Creditele neperformante ale firmelor au urcat la 5,6%. Economia reală începe să arate mai rău decât bilanțurile băncilor

România are un sistem bancar care arată încă bine în cifrele mari. Solvabilitatea rămâne peste medie, profitabilitatea a fost bună, iar băncile au continuat să funcționeze prudent. Din acest unghi, imaginea pare stabilă.

Dar portofoliul de credite al companiilor spune altceva. În spatele bilanțurilor bancare, firmele se confruntă cu marje mai mici, costuri mai mari, blocaje de plată și acces mai greu la finanțare. Diferența dintre cele două lumi devine tot mai importantă.

Situația companiilor se deteriorează mai repede decât cea a populației

BNR arată că rata creditelor neperformante pentru companiile nefinanciare a ajuns la 5,6% în martie 2026. Nivelul este cu 1,2 puncte procentuale peste cel din aceeași perioadă a anului trecut. Pe segmentul populației, rata creditelor neperformante a coborât la 2,9%.

Această diferență spune ceva important. Gospodăriile rezistă încă mai bine în relația cu băncile. Companiile, în schimb, absorb direct șocurile din economie.

Firmele se lovesc de costuri de finanțare, energie, salarii, taxe și cerere mai slabă. Unele pot transfera aceste costuri în prețuri, altele nu mai au spațiu financiar pentru asemenea artificii.

De aici vine creșterea creditelor neperformante. Nu este doar o problemă de disciplină la plată. Este și rezultatul unei economii în care multe firme au intrat în 2026 cu rezerve subțiri.

Cele mai slabă verigă: IMM-urile

Cele mai vulnerabile segmente sunt IMM-urile, microîntreprinderile și firmele mici. BNR indică rate de credite neperformante (NPL) de peste 7% în aceste zone. Corporațiile stau mai bine, cu o rată de 4,7%.

Diferența era de așteptat. Companiile mari au acces mai ușor la finanțare, consultanță și piețe externe. Pot negocia mai bine cu băncile, furnizorii și clienții.

IMM-urile au spațiu mai mic de manevră. Dacă un client întârzie plata, efectul se vede repede în cash-flow. Dacă banca înăsprește condițiile, investiția se amână sau dispare.

În multe firme mici, creditul nu finanțează dezvoltarea. Acoperă goluri de numerar. Când aceste goluri devin permanente, creditul devine problemă, nu soluție.

Băncile închid robinetul exact când firmele au nevoie de bani

Sondajul BNR privind creditarea arată că băncile au înăsprit standardele pentru companii pentru al șaptelea trimestru consecutiv. În primul trimestru din 2026, restrângerea a fost de 8,1% procent net. Motivul principal indicat de bănci este deteriorarea portofoliilor.

Pentru trimestrul al doilea, băncile se așteaptă la o nouă înăsprire. În cazul IMM-urilor, indicatorul ar urma să ajungă la 11,8% procent net. Asta înseamnă mai multă prudență exact acolo unde firmele sunt mai fragile.

În paralel, cererea de credite din partea companiilor a scăzut cu 11,3% procent net. La IMM-uri, scăderea este mult mai puternică, de 31,3%. Firmele cer mai puțini bani, iar băncile sunt mai atente cui îi dau.

Acesta este cercul riscant. Firmele au nevoie de finanțare pentru investiții și capital de lucru. Dar deteriorarea bilanțurilor le face mai greu finanțabile.

Dobânzile transmit presiunea mai departe

Costul creditării rămâne una dintre piesele centrale ale problemei. Dobânzile nu se mișcă în vid. Ele sunt legate de inflație, risc, lichiditate și așteptările pieței.

Analistul economic Dragoș Cabat spune că „așteptările se formează acum. Prin inflație, lucrul acesta se va duce imediat și în dobânzi”.

Această transmisie contează pentru firme. O companie care avea deja marje mici simte mai repede o dobândă mai mare. Un credit de investiții poate deveni prea scump. O linie de capital de lucru poate deveni prea greu de rostogolit.

Dragoș Cabat arată că „mecanismul de transmisie uneori este chiar mai scurt, de 3-6 luni. După 6 luni, sigur se văd efecte”.

Pentru companii, 3-6 luni înseamnă foarte puțin. În acest interval se pot schimba costurile, comenzile, cash-flow-ul și capacitatea de plată. De aceea, șocurile macro ajung rapid în bilanțurile firmelor.

Construcțiile, agricultura și industria sunt cele mai riscante domenii

BNR arată că percepția riscului de credit s-a deteriorat în primul trimestru. Pentru IMM-uri, riscul a crescut cu 14,3% procent net. În cazul corporațiilor, creșterea a fost de 8,4%.

Construcțiile rămân cel mai riscant sector, cu un indicator de 57,3% procent net. Urmează agricultura, cu 47,2%, și industria, cu 43,6%. Sunt exact domenii sensibile la dobânzi, costuri și cerere.

