Analiză. Pensia ta nu există. Există doar o promisiune pe care statul nu și-o poate ține

Pe durata unei vieți de muncă, un român cu salariu mediu virează către sistemul public de pensii o sumă cuprinsă între 600.000 și 800.000 de lei (120.000-160.000 de euro). Banii ies din costul muncii sale – chiar dacă, tehnic, îi plătește firma angajatoare – și nu se întorc niciodată integral. În medie, un bărbat român recuperează prin pensie mai puțin de o treime din ce a contribuit. Restul dispare în mecanismul unui sistem conceput nu să economisească, ci să redistribuie pe loc.

Aceasta nu este o opinie. E realitatea, bazată pe cifre.

Ce plătești de fapt

Contribuția de asigurări sociale este 25% din salariul brut. Legal, o datorează angajatul, dar o plătește firma – ceea ce creează o iluzie convenabilă clasei politice: mulți români trăiesc cu impresia că taxa percepută de stat pentru sistemul de pensii îi costă mai puțin decât în realitate. Dacă n-ar exista această obligație, cei 25% ar putea reprezenta salariu suplimentar, investiție proprie sau consum. În schimb, dispar înainte ca angajatul să-i vadă.

La un salariu brut mediu de 8.620 lei (aprox. 1.730 euro) – cifra oficială utilizată la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe 202-, contribuția lunară la Pilonul I (pensia publică) este de aproximativ 1.746 lei (aprox. 350 euro). Pe an: 20.952 lei (aprox. 4.190 euro). Pe o carieră de 35 de ani, la salariu constant: peste 733.000 de lei (aprox. 146.600 euro) virați către stat, fără dobândă, fără cont personal, fără garanție.

Din aceștia, 4,75% din salariul brut merg la Pilonul II – pensia privată obligatorie. Restul, aprox. 20,25%, intră în Pilonul I, adică direct în buzunarele largi ale statului. Și acolo dispar.

De ce dispar: mecanismul Pay-as-you-go

Sistemul public de pensii din România funcționează pe principiul pay-as-you-go: banii pe care îi plătești tu azi nu sunt economisiți nicăieri. Nu există un cont al tău, nu există un fond, nu există o investiție. Contribuțiile lunii curente sunt folosite imediat pentru a plăti pensiile celor care sunt deja pensionați. Statul ține o contabilitate de puncte – nu de bani reali.

Această arhitectură funcționează cât timp există suficienți contribuabili activi pentru fiecare pensionar. Problema demografică a României face exact contrariul posibil: tot mai puțini plătesc pentru tot mai mulți. Există județe (de exemplu, Vaslui sau Teleorman) în care raportul este de 14-15 pensionari la 10 salariați – o situație de insolvență structurală mascată prin împrumuturi de la bugetul de stat.

Cât primești înapoi

Pensia medie lunară în 2025 a fost de 2.936 de lei (aprox. 587 euro) – cifra anuală oficială INS. Un bărbat român trăiește în medie 7-8 ani după ieșirea la pensie – rezultatul direct al diferenței dintre vârsta de pensionare de 65 de ani și speranța de viață la naștere de aprox. 72,8 ani, cel mai mic interval din UE. 7 ani × 2.936 lei × 12 luni = aproximativ 246.000 de lei (aprox. 49.200 euro) primiți înapoi dintr-un total de peste 733.000 de lei (aprox. 146.600 euro) contribuiți.

Femeile stau ceva mai bine la speranța de viață după pensionare, dar nu suficient pentru a echilibra ecuația: și cu 14 ani de pensie – scenariul optimist – recuperarea totală rămâne mult sub suma contribuită la nivelul unui salariu mediu.

România are, de altfel, cea mai scurtă durată medie a vieții profesionale din Uniunea Europeană: 32,2 ani, față de o medie europeană de 39 de ani și față de 43-44 de ani în Olanda sau Suedia. Contribuim mai puțin timp decât oricine altcineva din Europa și trăim mai puțin după ce ne pensionăm.

Ce ar putea fi altfel: dobânda compusă

Pilonul II de pensii private există în România din 2008 și a demonstrat că alternativa funcționează. În cei 18 ani de operare, fondurile Pilonului II au înregistrat un randament mediu anual de 8,3%, față de o inflație medie anuală de 4,7% din aceeași perioadă – aproape dublu față de rata inflației. În 2025, sistemul a atins cel mai bun an din istoria sa, cu un randament mediu de 19,2%, iar câștigul net total obținut din investiții în beneficiul participanților a depășit 75 de miliarde de lei.

