România investește 150 de milioane de euro în baterii. Regenerabilele pot limita criza energetică, dar stocarea rămâne în urmă

Această criză energetică arată că România nu are doar nevoie de capacități noi de producție. Are nevoie de un sistem mai divers, care să nu depindă atât de mult de apă, de importuri și de disponibilitatea câtorva centrale mari.

Direcția începe să se schimbe. Numărul prosumatorilor crește, tot mai multe gospodării cumpără baterii, iar statul pregătește 150 milioane euro pentru instalații mari de stocare. Distanța până la un sistem flexibil rămâne mare.

Dunărea arată cât costă dependența de apă

Debitul foarte scăzut al Dunării a lovit simultan mai multe verigi ale sistemului. Producția hidro a coborât, iar una dintre unitățile de la Cernavodă a fost oprită. România a ajuns să caute importuri pentru orele de vârf și să le ceară marilor consumatori să reducă activitatea.

Regenerabilele au limitat presiunea consumului din timpul zilei. Panourile fotovoltaice nu au nevoie de apă pentru producție, iar vara livrează mult tocmai în intervalele cu temperaturi ridicate. Ele nu pot însă înlocui singure energia nucleară sau hidro.

Soarele apune înaintea vârfului de seară. În acel moment, România trece de la surplus sau prețuri mici la importuri scumpe. Bateria este liantul care lipsește în cimentarea celor două momente într-un mecanism care să și funcționeze.

Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, spune că stocarea trebuie tratată ca infrastructură, nu ca accesoriu comercial. „Într-un asemenea sistem, stocarea nu este un lux. Este condiția minimă pentru ca energia regenerabilă să nu devină sursă de volatilitate”, avertizează el.

România produce ieftin și cumpără scump

Diferența față de Bulgaria arată ce poate face stocarea. România are mai multă putere instalată în fotovoltaice și eoliene, dar vecinul de la sud a construit în paralel baterii. Astfel, poate cumpăra în orele ieftine și vinde când prețul urcă.

Dumitru Chisăliță spune că traseul exact al fiecărui megawatt/oră nu poate fi urmărit. „Energia electrică nu are culoare. Nu știi dacă energia vândută la ora 12:00 a fost consumată în Bulgaria sau a fost stocată și revândută”, explică el.

Specialistul în energie confirmă însă logica economică. „Bulgaria achiziționează electricitate cam în intervalul 10:00-18:00, pentru că dispune de capacități de stocare foarte mari. Această energie o va vinde seara. Unde? În România, în Ungaria, în Serbia sau în altă parte unde se cere”, arată el.

Ca idee, în luna aprilie, România a exportat energie la un preț mediu apropiat de 50 euro/MWh. În orele de vârf, a importat la prețuri care au urcat spre 250 euro/MWh. Importurile din Bulgaria au valorat aproximativ 33,4 milioane euro, de aproape șapte ori peste exporturile către această țară.

Bulgaria a construit producția și stocarea împreună

România a adăugat rapid panouri și parcuri eoliene. Bateriile, rețelele, contoarele inteligente și consumul flexibil au rămas în urmă. Rezultatul este o piață cu energie multă la prânz și puțină în orele scumpe.

Dumitru Chisăliță descrie dezvoltarea Bulgariei drept mai echilibrată: „Dacă în România s-au construit capacități de producție și nu s-au construit capacități semnificative de stocare, în Bulgaria cele două au mers în tandem”.

El arată că importurile de seară nu sunt doar un eșec. Ele arată și că producția solară românească generează surplus în timpul zilei. Fără această energie, presiunea asupra industriei și necesarul de import ar fi mai mari.

Chisăliță spune că raportul dintre stocare și producție ajunge la 36-40% în Bulgaria și numai 6-7% în România. „Studiul arată foarte bine dezechilibrul din România și echilibrul din Bulgaria. Stocarea, raportată la consum, aproape că nu există la noi, e o glumă”, avertizează el.

150 milioane euro pot dubla capacitatea

România are acum o schemă de ajutor de stat de 150 milioane euro pentru baterii autonome. Sunt estimați zece beneficiari, iar proiectele trebuie să adauge cel puțin 2.174 MWh.

La finalul lunii iunie, instalațiile de stocare aveau o capacitate cumulată de 1.680,5 MWh și o putere de 878,4 MW. Dacă schema este implementată integral, capacitatea ar urca la 3.854,5 MWh. Capacitatea ar crește de 2,2 ori.

Banii vor fi acordați printr-o procedură competitivă, pe baza celui mai mic cost pentru fiecare MWh instalat. O companie poate primi cel mult 15 milioane euro, iar proiectele trebuie finalizate în 48 de luni.

Saltul este important, dar nu rezolvă singur problema. Bateriile trebuie amplasate unde pot prelua surplusul, reduce congestiile și livra în orele de vârf. O colecție de proiecte profitabile nu este automat o strategie energetică.

