Companiile de stat listate la BVB, între profitabilitate, dividende și guvernanță. Cum a schimbat bursa performanța giganților din economie

Dincolo de evoluția bursieră, întrebarea este dacă listarea a produs o schimbare reală în felul în care aceste companii funcționează. Datele publicate în piață arată că marile companii de stat listate la BVB și-au majorat puternic profitabilitatea după listare. Investitorii au beneficiat atât de randamente bune ale acțiunilor, cât și de politici de dividend atractive.

Însă efectul bursei nu se vede doar în prețul acțiunilor. Se vede și în disciplina raportării, în presiunea acționarilor minoritari, în capacitatea companiilor de a atrage capital și în felul în care acestea sunt evaluate public.

Bursa, testul de transparență pentru companiile de stat

Listarea unor pachete minoritare din companiile de stat a revenit în dezbaterea publică într-un moment în care România are nevoie de venituri bugetare, de investiții și de o piață de capital mai adâncă. Argumentul susținătorilor este că statul poate păstra controlul asupra companiilor strategice. Dar, în același timp, poate să le expună unei discipline de piață care să crească transparența, profitabilitatea și responsabilitatea managementului.

Adrian Codîrlașu, președintele CFA România, a precizat: „Listarea unor pachete minoritare din companiile de stat este pentru România o oportunitate de a crește responsabilitatea în administrarea lor, dar și transparența De asemenea, pot fi atrași investitori, fără pierderea controlului. Pentru că statul rămâne acționar majoritar și decide, în continuare, în administrarea acestora. Totodată, măsura generează venituri suplimentare la buget. Dar și contribuie la dezvoltarea pieței de capital românești”.

Practic, statul are doar avantaje – nu pierde controlul și introduce un mecanism transparent de verificare publică. Compania listată trebuie să raporteze, să explice rezultatele, să comunice cu investitorii. De asemenea, să respecte reguli mai stricte și să fie comparată permanent cu alte companii din piață. Într-un astfel de cadru, deciziile devin mai vizibile, costurile mai ușor de urmărit, iar performanța managementului mai greu de ascuns.

Aceasta este, de fapt, una dintre diferențele majore dintre o companie de stat listată și una nelistată. Prima operează sub ochii investitorilor, ai analiștilor, ai fondurilor de pensii, ai brokerilor și ai presei economice. A doua rămâne, de multe ori, într-o zonă administrativă mai puțin transparentă. Iar aici, performanța este greu de evaluat în timp real, iar presiunea externă este mai redusă.

„Cu siguranță listarea acestor companii poate fi catalogată ca un succes”

Pentru piața de capital, companiile de stat listate au avut un rol care depășește simpla prezență în structura indicilor. Ele au devenit repere de lichiditate și de capitalizare. Au alimentat dividende importante pentru investitori și au crescut vizibilitatea Bursei de Valori București în fața capitalului local și internațional.

Alin Brendea, director de operațiuni al Prime Transaction, consideră că listarea acestor companii este unul dintre succesele clare ale pieței locale. „Cu siguranță listarea acestor companii poate fi catalogată ca un succes! 43% din capitalizarea indicelui BET o reprezintă societăți unde statul român este acționar majoritar. Dacă adăugăm și deținerile de la Electrica, OMV Petrom și Fondul Proprietatea vedem că statul este cel mai important acționar al companiilor de top, listate la BVB”, spune acesta.

Această pondere arată cât de mult depinde piața locală de marile companii în care statul are un rol major. În același timp, ea explică și de ce fiecare nouă listare de companie controlată de stat schimbă profilul bursei. Hidroelectrica a fost cel mai recent și cel mai puternic exemplu: o companie strategică, profitabilă, cu o poziție dominantă în energie, care a adus interes ridicat din partea investitorilor și a devenit rapid un reper al pieței.

Dar succesul nu se măsoară doar în capitalizare. Brendea spune că aceste societăți au furnizat exact ceea ce o bursă emergentă are nevoie pentru a crește: lichiditate, dividende și randamente. „Aceste societăți au asigurat lichiditate, dividende semnificative și, nu în ultimul rând, randamente investiționale excelente în ultimii ani. Toate acestea au adus o vizibilitate în creștere pentru BVB în peisajul investițional, credibilitate și au transformat bursa locală într-un «vad» de finanțare pentru câteva dintre marile companii din sectorul privat, din păcate încă prea puține”, explică el.