Dacă cei 20,25% contribuiți lunar la Pilonul I ar fi investiți în același tip de fond, rezultatul ar fi dramatic diferit. La un salariu mediu de 8.620 lei (aprox. 1.730 euro) și 35 de ani de contribuție, un cont individual cu randament de 7,5% pe an – randamentul mediu al fondului olandez PFZW pe 53 de ani de funcționare, un benchmark verificat pe termen lung – ar acumula în jur de 2-2,1 milioane de lei (aprox. 400.000-420.000 de euro). Față de cele 733.000 de lei (aprox. 146.600 euro) contribuție simplă, fără randament. Factorul de multiplicare al dobânzii compuse pe termen lung este de aproape 3 ori.

Distribuit ca pensie viageră – plătită pe toată durata vieții, fără diferențiere de gen, din fond colectiv, identic modelului olandez – acest fond produce o pensie de aproximativ 10.400 lei (aprox. 2.080 euro) pe lună. De 3,5 ori mai mult decât media actuală a pensiei publice de 2.936 lei (aprox. 587 euro).

Și, în plus, un element esențial absent din sistemul public: dacă decedezi înainte de a consuma fondul, soldul rămas merge integral la urmașii tăi. În sistemul actual, banii dispar.

Graficul 1

Sistem actual vs. cont individual nominal – pensie viageră fără diferențiere de gen (benchmark 7,5%/an PFZW Olanda)

Surse: INS (pensie medie 2025), APAPR (Pilon II), CNPP (contribuții), PFZW Annual Report 2024. Curs: 1 € = 5 lei.

Studiu de caz: ce face Olanda cu același sistem

Olanda are cel mai mare fond de pensii din Uniunea Europeană și tocmai a finalizat, la 1 ianuarie 2026, tranziția completă la conturi individuale nominale – exact modelul pe care îl propunem pentru România.

Sistemul olandez funcționează pe trei niveluri. Primul este AOW – pensia de stat finanțată PAYG, identic Pilonului I românesc, pe care o primește oricine a locuit și muncit în Olanda (aprox. 1.581 euro/lună). Al doilea este pensia ocupațională – conturi individuale investite, finanțate de angajator și angajat împreună, administrate de fonduri sectoriale precum ABP sau PFZW. Al treilea este economisirea voluntară privată.

Comparația cu propunerea noastră vizează exclusiv nivelul doi – componenta cu conturi individuale –, nu totalul pensiei olandeze, care include și componenta PAYG. Pensia ocupațională mediană olandeză – doar din contul individual, fără AOW – este de aproximativ 1.170 euro pe lună (DNB).

Comparația salarială se face la momentul de start al sistemului, ajustată prin coeficientul PPP (Purchasing Power Parity) – instrumentul standard FMI/Banca Mondială. Salariul olandez din anii ’90 (aprox. 2.350 €/lună) are o putere de cumpărare comparabilă cu salariul românesc actual de aprox. 1.730 euro ajustat PPP (aprox. 2.400–2.600 euro). Baza de contribuție este deci similară.

PFZW înregistrează 7,5% pe an de la fondare în 1971 – pe 53 de ani, trecând prin crize petroliere, recesiunea din 2008, pandemia din 2020 și inflația din 2022. Tocmai acesta este randamentul pe care îl folosim. Rezultatul: cu 20,25% din salariu contribuit (față de aprox. 14% în componenta ocupațională olandeză) și 35 de ani de acumulare la 7,5%/an, propunerea noastră produce aprox. 2.280 euro/lună – de aproape două ori mai mult decât echivalentul olandez (aprox. 1.170 €/lună) și de 3,9 ori mai mult decât pensia actuală românească (587 €/lună).

Graficul 2

Olanda vs. România: comparație corectă – doar componenta cu conturi individuale (fără PAYG)

Surse: DNB (pensie ocupațională mediană), CBS Olanda (salarii istorice), Banca Mondială (PPP aprox. 1,4), PFZW Annual Report 2024, ABP. Nota: AOW (pensia PAYG olandeză, aprox. 1.581 €/lună) nu este inclusă în comparație — echivalează cu Pilonul I românesc pe care propunem să îl reformăm.

Graficul 3

Randamente pe termen lung: fonduri olandeze vs. Pilon II România

Surse: PFZW Annual Report 2024, ABP Annual Report 2007, DNB/Bikker & Meringa (2023), BETTERFINANCE (2022), APAPR (2025).

