Europa propune economii fiscale de 8 miliarde euro. România trebuie să aleagă între simplificare, investiții și venituri la buget

Pentru România, propunerea vine într-un moment complicat. Pe de o parte, simplificarea fiscală poate face țara mai atractivă pentru investiții europene, mai ales dacă se elimină impozitul reținut la sursă pentru plăți intra-comunitare de dividende, dobânzi și redevențe. Pe de altă parte, România are deficit mare, presiune pe venituri bugetare și un sistem fiscal perceput de companii ca instabil.

Ce propune Comisia Europeană

Pachetul publicat de Comisia Europeană include două propuneri principale: Omnibusul privind impozitarea directă și reformarea Directivei privind cooperarea administrativă, cunoscută ca DAC. Scopul este simplificarea regulilor fiscale europene, reducerea obligațiilor inutile de conformare, creșterea certitudinii juridice și facilitarea activității transfrontaliere în piața unică.

Raluca Enache și Ionuț Măstăcăneanu, de la KPMG, spun într-o analiză că pachetul are „potențial impact semnificativ asupra legislației fiscale din România.”

În ultimul deceniu, Uniunea Europeană și-a extins puternic cadrul de impozitare directă, pe fondul globalizării, digitalizării și luptei împotriva planificării fiscale agresive. Rezultatul a fost mai multă protecție împotriva fraudei și evitării fiscale, dar și reguli mai multe, mai greu de aplicat și mai scumpe pentru firme. Comisia încearcă acum să curețe această suprapunere de reguli fără să slăbească standardele fiscale.

Dividende, dobânzi și redevențe fără impozit la sursă

Cea mai importantă măsură este eliminarea impozitului reținut la sursă pentru plăți transfrontaliere de dividende, dobânzi și redevențe între companii din UE. În prezent, scutirile există doar în anumite condiții, de regulă în cadrul grupurilor, cu praguri de deținere și perioade minime.

Noua logică ar fi mult mai simplă: dacă plata este între companii plătitoare de impozit pe profit în state membre, impozitul la sursă ar dispărea. Pentru companii, asta înseamnă mai puține proceduri, rambursări mai simple și mai puțin capital blocat în formalități fiscale.

Comisia estimează că această măsură singură ar putea aduce contribuabililor din UE economii și beneficii de aproximativ 5,3 miliarde euro anual. Pentru România, efectul poate fi important, mai ales după creșterea impozitului pe dividende la 16%.

Experții KPMG consideră că eliminarea impozitului la sursă ar fi „un stimulent semnificativ pentru investițiile de capital.”

Investițiile au nevoie de reguli simple

O companie care investește într-o altă țară nu se uită doar la costul muncii, infrastructură sau dimensiunea pieței. Se uită și la cât de ușor își poate muta capitalul, cum își finanțează subsidiara, ce taxe apar la plata dividendelor și cât de predictibil este tratamentul fiscal.

Dacă fiscalitatea devine mai simplă în interiorul UE, România poate câștiga. Capitalul european ar putea intra mai ușor, iar finanțarea intra-comunitară ar putea deveni mai puțin costisitoare.

Pachetul propus de Comisie include și măsuri pentru facilitarea finanțării. Omnibusul elimină unele restricții considerate inutile pentru finanțările reale, de piață, și simplifică regula de limitare a deductibilității dobânzilor din Directiva anti-abuz. Comisia estimează că aceste schimbări pot reduce costurile administrative și de conformare cu peste 500 milioane euro anual.

Pentru firmele românești care au nevoie de capital, această direcție contează. Dobânzile sunt încă ridicate, iar investițiile sunt adesea amânate din cauza incertitudinii.

Raportări mai puține și reguli mai clare

A doua componentă importantă este reformarea Directivei privind cooperarea administrativă. Comisia vrea să aducă directiva și cele opt modificări ale ei într-un singur text legislativ, mai coerent și mai ușor de folosit.

Reformarea DAC ar elimina unele obligații de raportare pentru grupurile multinaționale care intră sub regulile impozitului minim global de 15%, Pilonul II. Comisia estimează economii de aproximativ 300 milioane euro din această măsură.

