Aproape 340 de benzinării pot pierde brandurile rusești. Ce înseamnă pentru piață ieșirea Gazprom și Lukoil din retailul românesc de carburanți

Ieșirea nu vine dintr-o retragere comercială obișnuită. Sancțiunile americane și presiunea asupra capitalului rusesc au accelerat tranzacțiile, iar activele trebuie desprinse de grupurile care le controlează acum.

Pentru șoferi, schimbarea poate părea doar una de nume. Însă, dispariția Gazprom și Lukoil deschide o nouă etapă de consolidare a pieței. Una în care concurenții existenți pot câștiga stații, clienți, cifră de afaceri, pondere în piață și chiar putere de negociere.

Gazprom pleacă după o expansiune care nu a mai venit

NIS, compania petrolieră sârbă controlată prin capital rusesc, a aprobat vânzarea întregii participații din NIS Petrol România. Acordul a fost semnat în trimestrul al doilea din 2026, dar cumpărătorul nu a fost anunțat. Finalizarea depinde și de licențele OFAC.

Filiala românească operează 19 benzinării sub marca Gazprom, majoritatea în zona Transilvaniei. Rețeaua este mică în raport cu marii operatori și a rămas la același nivel de mai mulți ani. La intrarea în România, rușii aveau planuri mari. Se vorbea despre 120 de stații doar ca primă țintă. La proba practică, nu s-au atins nici 20.

Nici contabilii nu aduc vești bune. NIS Petrol România a încheiat 2025 cu venituri de aproximativ 205 milioane lei și pierderi de circa 95 milioane lei. Din 2012 până în 2025, pierderile cumulate au depășit 600 milioane lei.

Compania deține și active dincolo de retail. Are participații în perimetre petroliere din vestul țării și o centrală pe gaze de 7,5 MW la Jimbolia. Vânzarea nu înseamnă, așadar, doar schimbarea siglei de pe câteva benzinării.

Numele cumpărătorului rămâne necunoscut. MOL negociază separat preluarea participației rusești majoritare din compania-mamă NIS, dar nu există confirmarea că grupul maghiar cumpără direct filiala românească.

Lukoil pune în joc o rețea de peste 300 de stații

Cazul Lukoil are o greutate cu mult mai mare. Grupul operează aproximativ 320 de benzinării în România, rafinăria Petrotel și are active de explorare în Marea Neagră. Rețeaua este una dintre cele mai mari de pe piața locală.

Încă din 29 ianuarie, Lukoil a anunțat un acord cu fondul american Carlyle pentru vânzarea companiei care deține activele sale internaționale. Acordul nu este exclusiv, iar grupul rus continuă discuțiile și cu alți potențiali cumpărători. Tranzacția are nevoie de aprobările autorităților, inclusiv de permisiunea OFAC.

Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, vede trei variante pentru rețeaua de distribuție. „Carlyle își poate dezvolta, prin companiile pe care le deține în România, activitatea și în zona de distribuție a produselor petroliere, poate să le vândă sau poate să intre într-un parteneriat”, spune el.

Da, specialistul crede că rețeaua ar putea chiar să beneficieze de schimbarea proprietarului. „Nu cred că discutăm de un impact major în ceea ce privește piața din România. Poate exista un eventual impact pozitiv, ținând seama de faptul că rețeaua de benzinării a înregistrat pierderi în 2024 și se poate ajunge la o situație normală de funcționare”, explică el.

Benzinăriile sunt partea ușor de preluat

Pentru cumpărător, rețeaua de stații este activul cel mai simplu de separat și rebranduit. Carburanții pot veni din alte surse, contractele comerciale pot fi refăcute, iar operațiunile pot continua fără o întrerupere vizibilă pentru clienți.

Ana Otilia Nuțu, analistă de politici publice în energie la Expert Forum, spune că schimbarea proprietarului nu ar trebui să afecteze funcționarea. „Cu benzinăriile nu este absolut nicio problemă. Pur și simplu își schimbă proprietarul, așa cum s-au mai schimbat de multe ori proprietarii rețelelor de benzinării”, spune ea.

Ana Otilia Nuțu arată că efectul vizibil va fi dispariția numelui rusesc. „Nu va fi nicio problemă, alta decât că va dispărea brandul Lukoil și va fi înlocuit cu alt brand”, spune ea.