În construcții, costurile materialelor și prudența investitorilor apasă pe proiecte. În agricultură, riscul climatic se suprapune peste costul finanțării. Industria simte cererea externă mai slabă și presiunea prețurilor de producție.

Garanțiile de stat nu au rezolvat problema

O zonă sensibilă este cea a creditelor garantate de stat. BNR arată că rata NPL pentru aceste împrumuturi acordate firmelor a ajuns la 11,3% în martie 2026. Nivelul este mult peste media companiilor.

Florian Neagu, directorul Direcției Stabilitate financiară din Banca Națională, a declarat la un forum că „intervențiile trebuie să fie mult mai bine țintite”.

Mesajul este important. Statul poate ajuta firmele prin garanții, dar nu poate transforma automat o companie vulnerabilă într-una bancabilă. Dacă sprijinul nu este calibrat bine, riscul se mută din firmă în buget și apoi în sistemul financiar.

Creditul garantat de stat poate salva lichiditate pe termen scurt. Dar dacă modelul de business rămâne slab, problema revine. De multe ori, revine mai scump.

Creditul comercial ține firmele în viață, dar nu le și dezvoltă

O altă problemă este finanțarea prin credit comercial. Firmele românești se bazează mult pe plăți amânate între ele. Practic, furnizorii ajung să finanțeze clienții.

Florian Neagu a declarat la acea dezbatere că „te poți finanța din el, dar nu te poți dezvolta din el”.

Această frază explică foarte bine diferența dintre supraviețuire și creștere. Creditul comercial poate ține o firmă în mișcare. Dar nu construiește fabrici, tehnologii sau capacitate de export.

Când plățile întârzie, riscul se propagă în lanț. O firmă nu își încasează banii, apoi întârzie plata către altă firmă. În final, problema nu mai este punctuală.

Insolvențele arată partea nevăzută a bilanțurilor

Un studiu al CITR confirmă presiunea din economia reală. În primul trimestru din 2026, 19 companii cu active de peste 4 milioane de euro au intrat în insolvență. În aceeași perioadă din 2025, erau doar două.

Cele 19 companii cumulează active imobilizate de aproximativ 187 de milioane de euro. Datoriile totale depășesc 448 de milioane de euro. Aproape 900 de angajați sunt afectați direct.

Paul-Dieter Cîrlănaru, CEO-ul CITR, spune că „presiunea economică începe să se mute către companiile cu greutate reală în economie”.

Aceasta este schimbarea majoră. Nu mai vorbim doar despre firme foarte mici, cu capital redus și reziliență slabă. Problemele ajung la companii care au angajați, furnizori, creditori și contracte importante.

Când o firmă mare cade, efectul se propagă

CITR arată că 66 de companii de impact au intrat în insolvență în primul trimestru. În 2025, numărul era de 25, adică o creștere de 164% într-un singur an. Paul-Dieter Cîrlănaru avertizează că „efectul nu mai este izolat, ci se propagă în economie”.

Aceasta este legătura directă cu portofoliile bancare. O insolvență mare nu rămâne într-un dosar juridic. Ea înseamnă facturi neplătite, linii de credit tensionate, furnizori afectați și angajați expuși.

De aceea, creșterea NPL la companii trebuie citită împreună cu insolvențele. Băncile văd problema în credite. Furnizorii o văd în facturi. Angajații o văd în siguranța locului de muncă.

Băncile sunt solide, dar economia – nu

Sistemul bancar nu pare vulnerabil în sens clasic. Băncile au capital, profit și reguli prudente. Din acest punct de vedere, România nu intră într-o criză bancară.

Dar o economie poate avea bănci solide și firme tensionate. Asta se vede acum. Indicatorii bancari generali pot rămâne buni, în timp ce portofoliul corporate se deteriorează.

Dragoș Cabat spune că „nu știm dacă așteptările se materializează pe termen lung. Asta vom vedea în timp”.

Incertitudinea este exact problema companiilor. Când nu știi unde merg dobânzile, cererea și costurile, amâni investiții. Iar amânarea investițiilor reduce capacitatea economiei de a ieși din cercul fragilității.

Un semnal ce nu trebuie ignorat

Rata NPL de 5,6% la companii nu este un incendiu. Dar este un semnal. El arată că presiunea s-a mutat din statistica macro în conturile firmelor.

Pentru stat, mesajul este că programele de sprijin trebuie țintite mai bine. Pentru bănci, mesajul este că prudența trebuie combinată cu finanțarea firmelor viabile. În schimb, pentru companii, mesajul este că lichiditatea a devenit la fel de importantă ca profitul.

Economia reală nu se vede doar în PIB. Se vede în facturi plătite la timp, în credite rambursate, în investiții făcute și în firme care pot trece peste șocuri. Iar aici, datele BNR arată că presiunea pe companii crește mai repede decât presiunea pe populație.