Cu alte cuvinte, companiile de stat au avut un efect de ancoră. Ele au atras investitori, au susținut rulajele și au oferit un motiv pentru care piața locală să fie urmărită mai atent. Iar odată ce bursa a câștigat credibilitate prin aceste companii mari, și companiile private au putut folosi mai ușor piața de capital ca instrument de finanțare sau de vizibilitate.

Profitabilitate mai bună, dividende mai mari, raportare mai strictă

Unul dintre cele mai importante efecte ale listării este creșterea transparenței. Iar, în cazul companiilor de stat listate, această transparență pare să fi avut efecte și asupra profitabilității. În momentul în care rezultatele sunt publice, când indicatorii financiari sunt analizați trimestrial, iar managementul trebuie să răspundă în fața pieței, presiunea pentru eficiență crește.

„Au câștigat masiv în transparență, ceea ce s-a reflectat imediat în creșterea marjelor de profitabilitate. Profitabilitatea și, implicit, dividendele distribuite au crescut semnificativ pentru toate companiile de acest tip, după primii ani de listare”, spune Alin Brendea.

Această evoluție este importantă pentru că arată că listarea nu a fost doar o operațiune financiară punctuală, prin care statul a vândut o parte din participații. Ea a schimbat, cel puțin în cazul unor companii, standardele de raportare și de evaluare a performanței. Profitabilitatea mai mare a însemnat și dividende mai mari, iar companiile de stat au devenit, astfel, o componentă importantă a portofoliilor investitorilor interesați de venituri recurente.

Pentru stat, dividendul a fost un beneficiu imediat. Dar, pentru investitori, este o sursă de randament. Pentru piață, un factor de atractivitate. Există însă și o discuție mai amplă: cât din profitabilitatea crescută vine din disciplina pieței și cât din contextul sectorial, mai ales în energie, unde prețurile și reglementările au avut un impact major în ultimii ani?

Răspunsul nu este simplu. În energie, profitabilitatea poate fi influențată de prețuri, producție, reglementări, investiții și context geopolitic. Listarea a adăugat o componentă care lipsea multor companii de stat. Și anume obligația de a explica public performanța și de a funcționa într-un cadru de guvernanță verificabil.

Guvernanța corporativă, câștigul mai puțin vizibil

Pentru investitorul individual, succesul unei companii listate se vede în prețul acțiunii și în dividende. Pentru economie însă, unul dintre cele mai importante câștiguri poate fi guvernanța corporativă. Companiile listate sunt obligate să publice rapoarte, să respecte calendare financiare și să ofere investitorilor informații relevante.

În cazul companiilor de stat, acest lucru contează cu atât mai mult. Statul rămâne acționar majoritar și are în continuare control decizional. Dar nu mai operează într-un spațiu complet închis. Acționarii minoritari, fondurile de pensii, chiar analiștii din presa economică pot urmări deciziile. Ei pot evalua rezultatele și pot pune presiune atunci când lucrurile nu sunt clare.

Acesta este și argumentul folosit de Ilie Bolojan, într-o declarație publică din aprilie. Premierul a susținut că listarea poate îmbunătăți eficiența și performanța companiilor de stat. „Eu personal cred că una dintre metodele prin care eficiența companiilor de stat, performanța acestora poate fi îmbunătățită, este listarea la bursă. Pentru că asta înseamnă transparență, asta înseamnă metode de management care sunt certificate în plan internațional”, a spus Bolojan.

Declarația este una politică, dar marchează faptul că tema a depășit zona strict financiară și a intrat în discursul de politică economică. Listarea nu mai este văzută doar ca o modalitate de a atrage bani la buget, ci ca o formă de reformă a companiilor de stat. O reformă indirectă, prin piață, prin raportare și prin presiunea investitorilor.

Totuși, guvernanța corporativă rămâne o lucrare în desfășurare. Faptul că o companie este listată nu elimină automat influența politică, presiunea pentru dividende mari sau riscul ca statul să prioritizeze nevoi bugetare pe termen scurt în detrimentul investițiilor.

