Grupul E6 forțează uniunea piețelor de capital. Ce efecte ar putea genera o Europă cu două viteze în domeniul serviciilor financiare

Grupul E6 – nucleul format din cele mai mari șase economii ale UE – a decis să nu mai aștepte consensul celor 27 de state membre. Germania, Franţa, Italia, Olanda, Polonia şi Spania au anunțat în februarie că intenționează să accelereze demersurile necesare pentru armonizarea normelor piețelor de capital. Anunțul nu este doar o „declarație de independență”, ci și o manifestare concretă a conceptului „Europei cu două viteze”.

Intenția comună a miniștrilor de Finanțe ai celor șase țări europene a venit la doar două luni de când Comisia Europeană a lansat noul „pachet pentru integrarea deplină a piețelor financiare”. Inițiativa integrează și mai vechiul proiect al uniunii piețelor de capital (Capital Markets Union – CMU).

Mesajul a fost reluat săptămâna trecută. Cei șase miniștri au avut o nouă întâlnire la Berlin, în cadrul căreia au adoptat o poziţie comună la propunerea Comisiei Europene privind supervizarea pieţei de capital. „Faptul că primele şase economii din UE sunt pregătite să lase în urmă interesele naţionale şi să meargă înainte împreună este un semnal important pentru întreaga Uniune”, a declarat ministrul german de Finanţe, Lars Klingbeil.

O inițiativă veche de peste un deceniu

Proiectul creării unei piețe de capital europene unificate este o inițiativă cu vechime a Uniunii Europene. Originile sale se regăsesc, teoretic, în Tratatul de la Roma, din urmă cu aproape 70 de ani, când a fost creată Comunitatea Economică Europeană (CEE). Inițiativele unificării piețelor financiare au început să capete contur mai târziu. Dezvoltarea liberei circulații a capitalurilor a fost consacrată prin Tratatul de la Maastricht, din 1992, și prin Planul de acțiune privind serviciile financiare (1999).

Transpunerea obiectivelor CMU într-un plan coerent a trenat însă mai bine de un deceniu. Principala cauză a fost reprezentată de „diferențele dintre tradițiile și practicile juridice din statele membre ale UE”, potrivit CE. Așa că pasul decisiv a fost făcut abia în 2015. Bruxellesul a lansat atunci Planul de acțiune privind uniunea piețelor de capital.

Proiectul, prezentat ca unul dintre principalele motoare de creștere economică post-criză, urmărea unificarea fluxurilor de investiţii și diminuarea fragmentării piețelor financiare. Ideea de bază era cea de a asigura companiilor din statele membre acces  la finanţările transfrontaliere pentru a accede la niveluri superioare de competitivitate pe piețele non-UE.

Atingerea acestor obiective – critice în actualul context geopolitic – a fost însă mai lentă decât estimările inițiale.

Criticile Curții de Conturi Europene

Fapt confirmat după un cincinal de raportul special al Curții de Conturi Europene (CCE). Concluzia gardianului finanțelor UE a fost tranșantă: demersurile inițiate de Comisie nu au reușit să determine progresele substanțiale așteptate.

Raportul Curții evidenția faptul că planul CE nu a putut să elimine principalele bariere care împiedicau fluxurile transfrontaliere de capital. Piedicile majore au venit din legislațiile naționale și din lipsa de susținere a statelor membre, preciza CCE. O altă concluzie importantă a fost cea legată de lipsa stabilirii unor obiective suficient de specifice și măsurabile. Practic, monitorizarea Comisiei s-a limitat la progresele înregistrate pe plan legislativ. Fără a urmări însă și transpunerea efectivă în practică a planului uniunii piețelor de capital.

Pentru a remedia aceste probleme, Curtea recomanda CE să vină cu acțiuni mai bine direcționate, cu obiective specifice și cu o îmbunătățire a monitorizării. Dincolo de aceste propuneri generice, CCE a mai recomandat și „favorizarea dezvoltării de piețe de capital locale mai profunde și mai bine integrate”. O soluție „de fugă”, care evita obținerea acordului comun al celor 27 de state membre și care începe să se materializeze în prezent, la nivelul Grupului E6.

O nouă relansare

În răspunsul său formal de acum 10 ani, Comisia Europeană a fost de acord cu verdictul CCE că obiectivele uniunii piețelor de capital au fost „ambițioase”. Ca urmare, în 2020 a urmat o relansare a proiectului uniunii piețelor de capital. Planul inițial a fost extins prin includerea în rândul obiectivelor prioritare a finanțării tranziției verzi și a transformării digitale a blocului comunitar

Peste cinci ani a urmat un rebranding al planului, sub o denumire mai largă – Savings and Investments Union (SIU). Este o schimbare impusă de declanșarea conflictului ruso-ucrainean și de tot mai evidentul decalaj de competitivitate între Europa, Statele Unite și China.

Noul pachet lansat pe 4 decembrie urmărește o simplificare a cadrului de reglementare și de supraveghere al Uniunii Europene. Printre principalele măsuri incluse în proiect se numără:

• eliminarea barierelor din calea integrării în tranzacționare, post-tranzacționare și gestionarea activelor.
• îmbunătățirea și consolidarea supravegherii prin transferul competențelor în acest domeniu către Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA).
• simplificarea cadrului de reglementare prin transformarea directivelor în regulamente și evitarea suprareglementării.

