Băncile au făcut 7,35 miliarde lei profit în recesiune. Dobânzile le-au lăsat 14,7 miliarde lei în prima jumătate a anului

Cele 14,7 miliarde lei nu reprezintă profitul băncilor – din venitul net din dobânzi sunt acoperite costurile operaționale, provizioanele, riscul, taxele și investițiile. Dar valoarea arată mecanismul care ține încă foarte sus profitabilitatea: banii dați cu împrumut produc venituri mult mai mari decât costul plătit pentru resursele atrase de la clienți.

Dobânzile fac grosul veniturilor bancare

În primele șase luni, veniturile din dobânzile percepute la credite au crescut cu 5,6%, la 26,2 miliarde lei. Cheltuielile cu dobânzile plătite pentru depozite au rămas sub jumătate din această sumă, la 11,5 miliarde lei. Rezultatul este un venit net din dobânzi de 14,7 miliarde lei, principala sursă de câștig a industriei.

Contextul a ajutat. ROBOR la trei luni a avut o medie de circa 6% în S1 2026, foarte aproape de 6,3% în aceeași perioadă din 2025. BNR a ținut dobânda-cheie la 6,5%, iar inflația ridicată nu a permis o ieftinire rapidă a banilor. Creditele au rămas scumpe, în timp ce costul depozitelor nu a urcat în același ritm.

Aici este și explicația pentru paradoxul aparent. Economia a intrat în recesiune, dar banca nu trăiește exclusiv din creșterea PIB. Trăiește și din stocul foarte mare de credite deja acordate, din dobânzile încasate lunar, din comisioane, tranzacționare și alte servicii. Atât timp cât portofoliul rămâne sănătos și marja dintre credit și depozit rezistă, profitul poate rămâne ridicat chiar într-o economie slabă.

Profitul mare nu înseamnă neapărat rentabilitate record

Gabriela Folcuț, director executiv al Asociației Române a Băncilor, respinge comparația făcută doar pe profitul nominal. „Profitul anual obținut nu este suficient pentru o analiză corectă și completă. Vedem că rentabilitatea este în scădere”, spune ea.

Argumentul industriei este că băncile administrează cea mai mare masă de active din economie. Activele nete ajunseseră la 969,5 miliarde lei la sfârșitul primului trimestru. În 2025, rentabilitatea activelor, ROA, era de 1,7%, față de o medie de 6,3% în economia românească. La rentabilitatea capitalului, ROE, sectorul bancar era la 17,63%, apropiat de media economiei, de 16,7%.

În T1 2026, indicatorii au coborât la 1,39% pentru ROA și 14,12% pentru ROE. Așadar, cele 7,35 miliarde lei profit din șase luni arată spectaculos ca sumă, dar sunt produse de un sistem cu active care se apropie de 1.000 miliarde lei. Diferența dintre valoarea absolută și randamentul capitalului este esențială pentru a înțelege profitabilitatea bancară.

Gabriela Folcuț mai argumentează că cel puțin jumătate din profiturile băncilor au fost păstrate pentru întărirea capitalului. Pentru industrie, capitalizarea nu este doar rezervă de siguranță. Ea stabilește și cât credit nou poate fi pus în economie.

Creditarea încetinește, dar stocul continuă să producă

Creditul privat a crescut cu aproximativ 7,4% în prima jumătate din 2026. Este un ritm mai slab decât cel din anul anterior și vine într-un moment în care consumul și investițiile au început să simtă ajustarea fiscală. PIB-ul a scăzut cu 0,8% față de S1 2025, pe seria brută.

Ömer Tetik, CEO al Băncii Transilvania, descria în iunie o industrie care nu intră în încetinire dintr-o poziție vulnerabilă. „Stabilitatea sistemului bancar este foarte solidă. Noi trebuie să credem că există potențial, să fim optimiști”, spune el.

Șeful BT vede în continuare cerere în energie regenerabilă, baterii, infrastructură, agricultură și investiții corporate. Pentru BT, ambiția declarată este chiar mai agresivă: banca vrea să livreze peste 20% rentabilitate a capitalului an de an și să-și dubleze activele în următorii cinci ani. Asta arată că marile bănci nu tratează recesiunea actuală ca pe o schimbare permanentă de direcție.

Și BCR arată de ce profitul unei bănci nu poate fi redus la simpla diferență dintre două dobânzi. În S1 2026, grupul a obținut un profit net de 1,205 miliarde lei. Venitul net din dobânzi a fost de 2,365 miliarde lei și chiar a scăzut ușor față de anul trecut, pe fondul presiunii concurențiale asupra marjelor. În schimb, veniturile din comisioane au crescut cu 15,5%, iar cele din tranzacționare cu 8,9%.

Recesiunea începe totuși să se vadă în risc

Sergiu Manea, CEO BCR, avertiza încă din primăvară că mediul economic se schimbă. „Ne aflăm într-un moment de inflexiune economică. Impactul direct se vede în creșterea costurilor de risc”, spune el.

Sergiu Manea lega situația de tensiunile geopolitice, inflație și volatilitatea fiscală, dar și de scăderea apetitului pentru investiții și consum. Este partea mai puțin confortabilă a ecuației pentru bănci. Marjele pot rămâne bune o perioadă, însă o economie slabă începe cu întârziere să producă restructurări, insolvențe și credite care nu mai sunt rambursate la timp.

Deocamdată, sistemul are suficient capital pentru a absorbi deteriorări moderate. Dar profitul din prima jumătate a anului nu garantează automat același rezultat și în 2027. Dacă economia stagnează mai mult, companiile reduc investițiile, populația amână creditele mari, iar costul riscului începe să urce.

În plus, sectorul bancar suportă și taxa suplimentară pe cifra de afaceri. Asociația Română a Băncilor susține că, în anumite cazuri, taxarea efectivă cumulată cu impozitul pe profit poate depăși 50%. Industria avertizează că o parte din factura fiscală ajunge inevitabil în capacitatea de capitalizare și, în timp, în prețul finanțării.

Băncile intră în încetinire cu o pernă groasă

Imaginea de la jumătatea lui 2026 este, așadar, mai nuanțată decât formula „băncile fac profit în recesiune”. Da, sistemul a câștigat 7,35 miliarde lei într-o economie care a scăzut. Da, a încasat cu 14,7 miliarde lei mai multe dobânzi decât a plătit pentru depozite. Și da, nivelul ridicat al dobânzilor a protejat principala sursă de venit.

Dar diferența de dobândă nu merge integral către acționari. Băncile au costuri, taxe, investiții și risc, iar rentabilitatea raportată la active este mult mai modestă decât sugerează miliardele din profitul nominal. Concurența începe deja să preseze marjele unor jucători, iar o recesiune prelungită poate muta problema din venituri în calitatea portofoliului.

Totuși, avantajul sistemului este că intră în această perioadă bine capitalizat și lichid. Tocmai această pernă îi permite să continue să câștige și să crediteze, în timp ce restul economiei frânează.

Cu toate acestea, paradoxul rămâne însă vizibil. Economia reală pierde viteză, clientul plătește încă bani scumpi, iar banca păstrează o marjă suficientă pentru profituri de miliarde. Spre bucuria acționarilor. Cât timp dobânzile rămân ridicate și creditele vechi continuă să performeze, acest mecanism funcționează. Testul adevărat va începe atunci când recesiunea va ajunge – chiar dacă cu întârziere – în bilanțurile băncilor.