Cât ne costă Apărarea în România în 2026. Bugetul militar a ajuns la un nivel record și depășește 49 de miliarde de lei

Militarii trebuie instruiți, echipamentele trebuie întreținute, iar tehnica militară trebuie modernizată constant. În 2026, România alocă pentru Apărare cel mai mare buget din istoria sa. Potrivit datelor oficiale, bugetul Ministerului Apărării Naționale este de aproximativ 49,4 miliarde de lei. Suma reprezintă circa 2,45% din Produsul Intern Brut și este cu aproape 17% mai mare decât cea din anul anterior.

Pentru mulți români, aceste cifre sunt greu de imaginat. Aproape 50 de miliarde de lei înseamnă aproximativ 10 miliarde de euro. Este una dintre cele mai mari cheltuieli ale statului și reflectă schimbările majore produse în politica de securitate a României în ultimii 20 de ani.

De ce are nevoie statul de un buget atât de mare

La prima vedere, întrebarea pare legitimă. De ce cheltuiește România atât de mult pentru Apărare dacă nu este implicată într-un război? Răspunsul este că securitatea nu poate fi construită peste noapte. O armată modernă necesită investiții permanente. Echipamentele militare sunt printre cele mai complexe și mai scumpe produse realizate în lume. Un avion de luptă, un sistem antirachetă sau un radar performant costă sute de milioane de euro.

În plus, armata nu înseamnă doar arme. Ea înseamnă personal, baze militare, logistică, comunicații, combustibil, pregătire și infrastructură.

În ultimii ani, mediul de securitate din Europa s-a schimbat radical. Invazia Rusiei în Ucraina a determinat multe state europene să își crească rapid cheltuielile militare. România nu a făcut excepție.

Cine plătește bugetul Apărării

Ca orice altă cheltuială publică, bugetul Apărării este finanțat din banii colectați de stat. Sursa principală o reprezintă taxele și impozitele plătite de populație și companii. TVA, contribuțiile sociale, impozitul pe venit, impozitul pe profit și accizele alimentează bugetul statului, iar o parte din aceste venituri sunt direcționate către Apărare. Practic, fiecare contribuabil participă indirect la finanțarea armatei.

Dacă împărțim bugetul de 49,4 miliarde de lei la populația României, rezultă aproximativ 2.600 de lei pentru fiecare locuitor. Desigur, aceasta este doar un calcul teoretic. Nimeni nu plătește direct această sumă. Ea servește doar pentru a ilustra dimensiunea efortului bugetar.

Cum era finanțată armata înainte de aderarea la NATO

Pentru a înțelege cât de mult s-au schimbat lucrurile, trebuie să ne întoarcem în timp. La începutul anilor 2000, România avea încă serviciu militar obligatoriu. Armata era construită după un model diferit față de cel actual. Accentul era pus pe efective numeroase și mai puțin pe tehnologie. În acea perioadă, economia României era mult mai mică decât astăzi. Bugetele militare erau limitate, iar multe dintre echipamente proveneau încă din perioada comunistă.

Aderarea la NATO, în anul 2004, a schimbat însă complet perspectiva. Armata Română a început un proces amplu de transformare. Obiectivul nu mai era menținerea unui număr mare de militari, ci construirea unei armate profesioniste și compatibile cu forțele celorlalți aliați.

În 2007 serviciul militar obligatoriu a fost suspendat. România a trecut la o armată formată exclusiv din profesioniști. Această schimbare a redus efectivele, dar a crescut nevoia de investiții în pregătire, echipamente și salarizare.

Cum a crescut bugetul după aderarea la NATO

În primii ani după aderarea la NATO, România a alocat pentru Apărare procente relativ apropiate de ținta recomandată de alianță. Totuși, criza financiară din 2008 a schimbat situația. În perioada de austeritate, cheltuielile militare au scăzut. În unii ani, bugetul Apărării a coborât sub 1,5% din PIB.

Situația s-a schimbat după anul 2014. Anexarea Crimeei de către Rusia a reprezentat un semnal de alarmă pentru întregul flanc estic al NATO. Statele membre au început să investească mai mult în securitate.

