Spune-mi ce mănânci, ca să-ți spun cât este inflația. Ghidul indicatorilor economici neconvenționali din bucătărie

În galeria indicatorilor economici neconvenționali, cei care au la bază alimentele ocupă un loc aparte. Big Mac Index, creat de jurnaliștii de la The Economist pentru a compara cum evoluează puterea de cumpărare în diverse țări, este un exemplu elocvent în acest sens.

Burgerul american nu este însă singura vedetă din meniul economiștilor. Există mai mulți indicatori localizați, special creați pentru a urmări traiectoria inflației în diverse țări. Și chiar dacă nu apar în manualele de economie, au mare priză la public, pentru că vorbesc de ceva concret, care ne atinge direct în portofel, nu despre fenomene abstracte.

Breakfast Index și BEC

Indicele Micului Dejun (Breakfast Index) a fost creat de către Bloomberg în iulie 2022. Momentul ales nu a fost unul întâmplător – invazia Rusiei în Ucraina a generat un val de inflație a alimentelor care s-a răspândit în întreaga lume. Iar Marea Britanie nu a fost ocolită de fenomen. „Inflația alimentară este probabil una dintre cele mai vizibile zone ale creșterii costului vieții pentru consumatori. Toată lumea poate vedea și simți impactul creșterii prețurilor”, a explicat Richard Lim, director executiv la compania de cercetare Retail Economics.

În acest context, Bloomberg a decis să monitorizeze evoluția prin crearea unui indice compozit care are la bază prețurile alimentelor din meniul tradițional al unui mic-dejun englezesc. Ingredientele pe care se bazează Breakfast Index au generat dezbateri aprinse. Pentru a acoperi toate gusturile, formula finală include: cârnați, bacon, ouă, pâine, unt, roșii, ciuperci, lapte, ceai și cafea. Iar denumirea a primit o completare locală necesară – „fry-up”.

Breakfast Index a avut un succes atât de mare, încât Bloomberg l-a replicat. Astfel a apărut în martie 2025 versiunea americană a indicatorului: Bacon, Egg and Cheese Index (BEC Index). Acesta se aplică, în principiu, doar pentru New York. Și asta deoarece cele trei alimente – bacon, ouă și brânză – sunt ingredientele celebrului sandviș local care se vinde la tonetele stradale și cafenelele din oraș. La valoarea finală se adaugă și prețul unei cafele.

Paella și Coq au Vin Index

Nu doar britanicii și newyorkezii au propriul lor indicator culinar, ci și spaniolii. Bloomberg a popularizat în acest sens Paella Index, o mâncare tradițională extrem de populară în Peninsula Iberică. Logica este identică – indicele analizează evoluția prețurilor ingredientelor de bază pentru a măsura inflația alimentară în gospodării.

În acest caz rețetarul stabilit include: orez, ulei de măsline, fructe de mare (uzual, creveți sau midii), legume (de obicei, este vorba de roșii, ardei și fasole verde) și carne (cu precădere, pui sau iepure). O atenție deosebită este acordată uleiului de măsline. Scumpirea sa agresivă din ultimii ani din cauza secetei a transformat paella dintr-un preparat popular într-un lux de duminică.

Și francezii au propriul indicator culinar, bazat tot pe un fel de mâncare tradițional – Coq au Vin Index. Formula de calcul include prețurile păsărilor de curte, vinului, morcovilor, cepei, ciupercilor și untului.

Ironia este că acest fel de mâncare a devenit un etalon economic abia după ce a fost popularizat global de vedeta gastronomiei americane Julia Child. Considerată un Jamie Oliver al anilor ’60, Child a făcut accesibilă bucătăria franceză în SUA. Iar rețeta sa de Coq au Vin, publicată într-o carte de bucate din 1961, a fost unul dintre succesele de audiență ale emisiunii sale TV, „The French Chef”, distinsă cu două premii Emmy.

Care este acuratețea

Toți acești indicatori culinari localizați sunt atractivi pentru că transformă statisticile în ceva ușor de… digerat. Dar sunt departe de a fi perfecți și au limitele lor.

În cazul preparatelor făcute în casă, precum Paella sau Coq au Vin și chiar a mic-dejunului englezesc, acestea folosesc prețuri standardizate per kilogram. Astfel, pot „vedea” când un pachet de unt se micșorează (shrinkflation). Dar nu și efectul de substituție (skimpflation). Atunci când ingredientele de bază devin prea scumpe, oamenii înlocuiesc untul cu margarina sau uleiul de măsline cu cel de floarea-soarelui.

Singurul care resimte direct efectele este BEC Index din New York, unde sandvișul cumpărat direct din stradă poate pierde oricând o felie de bacon sau poate primi o brânză mai ieftină. Fără ca statistica oficială să observe modificarea din farfurie.