China schimbă echilibrul pieței petroliere mondiale. Rezervele și reducerea importurilor au limitat șocul provocat de Iran

Aceste instrumente au transformat principalul importator mondial într-un factor de stabilizare comparabil, temporar, cu OPEC. Analiza originală a fost publicată de The Economist.

Datele oficiale confirmă amploarea ajustării, dar impun câteva nuanțe importante privind producția și rezervele Chinei.

Războiul a blocat principala rută petrolieră mondială

Prin Strâmtoarea Hormuz treceau aproape 20 milioane de barili zilnic în 2025, potrivit Agenției Internaționale a Energiei. Această cantitate reprezenta aproximativ un sfert din întregul comerț mondial cu petrol transportat pe mare. Conflictul a blocat cea mai mare parte a traficului, provocând cea mai amplă perturbare petrolieră consemnată. Producția statelor din Golf afectate a coborât cu 14,4 milioane de barili zilnic față de perioada anterioară.

Conductele din Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite au permis redirecționarea unei părți importante din exporturi. Agenția Internațională a Energiei (IEA) estimează că rutele alternative pot transporta între 3,5 și 5,5 milioane de barili zilnic.

Statele membre ale agenției au aprobat și eliberarea record a 400 milioane de barili. Măsura a fost cea mai mare intervenție coordonată din istoria organizației internaționale.

Importurile Chinei s-au apropiat de minimul ultimului deceniu

Între februarie și iunie, importurile chineze au scăzut aproximativ la jumătate, potrivit The Economist. Reducerea a reprezentat aproape 5,5 milioane de barili zilnic față de nivelul din februarie.

În iunie, China a importat 29,27 milioane de tone de țiței. Cantitatea corespunde unui volum zilnic de aproximativ 7,12 milioane de barili.

Importurile au scăzut cu 41,3% comparativ cu iunie 2025, potrivit datelor vamale chineze. Nivelul a fost cel mai redus înregistrat după octombrie 2016, conform datelor citate de Reuters.

Reducerea cumpărăturilor chineze a diminuat concurența pentru volumele rămase disponibile pe piața internațională. Comercianții consultați de The Economist estimează că ajustarea a limitat cu aproximativ 30 de dolari presiunea asupra petrolului Brent.

Beijingul acumulase rezerve înaintea conflictului

China nu publică informații complete și frecvente despre toate rezervele sale strategice și comerciale. Din acest motiv, estimările privind cantitatea totală diferă între agențiile energetice și companiile de analiză.

IEA estimează că stocurile chineze de țiței au crescut cu 111 milioane de barili în 2025. La începutul anului 2026, acestea reprezentau aproximativ 15% din stocurile petroliere observate la nivel mondial. The Economist estimează că Beijingul acumulase peste un miliard de barili înaintea războiului. Aproximativ 200 milioane de barili ar fi fost adăugați în cele 12 luni anterioare anului 2026.

China a început ulterior să consume o parte din rezervele comerciale acumulate anterior. IEA a calculat o retragere de 41 milioane de barili numai în luna iunie. The Economist estimează că retragerile cumulate au ajuns la aproximativ 150 milioane de barili în trei luni. Volumul corespunde unei contribuții medii de aproximativ 1,5 milioane de barili zilnic. O parte importantă provenea din stocurile comerciale, protejând rezervele strategice pentru o criză prelungită. La ritmul analizat, strategia putea fi menținută încă aproximativ patru luni.

Exporturile de combustibili au fost restricționate

Al doilea instrument folosit de Beijing a fost limitarea exporturilor de produse petroliere rafinate. China are una dintre cele mai mari capacități de rafinare și alimentează numeroase piețe asiatice.

În martie, autoritățile au cerut rafinăriilor să nu mai semneze contracte noi pentru exporturi. Unele acorduri negociate anterior au fost anulate pentru protejarea aprovizionării pieței interne. Exporturile de produse rafinate au scăzut cu aproximativ 430.000 de barili zilnic între februarie și aprilie. Reducerea a inclus aproape 180.000 de barili zilnic de combustibil folosit în aviație. Prin păstrarea combustibililor în țară, rafinăriile au putut procesa mai puțin țiței importat. Autoritățile au acordat ulterior cote noi, însă exporturile au rămas atent controlate.

Producția de benzină a scăzut cu 14%

Al treilea instrument a fost reducerea consumului intern și a activității rafinăriilor chineze. În iunie, acestea au procesat 51,24 milioane de tone de țiței. Volumul a fost cu 17,7% mai mic comparativ cu aceeași lună din 2025. Scăderea a echivalat cu aproximativ 2,7 milioane de barili procesați zilnic, potrivit estimărilor pieței.

Producția de benzină a scăzut cu 14%, iar motorina și combustibilul aviatic au coborât cu 21%. Producția internă de țiței s-a redus însă cu numai 0,5%, conform Biroului Național de Statistică al Chinei.

Prețurile ridicate au favorizat transportul public, bicicletele și automobilele electrice în marile orașe chineze. Unele lucrări de infrastructură au fost amânate, reducând suplimentar cererea pentru motorină. Consumul estimat de benzină și kerosen a scăzut cu 10% față de perioada similară. Măsurile au redus cererea fără să provoace o contracție generală a economiei chineze.

Economia Chinei a crescut cu 4,3% anual în trimestrul al doilea, potrivit statisticilor oficiale. Ritmul a fost mai redus decât avansul de 5% înregistrat în primul trimestru. Încetinirea a fost asociată în principal cu investițiile slabe și criza prelungită din sectorul locuințelor. Datele nu indică o recesiune provocată direct de reducerea importurilor sau consumului petrolier.

Influența Chinei asupra pieței are limite

China nu poate menține permanent importurile cu 5,5 milioane de barili zilnic sub nivelurile obișnuite. Stocurile sunt limitate, iar rafinăriile trebuie să-și refacă rezervele după normalizarea rutelor comerciale. În iulie, importurile au revenit la 8,41 milioane de barili zilnic, potrivit datelor vamale. Volumul a rămas însă cu 24,3% sub nivelul înregistrat în iulie 2025.

Revenirea Chinei pe piață pentru refacerea stocurilor ar putea pune din nou presiune asupra prețurilor. Efectul va depinde de redeschiderea Strâmtorii Hormuz și de recuperarea producției statelor din Golf. Expresia “noul OPEC” descrie puterea de piață, nu o schimbare formală a sistemului petrolier. OPEC controlează oferta prin cote, în timp ce Beijingul ajustează cererea, exporturile și stocurile.

Influența Chinei rămâne considerabilă, dar depinde de rezerve finite și costuri economice interne. Criza a demonstrat totuși că Beijingul poate stabiliza temporar piața prin decizii luate unilateral.