Soluții concrete la provocări reale

De data aceasta, obiectivele CE sunt mai aplicate și mai pragmatice decât în versiunile anterioare ale planului CMU. Schimbarea de abordare confirmă faptul că Bruxellesul pare să fi acceptat realitatea că uniunea piețelor de capital / integrarea piețelor financiare este, în primul rând, un domeniu de „technical policy”. Ai cărui principali actori sunt băncile, societățile financiare nebancare, bursele de valori, contrapărțile centrale și autoritățile de supraveghere.

De exemplu, în cazul eliminării barierelor de tranzacționare, Bruxellesul propune consolidarea oportunităților de „pașaport” pentru piețele reglementate și depozitarii centrali de titluri de valoare, precum și introducerea statutului de „operator de piață paneuropean” (PEMO) pentru operatorii locurilor de tranzacționare.

PEMO va permite operatorilor să opereze sub o singură licență valabilă la nivelul întregii Uniuni. Aceștia vor putea să funcționeze prin intermediul unei singure entități juridice. Dar și să utilizeze sucursale pentru a deservi investitorii și emitenții din alte state membre. Operatorii care vor activa sub statutul PEMO vor fi supravegheați direct de către Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA). Ceea ce reprezintă o schimbare importantă prin transferul și centralizarea competențelor de supraveghere.

Rămâne de văzut cum vor reacționa supraveghetorii naționali – precum ASF în România. De asemenea, important este și cât de mare va fi rezistența politică în fața acestei schimbări masive. Dar și cât de eficientă va fi simplificarea promisă, având în vedere că reglementările UE tind să devină tot mai complexe în timp, prin adăugarea de noi criterii. Cum sunt, de exemplu, cele legate de sustenabilitate (ESG).

Viteza celor șase vs lentoarea restului

Măsurile sunt mult mai aplicate. Dar, în fața presiunii concurențiale tot mai mari țărilor non-UE, marile puteri europene solicită Bruxellesului simplificări mai ample în domeniul serviciilor financiare.

Ministrul german și cel francez de Finanțe au adresat o scrisoare comisarului european pentru Servicii Financiare şi Uniunea Economiilor şi Investiţiilor, prin care au cerut un pachet dedicat de măsuri. Solicitarea vizează revizuirea întregului cadru european de reglementare a pieţei financiare. Condiția prinicipală – să asigure implementarea sa efectivă într-un mod coerent.

Este un alt semnal al conturării tot mai clare a unei Europe cu două viteze. În care eșalonul fruntaș este reprezentat de Grupul E6. Optimiștii văd acest lucru ca pe o inițiativă temporară, care are rolul de deschizător de drumuri. Pesimiștii susțin însă că o astfel de abordare ar produce un dezechilibru în favoarea celor șase state. Și, cu precădere, a Germaniei și Franței, care își vor putea impune astfel prioritățile politico-economice în strategiile Uniunii Europene.

Scenarii posibile

Riscul capturării planului CMU de nucleul E6 va genera o marginalizare a piețelor de capital emergente și de frontieră. Cum este și cazul Bursei de Valori de la București. Ceea ce ar putea crea un efect de amplificare a nivelului de fragmentare și scindare. Rezultat contrar obiectivului inițial de integrare a piețelor financiare.

Pe de altă parte, dacă inițiativa Grupului E6 reușește, iar modelul se extinde printr-un efect de gravitație, dispare ideea de consens general. Practic, piețele de capital mici vor fi forțate să adere pentru a nu rămâne izolate financiar. Acest lucru ar putea fi în detrimentul unor emitenți din respectivele piețe, care își vor pierde din vizibilitate prin „portarea” la nivel european. Pentru alții ar putea reprezenta însă o oportunitate reală, prin facilitarea accesului la capitalul internațional. De exemplu, pentru România, ar putea reprezenta o gură de oxigen pentru fondurile de pensii private, facilitându-le diversificarea portofoliul prin investiții transfrontaliere.

Efectul de contrabalansare a inițiativei E6 ar putea accelera dezvoltarea și consolidarea piețelor regionale. Un exemplu este inițativa lansată de Ministerul Finanțelor din Croația, anul trecut. La proiect participă România, Bulgaria, Ungaria, Polonia, Slovacia, Slovenia și Macedonia de Nord.

De asemenea, ar putea stopa migrarea potențialilor unicorni în SUA, care a luat amploare în ultimii ani. În plus, ar acționa și ca un magnet pentru lichiditate. Practic, ar contracara atragerea capitalului de către City of London, prin redirecționarea lui pe ruta Paris-Frankfurt. Sunt doar câteva posibile „consecințe” dintr-o suită mult mai largă de efecte, care ar putea deveni vizibile atunci când țările din E6 vor ajunge la un numitor comun. Lucru care va mai dura ceva timp. Dar probabil că mult mai puțin decât ar fi necesar tuturor celor 27 de state membre să își armonizeze interesele și legislațiile.