedere”, susține el.

Miza economică este timpul în care compania rămâne fără acei bani. Chiar dacă își susține ulterior dreptul la rambursare, între timp trebuie să finanțeze activitatea și să răspundă solicitărilor de documente. Dobânzile și timpul echipei financiar-contabile se adaugă costurilor contractului.

Cât poate afla cumpărătorul despre furnizor

Verificarea unui partener presupune mai mult decât o căutare după numele firmei. Contează identitatea, statutul fiscal, situațiile financiare, eventualele proceduri de insolvență și capacitatea de a executa contractul. Documentele despre livrare sau prestare trebuie să susțină și realitatea operațiunii.

Registrele publice și rapoartele comerciale ajută, dar nu oferă acces nelimitat la dosarul fiscal al altei companii. Abonamentul poate aduce alerte suplimentare, fără să garanteze comportamentul viitor al partenerului.

„Astea sunt instrumente care nu stau la mine în curte”, spune Doroș, referindu-se la informațiile și mijloacele de verificare ale administrației fiscale.

Costul include analiza rapoartelor, clarificările și timpul necesar aprobării tranzacției. Solicitările repetate pot tensiona relația comercială. Vizibilitatea verificărilor în platformele private depinde de serviciu și de funcțiile sale.

Restanța furnizorului nu anulează automat deducerea

Restanța fiscală și frauda sunt situații diferite. Din simplul fapt că furnizorul nu a plătit o obligație nu rezultă automat că beneficiarul pierde deducerea TVA.

Jurisprudența europeană permite refuzul deducerii când se dovedește că beneficiarul știa sau ar fi trebuit să știe că participa la o operațiune implicată în fraudă. Administrația trebuie să susțină această concluzie prin elemente obiective. Cumpărătorului i se pot cere măsuri rezonabile, adaptate situației, fără să preia în general controalele care revin fiscului.

Obligația furnizorului privind taxa încasată rămâne, la rândul ei, distinctă. „Cele două situații sunt complet diferite. Odată ce TVA-ul a fost perceput pe factură, în mod firesc, trebuie plătit către bugetul de stat”, subliniază Doroș.

Pentru cumpărător, probele livrării și verificările documentate contează mai mult decât simpla existență a unui raport cumpărat. Un semnal de risc trebuie lămurit, iar o aparență bună nu ține locul unei operațiuni reale.

Statul are date pe care o firmă nu le poate reproduce

Adrian Negrescu susține folosirea mai eficientă a informațiilor din e-Factura, e-Transport și SAF-T pentru identificarea riscurilor fiscale. El pledează pentru analiza datelor și orientarea controalelor către zonele de fraudă, precum și pentru tratament diferențiat în funcție de istoricul contribuabilului.

„Este exact direcția corectă. Rezultatele pot apărea în 6–12 luni la TVA, pentru că acolo frauda lasă cele mai multe urme digitale”, spune analistul economic.

Pentru o companie corectă, predictibilitatea rambursării contează în calculul necesarului de numerar. Datele fiscale confidențiale și instrumentele de control aparțin însă administrației.

Dreptul la penalități nu achită salariile de azi

Legea privind combaterea întârzierilor la plată stabilește, ca regulă pentru autoritățile contractante, un termen de 30 de zile calendaristice. Momentul de la care curge depinde de factură, livrare și recepție. Există excepții și condiții speciale, inclusiv pentru instituțiile publice din sănătate, iar creditorul poate avea dreptul la dobândă penalizatoare.

Recuperarea acestor sume nu rezolvă însă automat lipsa banilor până la plată. Nici bugetul public nu are resurse fără limită. „Problemele structurale rămân. Dobânzile plătite de stat au depășit deja 40 de miliarde de lei în primele șapte luni”, atrage atenția Negrescu.

Pentru firmă, întrebarea rămâne cât timp poate susține din resurse proprii sau împrumutate obligațiile care ajung zilnic la scadență. Când clientul public întârzie și rambursarea fiscală se prelungește, costul așteptării este suportat inițial de companie. De acolo se poate distribui către furnizori, angajați și bănci, deși contractul care a pornit totul arată în continuare bine pe hârtie.