Pachetul mai propune eliminarea unor raportări pentru aranjamente fiscale transfrontaliere cu valoare adăugată limitată pentru administrații. Volumul raportărilor ar putea scădea cu 35%, iar economiile ar ajunge la 40 milioane euro anual.

Pentru companii, mesajul este clar. Bruxelles nu renunță la transparență fiscală, dar încearcă să elimine raportările repetitive sau prea puțin utile.

Suprapuneri fiscale reglate

Pachetul propune și eliminarea unor suprapuneri dintre regulile privind societățile străine controlate și normele privind impozitul minim global. Această zonă este tehnică, dar importantă pentru grupurile mari de companii.

Comisia estimează că eliminarea acestor dublări ar putea reduce costurile de conformare ale companiilor cu aproximativ 160 milioane euro anual. Pentru multinaționale, problema nu vine doar din nivelul taxelor, ci și din complexitatea regulilor care trebuie aplicate simultan.

În România, această problemă se suprapune peste resurse limitate în departamentele financiare și peste un calendar deja încărcat de raportări fiscale digitale. Companiile trebuie să respecte fiscalitatea locală, regulile europene și standardele globale, iar fiecare strat nou înseamnă timp, consultanță și risc de eroare.

Dacă simplificarea reduce aceste suprapuneri, efectul poate fi important. Dacă rămâne doar o reorganizare de texte, costul de conformare va rămâne ridicat.

România are deja o problemă de predictibilitate

Simplificarea europeană vine peste un sistem fiscal românesc pe care mediul de afaceri îl percepe ca instabil. În ultimii ani, companiile au avut de gestionat modificări de cote, noi obligații declarative, e-Factura, SAF-T, e-Transport, schimbări de impozite și controale fiscale mai sofisticate.

Angela Roșca, managing partner Taxhouse, apreciază că problema centrală este predictibilitatea. „Lipsa de predictibilitate este principalul risc fiscal.”

Această idee este esențială pentru România. Fiscalitatea nu apasă doar prin nivelul taxelor. Apasă și prin frecvența schimbărilor, costurile de conformare și incertitudinea privind interpretarea regulilor.

O companie poate include o taxă în planul de business. Mult mai greu poate include o regulă care se schimbă des și care este interpretată diferit de autorități.

TVA mare nu rezolvă colectarea mică

Într-un context de deficit, tentația statului este să crească taxele. TVA este adesea văzută ca instrument rapid, pentru că aduce bani lunar și poate fi aplicată relativ ușor. Dar majorarea cotelor nu rezolvă automat problema colectării.

Angela Roșca avertizează că majorarea TVA tratează doar o parte a problemei. „Creșterea cotelor de TVA nu rezolvă în sine problema colectării taxelor.”

Această observație se leagă direct de pachetul european. Dacă UE încearcă să reducă birocrația și să încurajeze conformarea, România nu poate răspunde doar prin taxe mai mari. Are nevoie de colectare mai bună, digitalizare funcțională și reguli mai clare.

Altfel, companiile conforme plătesc mai mult, iar economia informală rămâne prea puțin atinsă.

Un test de competitivitate fiscală

Propunerile Comisiei nu sunt încă lege. Pachetul va merge la Parlamentul European pentru consultare și la Consiliu pentru adoptare. În fiscalitatea directă, negocierile pot fi dificile, pentru că statele membre sunt atente la veniturile proprii.

Simplificarea fiscală poate aduce capital, poate reduce costuri și poate face piața europeană mai funcțională. Dar ea trebuie însoțită de colectare mai bună, cheltuieli publice mai disciplinate și un sistem fiscal intern mai previzibil.

Pentru România, Omnibus nu este doar o altă propunere birocratică venită dinspre Bruxelles. Este un instrument ce poate reduce din povara administrativă. Asta, în timp ce companiile românești lucrează într-un mediu fiscal în care regulile se schimbă des, raportările se înmulțesc și dialogul cu autoritățile rămâne dificil.