În cazul României, un moment important a fost anul 2017. Atunci, principalele partide politice au convenit să susțină alocarea a minimum 2% din PIB pentru Apărare. Însă după invazia Rusiei în Ucraina, în 2022, ritmul investițiilor a crescut și mai mult. România și-a asumat o țintă de aproximativ 2,5% din PIB, iar bugetele militare au început să crească accelerat.

Ce se face cu aproape 50 de miliarde de lei

O parte importantă a bugetului este destinată înzestrării. Aici intră achizițiile de tehnică militară modernă. În ultimii ani, România a cumpărat sisteme Patriot, lansatoare HIMARS, transportoare blindate Piranha și avioane F-16. În paralel, au fost semnate contracte pentru achiziția avioanelor F-35, considerate unele dintre cele mai avansate aeronave de luptă din lume.

Programul F-35 este estimat la peste 6 miliarde de dolari și reprezintă cea mai mare investiție militară din istoria României. O singură oră de zbor cu un F-35 costă aproximativ 42.000 de dolari.

În același timp, sunt finanțate modernizarea bazelor militare, dezvoltarea infrastructurii și proiectele realizate împreună cu aliații NATO.

O altă parte importantă a bugetului merge către cheltuielile de personal. Armata Română are aproximativ 80.000 de militari și angajați civili. Salariile, sporurile, pregătirea profesională și alte cheltuieli asociate resursei umane reprezintă miliarde de lei anual. În plus, există costuri permanente pentru funcționarea unităților militare. Combustibilul, energia, muniția pentru exerciții, mentenanța tehnicii și logistica generează cheltuieli semnificative în fiecare an.

De ce sunt atât de scumpe echipamentele militare

Una dintre cele mai frecvente întrebări este legată de costul uriaș al tehnicii militare. Explicația este simplă. Echipamentele moderne folosesc tehnologii extrem de complexe. Un avion de generația a cincea integrează sisteme radar, senzori, comunicații criptate și software care necesită ani de cercetare și dezvoltare.

La fel se întâmplă în cazul sistemelor antiaeriene sau al rachetelor de ultimă generație. În plus, costul nu include doar achiziția propriu-zisă. El cuprinde și instruirea personalului, piesele de schimb, suportul tehnic și întreținerea pe termen lung. De aceea, multe programe militare se desfășoară pe perioade de 10-20 de ani.

Privit din perspectiva bugetului public, aproape 50 de miliarde de lei reprezintă o sumă uriașă. Pe de altă parte, raportat la obligațiile asumate în cadrul NATO, nivelul este apropiat de ceea ce investesc și alte state de pe flancul estic al alianței. Polonia, de exemplu, alocă procente și mai mari din PIB pentru Apărare. Statele baltice și-au majorat la rândul lor cheltuielile militare după izbucnirea războiului din Ucraina.

Pentru România, poziționarea geografică joacă un rol important. Țara se află în apropierea conflictului din Ucraina și găzduiește trupe și facilități NATO. Acest context explică de ce securitatea a devenit una dintre prioritățile bugetare.

Cât ne va costa Apărarea în viitor

Cel mai probabil, cheltuielile militare vor rămâne ridicate și în următorii ani. Multe dintre contractele de înzestrare sunt multianuale. Plata lor se întinde pe perioade lungi și va continua după 2026, conform MApN. În plus, NATO discută deja despre creșterea obiectivelor privind cheltuielile de apărare. Unele state susțin chiar atingerea unui prag de 3% sau mai mult din PIB. Pentru România, acest lucru ar însemna bugete și mai mari decât cele actuale.

Dar recent a apărut o schimbare istorică a priorităților statului. Dacă în urmă cu două decenii Armata Română funcționa în mare parte cu tehnică moștenită din perioada comunistă, astăzi obiectivul este construirea unei forțe moderne și interoperabile cu celelalte armate NATO. Această transformare are însă un cost semnificativ.

În 2026, Apărarea consumă aproape 50 de miliarde de lei din bugetul public. Este cel mai mare buget militar din istoria României și unul dintre cele mai mari eforturi financiare asumate de stat după aderarea la NATO. Pentru contribuabili, aceasta este prețul securității într-o perioadă marcată de instabilitate geopolitică și de cele mai mari provocări de securitate pe care Europa le-a cunoscut după sfârșitul Războiului Rece.