Noul front: confiscarea deghizată a Pilonului II

Tocmai când sistemul privat demonstra că funcționează, statul a deschis un nou front. În august 2025, Guvernul Bolojan a propus eliminarea posibilității de retragere integrală a fondurilor din Pilonul II. Cei peste 9 milioane de români cu pensii private nu ar mai putea ridica banii acumulați –nici integral, nici în cinci ani cum permitea legislația anterioară. Ci maximum 25% la pensionare, restul eșalonat pe cel puțin 10 ani sau convertit în rentă viageră.

Curtea Constituțională a declarat neconstituționale unele prevederi ale legii, în special limitarea valorii pensiei lunare și determinarea ei exclusivă de furnizor, considerând că reprezintă o ingerință nejustificată asupra dreptului de proprietate. Legea a fost totuși adoptată în formă modificată, Legea 2/2026, cu efecte de la 5 ianuarie 2027.

Argumentul oficial invocă convergența europeană și cerințele OCDE. Dar OCDE oferă modele mult mai liberale față de ce a ales România – inclusiv retragere integrală pentru sume mici și eșalonare flexibilă pentru sume mari. România a ales varianta cea mai restrictivă din spectrul european, fără ca vreun instrument juridic internațional să o oblige la asta.

Problema reală: un stat care cheltuie și se împrumută în locul tău

Motivul pentru care statul vrea ca banii din Pilonul II să rămână blocați cât mai mult timp este același cu motivul pentru care Pilonul I funcționează pe principiul pay-as-you-go: lipsa resurselor proprii. Dacă toți pensionarii care au contribuit la Pilonul II ar retrage fondurile imediat, presiunea pe bugetul de stat – care trebuie să continue să plătească pensia publică a celor care n-au Pilon II – ar crește semnificativ.

Cu alte cuvinte, banii tăi privați sunt folosiți, indirect, ca tampon pentru datoriile sistemului public. Nu prin confiscare directă, ci prin restricționarea accesului.

Ce trebuie făcut: reforma în trei etape

Soluția nu poate ignora realitatea: există astăzi aproape 5 milioane de pensionari care depind de Pilonul I și ale căror contribuții au fost deja consumate. O tranziție bruscă la un sistem privat integral ar lăsa acești oameni fără pensie. Dar continuarea sistemului actual, fără reformă, înseamnă că fiecare generație viitoare va contribui mai mult și va recupera mai puțin.

Există un model de tranziție graduală care poate rezolva ambele constrângeri.

O chestiune de onestitate politică

Reforma pensiilor este singurul subiect în care toate partidele politice, indiferent de culoare, au același interes pe termen scurt: să amâne. Un sistem PAYG distribuie bani prezenți și creează dependență electorală. Un sistem de conturi individuale responsabilizează cetățeanul și reduce puterea redistributivă a statului.

Dar interesul pe termen lung al oricărui partid responsabil ar trebui să fie invers: un sistem sustenabil, transparent și echitabil este singurul care poate garanta pensii reale generației de azi și celei care urmează. Inclusiv politicienilor zilei de azi.

Reforma pensiilor nu trebuie să fie un subiect de campanie electorală – pensiile reprezintă contractul pe termen lung între stat și cetățean. Nu poate fi renegociat la fiecare ciclu electoral, nu poate fi ajustat după nevoile bugetare ale momentului și nu poate ignora aritmetica demografică.

Datele sunt clare. Diagnosticul este clar. Soluția nu este complicată din punct de vedere tehnic – este complicată din punct de vedere politic. Iar diferența dintre un politician și un om de stat este tocmai capacitatea de a face lucruri dificile pe termen scurt pentru rezultate corecte pe termen lung.

Despre autor

Mihail Dragoș Badea este economist cu un master în administrație publică obținut la Universitatea Erasmus din Rotterdam, una dintre cele mai bune o sută de universități din lume. De-a lungul carierei a lucrat atât în administrația publică centrală cât și în cea locală din România, acumulând experiență directă în management instituțional, dezvoltare instituțională, politici publice și coordonarea unor structuri complexe din sectorul public.

Date utilizate: Casa Națională de Pensii Publice (CNPP) · Institutul Național de Statistică (INS) · Asociația pentru Pensiile Administrate Privat din România (APAPR) · Eurostat · OCDE · De Nederlandsche Bank (DNB) · PFZW Annual Report 2024 · ABP · Banca Mondială (PPP) · BETTERFINANCE 2022. Curs de referință: 1 euro = 5 lei.