Situația este mai complicată la Petrotel. O rafinărie nu poate fi rebranduită și integrată la fel de simplu ca o stație. Are nevoie de țiței compatibil, investiții, capital de lucru, piețe de desfacere și o decizie clară privind retehnologizarea.

De aceea, Lukoil România nu trebuie privită ca un singur pachet omogen. Benzinăriile, rafinăria și perimetrul din Marea Neagră au potențial diferit de valorificare și relevanță diferită pe piață. Deci, pot rămâne împreună sau pot fi împărțite.

Marea Neagră poate conta mai mult decât sigla

Dumitru Chisăliță consideră că activul cu cea mai bună potrivire pentru Carlyle ar putea fi perimetrul offshore. Fondul controlează deja Black Sea Oil & Gas, producător activ în zona de mică adâncime a Mării Negre.

El spune că interesantă este cea de-a treia parte. „Carlyle, în funcție de elementele pe care le va interpreta în camera de date, poate să ia decizia de a continua investigațiile în zona de explorare a gazelor din Marea Neagră”, arată el.

Chisăliță apreciază că experiența deja acumulată poate ușura integrarea. „Ei au deja experiență și au gazele care sunt produse în această zonă. Este adevărat, în zona de mică adâncime, dar activul este apropiat de acțiunile desfășurate în România”, adaugă el.

Ana Otilia Nuțu vede aceeași logică industrială. „Carlyle, care are și Black Sea Oil & Gas, oricum și-ar fi dorit să preia perimetrul respectiv. Lukoil îl are din 2011, nu a făcut nicio mare descoperire, dar nici lucrări de explorare foarte ample”, spune ea.

Această componentă poate influența structura tranzacției. Un cumpărător interesat de retail nu este neapărat interesat și de explorare offshore. În sens invers, un investitor din producția de gaze poate să nu vrea rafinăria sau toate benzinăriile.

Consolidarea poate reduce concurența

Dispariția brandurilor rusești nu înseamnă dispariția stațiilor. Cele mai multe vor fi preluate, rebranduite și readuse în piață sub alte nume. Întrebarea importantă este cine le va controla.

Adrian Negrescu, analist economic, consideră că rețeaua Lukoil poate fi absorbită de operatorii deja prezenți. „Ceilalți concurenți au tot interesul să-și extindă pozițiile de piață și afacerile la nivel local”, spune el, atrăgând atenția că tranzacția poate elimina și un competitor important. „Probabil că ceilalți se bucură că dispare din piață un jucător ce reprezenta o concurență în materie de prețuri și ofertă”, arată el.

În fapt, riscul este ca piața să devină mai concentrată. Dacă stațiile ajung la unul sau doi operatori mari, competiția ar fi afectată. Totuși, eețeaua Gazprom este prea mică pentru a pune acest pericol. Însă, cele peste 300 de stații Lukoil pot îngroșa consistent cotele de piață ale competitorilor.

Ieșirea rusească depinde încă de aprobări

În ambele tranzacții, acordurile comerciale nu înseamnă că transferurile sunt deja încheiate. Activele sunt legate de companii sancționate, iar autoritățile americane au un rol direct prin licențele OFAC.

Dumitru Chisăliță avertizează că acordul trebuie privit cu prudență. „Deocamdată discutăm de o intenție care trebuie validată de autoritățile din SUA. Există posibilitatea ca și alte țări să solicite validări, pentru că activele se găsesc în state cu reglementări diferite”, explică el.

La NIS Petrol România, acordul de vânzare a fost semnat, dar condițiile suspensive erau încă în curs de îndeplinire la 30 iunie. La Lukoil, acordul cu Carlyle este neexclusiv și poate fi înlocuit de o altă ofertă.

Direcția este însă clară. Gazprom și Lukoil sunt împinse să renunțe la activele care le-au făcut vizibile în România. Când totul va fi parafat și pus în practică – cele două sigle rusești vor dispărea din peisajul benzinăriilor din România.

Pentru consumator, schimbarea se va vedea prima dată pe copertinele stațiilor și totemurile cu prețuri . Dar pentru economie în ansamblu, testul real va fi cine va cumpăra rețelele, cât se va investi în aceste active și cum se va ascuți lupta dintre competitori.