Taxa clawback sufocă fabricile de medicamente. Producția locală are de suferit

Costurile mari, dublate de prețurile foarte mici, reduc serios marja producătorilor. Pe termen lung, efectele pot însemna mai puține investiții, mai puține medicamente și mai puțină siguranță pentru piață.

Taxa care a schimbat direcția industriei

Taxa clawback a fost introdusă ca instrument pentru controlul cheltuielilor cu medicamentele compensate și gratuite. Scopul declarat viza acoperirea diferenței dintre bugetul public și consumul real. Formula trebuia să ajute sistemul de sănătate să rămână funcțional.
În practică, mulți producători spun că presiunea financiară a depășit limita suportabilă.

Reprezentantul industriei susține că efectele au devenit tot mai dure odată cu trecerea anilor. Dan Zaharescu, director executiv al Asociației Române a Producătorilor Internaționali de Medicamente, a vorbit despre impactul acesstei taxe. „Taxa clawback a avut un impact devastator asupra dezvoltării capacităților de producție a medicamentelor din România’’, a declarat acesta.

Nivelul taxei a urcat, iar interesul pentru investiții a coborât

Datele prezentate de industrie arată o creștere accentuată a taxei clawback. În perioada 2011–2013, nivelul varia între 5% și 11%. În 2019, procentul ajunsese la aproximativ 32%.
Pentru companii, diferența este uriașă și greu de absorbit. Producătorii plătesc toate taxele obișnuite, iar peste ele vine contribuția suplimentară pentru medicamentele rambursate. Dan Zaharescu a explicat că povara poate ajunge la 32% din valoarea produselor decontate. O asemenea presiune reduce capacitatea firmelor de a reinvesti profitul. Bugetele pentru extindere, tehnologizare și linii noi de producție devin primele sacrificate.

Problema nu se oprește la nivelul taxei. Piața locală funcționează și sub presiunea unor prețuri foarte scăzute. În România, medicamentele au prețuri stabilite la nivelul minim european. Pentru producători, combinația dintre preț redus și taxă mare devine extrem de dificilă. Când veniturile sunt limitate administrativ, iar contribuțiile cresc, interesul pentru investiții scade rapid. Industria arată că tocmai aici apare marele blocaj. Companiile nu mai văd motive clare pentru extinderea producției locale. În locul dezvoltării, apare stagnarea, iar uneori chiar retragerea unor produse din piață.

Piață în expansiune, investiții puține

Reprezentanții sectorului spun că rezultatele se văd clar în cifrele ultimilor ani. În două decenii, investițiile totale în capacitățile de producție farmaceutică din România nu au depășit 200 de milioane de euro. În paralel, piața medicamentelor a trecut de 7 miliarde de euro anual. Diferența dintre dimensiunea pieței și ritmul investițiilor ridică mari semne de întrebare. Industria consideră că reglementarea fiscală a blocat aproape complet proiectele noi. Firmele ar fi evitat să construiască sau să extindă fabrici într-un mediu imprevizibil. Pentru investitori, stabilitatea și rentabilitatea sunt criterii decisive. Când taxarea crește puternic, apetitul pentru proiecte industriale scade imediat, potrivit Mediafax.

Cum funcționează mecanismul și de ce este contestat

Taxa clawback obligă producătorii să acopere depășirea bugetului public pentru medicamente compensate și gratuite. Cu alte cuvinte, statul recuperează de la companii diferența dintre bugetul planificat și consumul real. Suma este distribuită proporțional cu vânzările fiecărui producător. Modelul a apărut în România pe fondul presiunilor bugetare din sănătate. De-a lungul timpului, mecanismul a fost modificat în mai multe rânduri. Totuși, criticii spun că direcția generală a rămas nefavorabilă producției locale. În locul stabilizării durabile, au apărut efecte secundare importante. Printre ele se numără investiții mai mici, dezvoltare lentă și riscul dispariției unor medicamente de pe piață.

Dacă tendința continuă, industria farmaceutică locală poate pierde și mai mult teren.
Iar pierderea nu ar afecta doar companiile, ci și siguranța aprovizionării cu medicamente.