Dumitru Chisăliță avertizează asupra acestei diferențe. Bateriile dezvoltate doar pentru arbitraj pot câștiga din volatilitate fără să o reducă. Pentru sistem contează tehnologia, poziția în rețea, durata de descărcare și serviciile pe care instalația le poate oferi.

Prosumatorii au devenit o centrală dispersată

România are peste 350.000 de prosumatori, iar estimările sectorului indică deja aproximativ 360.000 de persoane și firme. Împreună, aceștia formează una dintre cele mai mari capacități noi de producție construite în ultimii ani.

Dan Pîrșan, președintele Asociației Prosumatorilor și Comunităților de Energie, spune că rolul lor s-a văzut în actuala criză. „Stocarea este problema care trebuie rezolvată atât la nivel individual, cât și la nivel național. Apa pe Dunăre nu curge veșnic”, avertizează el.

Pîrșan consideră că noua lege a prosumatorului poate crește flexibilitatea. Aceasta permite vânzarea energiei produse sau stocate și introduce plata lunară pentru anumite categorii. „Prețurile vor scădea, pentru că vom avea un excedent de energie fotovoltaică”, spune el.

Bateriile casnice nu pot salva singure sistemul. Pot însă reduce consumul gospodăriilor seara și pot trimite energie în rețea când prețul este ridicat. Adunate, zeci de mii de instalații devin o resursă utilă.

11% dintre gospodării au deja fotovoltaice

Ponderea gospodăriilor cu sisteme fotovoltaice a crescut de la 8% la 11% într-un singur an. Alte 17% dintre persoanele chestionate spun că vor să instaleze panouri în următoarele 12 luni.

În anii anteriori, doar aproximativ 10% dintre sistemele instalate de E.ON includeau stocare. În primul semestru din 2026, procentul a ajuns la 91%.

Interesul se vede și printre proprietarii existenți. Peste jumătate dintre cei care au deja fotovoltaice intenționează să cumpere o baterie în următorul an. La nivelul întregului eșantion, procentul este de 15%.

Estimările privind bateriile prosumatorilor diferă. Dumitru Chisăliță indică aproximativ 90.000 de prosumatori cu stocare, în timp ce Asociația Prosumatorilor vorbește despre peste 150.000. Diferența poate veni din data raportării și din modul de numărare.

Dezbaterea despre taxe ascunde problema principală

Claudiu Năsui, fost ministru al Economiei, spune într-o postare pe Facebook că statul descurajează stocarea prin taxarea energiei la încărcare și din nou la reintroducerea în rețea. El cere eliminarea dublei taxări și posibilitatea instalării unei baterii fără panouri montate formal doar pentru obținerea statutului de prosumator.

Năsui vede în bateriile populației o concurență pentru marii jucători. „Norocul României sunt prosumatorii. Adică românii care au investit în producție proprie de energie și în baterii”, spune el.

Fostul ministru susține că aceștia ar putea cumpăra ieftin și vinde seara. „Statul trebuie să nu mai saboteze prosumatorii, ci să-i lase să-și folosească bateriile pentru a reduce prețul energiei”, afirmă el.

Dumitru Chisăliță nuanțează acuzația privind taxarea dublă. O baterie amplasată lângă un parc folosește energia local. O instalație autonomă folosește însă rețeaua la încărcare și din nou la descărcare.

Președintele AEI compară situația cu două drumuri pe autostradă. „Plătești de două ori taxa de autostradă, pentru că ai făcut două drumuri. La fel se întâmplă și cu energia”, explică el.

Regenerabilele sunt soluția, dar nu imediată

Criza Dunării nu poate fi rezolvată prin instalarea rapidă a câtorva baterii. România are nevoie și de rețele, centrale flexibile, interconexiuni, contorizare inteligentă și contracte prin care consumul industrial să poată fi mutat.

Totuși, direcția este corectă. Fotovoltaicele reduc presiunea în orele de zi. Bateriile pot muta o parte din această energie către seară. Prosumatorii pot deveni participanți activi, nu doar mici producători care injectează necontrolat.

Schema de 150 milioane euro, creșterea numărului de baterii casnice și noua lege a prosumatorului sunt pași reali. Ei nu trebuie confundați cu rezolvarea problemei.

Dunărea va reveni la debite normale, dar vulnerabilitatea rămâne. Următoarea secetă poate lovi din nou producția hidro și nucleară. Până atunci, România trebuie să transforme surplusul solar de la prânz în energie disponibilă seara.

Regenerabilele pot apăra sistemul de o viitoare criză a apei. Vor reuși doar dacă producția, stocarea și rețeaua cresc împreună. Altfel, România va continua să vândă ieftin ziua și să cumpere scump exact când are cea mai mare nevoie.