Huawei duce la CCR disputa privind accesul la 5G în România. Dosarul poate redesena regulile din infrastructurile critice.

Miza este una strategică. În februarie 2024, solicitarea Huawei de autorizare 5G a fost respinsă printr-o decizie semnată de premier, după o hotărâre anterioară a CSAT. În martie 2024, compania a contestat decizia în contencios administrativ, iar acum duce disputa și în zona controlului de constituționalitate.

Schimbul de replici

Statul român a avut o poziție clară, atunci. Chiar în textul legii a fost precizat că securitatea este mai presus de orice contract comercial. Actul normativ precizează clar că se pot respinge oportunități de piață, „în situația în care sunt identificate riscuri, amenințări sau vulnerabilități la adresa securității naționale și apărării țării”.

Compania chineză a acuzat atunci, în februarie 2024, că „decizia nu are la bază nicio evaluare obiectivă și nici a fost luată în urma unor constatări concrete”. De asemenea, Huawei a subliniat că „își rezervă dreptul legal de a contesta această decizie”.

Un litigiu cu miză mai largă decât cazul Huawei

Din perspectiva statului, dosarul se află la intersecția dintre telecom, securitate națională și politică industrială. Legea 5G permite respingerea autorizărilor atunci când sunt identificate riscuri, amenințări sau vulnerabilități la adresa securității naționale și a apărării. Asta înseamnă că vor pluti suspiciuni evidente asupra companiilor ce provin din Republica Populată Chineză și din Federația Rusă. Intră aici și grupurile controlate din interiorul celor două țări.

Cazul apare într-un context european mai dur față de furnizorul chinez. Mai mult, există și un precedent relevant la nivelul Uniunii Europene. Într-o speță similară din Estonia, citată de Profit.ro, avocatul general al CJUE a opinat că statele membre pot exclude, în principiu, echipamente telecom dacă apreciază că producătorul reprezintă un risc pentru securitatea națională. În același timp, astfel de măsuri trebuie să poată fi verificate în instanță, inclusiv sub aspectul proporționalității.

Posibil impact asupra întregii piețe telecom

Pentru piața locală, disputa depășește coordonatele cazului Huawei. Decizia finală ar putea influența felul în care România justifică, documentează și apără juridic excluderea unor furnizori din infrastructurile critice. Totuși, este un moment în care securitatea rețelelor a devenit parte din arhitectura de competitivitate a statului. Instanța română urmează să decidă și dacă suspendă un asemenea proces, până la clarificarea speței aflate pe rolul CJUE.

Dincolo de efectul juridic imediat, speța poate deveni un test pentru predictibilitatea cadrului de reglementare din telecom. Pentru operatori și pentru ceilalți furnizori din ecosistem, miza nu ține doar de un nume (sau un renume). Ci mai mult de claritatea regulilor după care statul delimitează accesul la proiecte și infrastructuri considerate sensibile.

Să nu uităm că vorbim despre o piață în care investițiile sunt consistente, iar planul de afaceri este făcut pe termen lung. Astfel, deciziile tehnologice au impact strategic, coerența criteriilor după care statul reglementează intrarea pe piață a unor jucători – devine esențială.