Cine pierde când o companie de stat devine mai transparentă

Listarea produce câștigători evidenți: statul încasează bani din vânzarea unor pachete minoritare și din dividende. În plus, investitorii primesc acces la companii mari și profitabile, iar bursa câștigă lichiditate și vizibilitate. Există însă și o categorie care poate pierde: cei care au beneficiat de lipsa de transparență.

Alin Brendea spune că pierderea este resimțită mai ales de cei care operau confortabil într-un mediu opac. „Doar cei care beneficiau de un climat netransparent pentru a gestiona relații dezechilibrate cu astfel de companii, nu doar de afaceri, dar și sindicale sau politice. Există exemple suficiente în mass-media, grupate deseori sub sintagma «băieții deștepți»”, spune el.

Aceasta este una dintre cele mai puternice idei ale discuției despre listare. Bursa nu schimbă doar modul în care o companie se finanțează sau se evaluează. Schimbă și distribuția de putere din jurul ei. Contractele, costurile, rezultatele și deciziile devin mai vizibile. Relațiile preferențiale sunt mai greu de ascuns.

În cazul companiilor de stat, această schimbare poate fi mai importantă decât prețul de listare. Listarea introduce o formă de disciplină externă care nu depinde exclusiv de voința politică a momentului.

Limita modelului: bursa a disciplinat, dar nu a finanțat suficient

După listare, companiile de stat au adus lichiditate și dividende pe bursă. Dar nu au folosit încă suficient piața de capital pentru finanțarea investițiilor. În multe cazuri, investițiile au fost susținute mai ales din surse proprii, împrumuturi bancare sau finanțări de la instituții internaționale. Nicidecum prin emisiuni de acțiuni sau obligațiuni pe piața locală.

Alin Brendea punctează această limită: „Aceste modificări au generat capital suplimentar și mai multă credibilitate, ceea ce, într-un final, s-a reflectat într-o politică mai amplă de investiții, finanțată încă prea puțin de pe piața bursieră. Ci mai mult din surse externe de tipul împrumuturilor bancare sau a celor de la organizații internaționale.”

Motivul ține și de strategia statului de a rămâne acționar majoritar. „Cu siguranță, restricția generată de dorința strategică a statului de a rămâne acționar majoritar în aceste companii a afectat capacitatea lor de finanțare de tip bursier”, spune Brendea.

Aceasta este dilema centrală pentru următoarea etapă. Statul vrea să păstreze controlul asupra companiilor strategice, dar în același timp are nevoie de capital pentru investiții mari, mai ales în energie, infrastructură și tranziție tehnologică. Listarea de pachete minoritare poate aduce transparență și lichiditate, dar dacă statul nu folosește mai activ piața pentru finanțare, rolul bursei rămâne incomplet.

Lecția pentru următoarele listări

Experiența ultimilor ani arată că listarea companiilor de stat poate funcționa. A adus lichiditate la BVB, a crescut vizibilitatea pieței, a oferit randamente investitorilor și a impus standarde mai ridicate de transparență. În același timp, a arătat că statul poate rămâne acționar majoritar fără ca acest lucru să excludă participarea investitorilor privați.

Pentru următoarele listări, întrebarea nu este doar ce pachet ar putea vinde statul, ci ce obiectiv urmărește. Dacă scopul este doar acoperirea unor nevoi bugetare imediate, efectul va fi limitat. Dacă scopul este consolidarea guvernanței, creșterea transparenței și folosirea pieței de capital ca sursă reală de finanțare, atunci listarea poate deveni un instrument de reformă economică.

Companiile de stat listate au demonstrat că piața poate disciplina, poate atrage capital și poate premia performanța. Dar au arătat și că succesul nu vine automat. Este nevoie de management profesionist, raportare corectă, investiții, predictibilitate și un stat-acționar care să gândească pe termen lung, nu doar în funcție de dividendele care pot fi încasate anul acesta.

În final, bursa nu transformă peste noapte o companie de stat într-o companie performantă. Dar îi schimbă mediul în care funcționează. Iar pentru multe companii controlate de stat, tocmai această schimbare de mediu – într-unul mai transparent, mai competitiv și mai atent urmărit – poate fi începutul unei reforme reale.