Economia circulară se finanțează în proporție de 84% din banii companiilor. Tranziția verde riscă să devină privilegiul firmelor cu lichiditate

Studiul Deloitte România „Economia circulară. Percepția și stadiul implementării în România” arată că 84% dintre companiile analizate folosesc predominant resurse proprii. Creditele bancare completează finanțarea, dar fondurile europene și programele publice au încă o contribuție limitată.

Cauzele sunt cunoscute. Procedurile sunt complicate, birocrația este ridicată, iar mecanismele de sprijin sunt impredictibile. Multe firme nu au nici specialiștii necesari pentru pregătirea și implementarea proiectelor eligibile.

Tranziția începe cu investițiile care reduc rapid costurile

Economia circulară nu mai înseamnă doar reciclarea deșeurilor. Ea include energia regenerabilă, reutilizarea materiilor, repararea produselor, ambalajele reciclabile și reducerea consumului de resurse. Companiile încep cu proiectele care se justifică repede financiar. Panourile fotovoltaice reduc factura, echipamentele eficiente scad consumul, iar recuperarea materialelor poate diminua costul producției. Transformările mai ample sunt amânate.

„Economia circulară începe să fie integrată în deciziile de business. Companiile se concentrează pe măsuri care au impact direct și rapid”, spune Adrian Teampău, director, Taxe de mediu și Economie circulară, Deloitte România. Studiul Deloitte arată că cele mai mari costuri sunt legate de retehnologizare și modernizarea echipamentelor, indicate de 58% dintre respondenți. Soluțiile de energie regenerabilă sunt menționate de 40%, iar cercetarea și inovarea de 38%.

Aceste procente explică de ce firmele aleg proiecte cu recuperare mai ușor de calculat. Ecodesignul, schimbarea produselor sau transformarea modelului de afaceri cer mai mult capital. Ele presupun și o perioadă mai lungă până la apariția rezultatelor. O investiție în panouri poate fi calculată prin factura redusă. Un model circular complet este mult mai greu de evaluat. El poate cere schimbarea furnizorilor, reproiectarea produsului și contracte noi pentru recuperarea materialelor.

IMM-urile nu pot finanța singure aceeași viteză

O companie mare poate separa un buget pentru panouri, reciclare sau echipamente eficiente. O firmă mică trebuie să aleagă între investiție, salarii, taxe și capital de lucru. Când încasările încetinesc, proiectele verzi sunt primele care pot fi amânate. „În regiunea Nord-Est, provocările economice sunt din ce în ce mai evidente. Considerăm că este esențială susținerea investițiilor în economia verde”, spune Florin Jianu, președintele IMM România.

Problema nu este lipsa interesului. IMM-urile caută granturi tocmai pentru că resursele lor sunt limitate. Fără un sprijin accesibil, tranziția devine mai rapidă în companiile care au deja lichiditate, garanții și echipe de consultanță. „Fondurile europene sunt puse ca necesitate top de către întreprinderile mici și mijlocii. Acest interes a fost mai scăzut sau mai intens”, arată Florin Jianu.

IMM România a propus programul „IMM Prosumer”, destinat producției și stocării energiei pentru consum propriu. Schema ar include granturi de până la 200.000 de euro și o contribuție proprie de 30%. Organizația a propus și finanțarea producției de panouri, baterii, turbine și vehicule electrice.

Un IMM care nu poate obține finanțare pierde de două ori. Mai întâi, plătește facturi mai mari și folosește echipamente mai puțin eficiente. Apoi, intră mai greu în lanțurile de furnizare care cer obiective de mediu și raportări clare.

Birocrația transformă finanțarea într-un avantaj competitiv

O companie nu concurează doar pentru bani. Ea trebuie să urmărească ghidurile, să pregătească documentația și să suporte eventualele modificări ale programului. Firmele care au departamente juridice și financiare pornesc cu un avantaj clar. IMM-ul depinde adesea de un consultant extern. Costul pregătirii apare înainte ca finanțarea să fie sigură. O amânare, o schimbare a criteriilor sau o evaluare lungă poate bloca investiția.

„Întreprinderile românești devin necompetitive pe piața unică. Este necesar să luăm în considerare și măsurile din statele UE”, avertizează Florin Jianu. Aici apare contradicția. Uniunea Europeană cere o economie mai verde, dar accesul la instrumentele de sprijin rămâne dificil pentru firmele mici. Obligațiile ajung mai repede decât banii și competențele necesare conformării.

Companiile cu resurse proprii pot începe imediat. Ele cumpără echipamente, reduc consumul și acumulează economii. Ceilalți așteaptă apelurile publice, iar decalajul de productivitate se poate adânci. Întârzierea nu este neutră. Firma care investește azi poate produce mai ieftin mâine. Cea care așteaptă un program instabil continuă să plătească mai mult pentru energie și materii prime.

Circularitatea trebuie să producă și valoare economică

Investițiile verzi nu pot fi susținute doar prin argumentul moral. Ele trebuie să reducă riscurile, să economisească resurse și să creeze produse competitive. Altfel, vor rămâne vulnerabile când economia încetinește. „Schimbarea începe cu reglementare și cu stimulente. Provocările nu lipsesc, însă beneficiile există”, afirmă Adrian Teampău.

Beneficiile pot apărea în costul energiei, consumul de materii prime și accesul la clienți. Tot mai multe lanțuri internaționale cer furnizorilor informații despre emisii, ambalaje și materiale. Firma care nu poate demonstra progresul riscă să piardă contracte.

Piața locală rămâne însă sensibilă la preț. Studiul Deloitte arată că interesul pentru produse sustenabile crește, dar costul continuă să domine decizia de cumpărare. Companiile nu pot transfera automat toate investițiile în prețul final.

De aceea, proiectele circulare trebuie construite ca investiții de productivitate. Ele trebuie să reducă dependența de resurse scumpe și să protejeze marjele. Fără acest calcul, sustenabilitatea rămâne primul buget tăiat când vânzările încetinesc.

Finanțarea publică trebuie să reducă diferența dintre firme

Statul nu trebuie să plătească întreaga tranziție. Rolul său este să reducă riscul acolo unde investiția este utilă, dar greu de suportat de o companie mică. Granturile pot fi combinate cu garanții, credite și deduceri fiscale. Programele trebuie să fie stabile și ușor de urmărit. Calendarul apelurilor, criteriile și termenele de plată trebuie cunoscute din timp. O schemă lansată târziu sau modificată repetat nu ajută la planificare.

Băncile pot completa finanțarea, dar au nevoie de proiecte bancabile și de riscuri ușor de evaluat. Garanțiile publice pot ajuta firmele fără active suficiente. În paralel, consultanța standardizată ar reduce costul pregătirii pentru IMM-uri.

Economia circulară poate aduce eficiență, inovare și independență energetică. Totuși, aceste beneficii nu vor ajunge uniform în economie dacă 84% din efort rămâne finanțat direct de companii. Firmele mari vor continua să investească, deoarece au capital și presiuni internaționale. IMM-urile vor avansa mai lent, deși reprezintă cea mai mare parte a economiei private. Fără acces mai simplu la bani, tranziția verde riscă să devină un avantaj rezervat celor care și-l permit deja.