Plecarea Emiratelor Arabe Unite din OPEC deschide calea altor dezertări. Cine ar putea urma?

Decizia Emiratelor Arabe Unite (EAU) vine după săptămâni de atacuri cu rachete și drone din partea Iranului, coleg în cadrul OPEC. Pe de altă parte, blocada Strâmtorii Ormuz a perturbat puternic exporturile EAU și a pus presiune pe elementul central al economiei sale.

„Ieșirea EAU este un alt capitol în schimbarea componenței grupului”, a declarat Andy Lipow, președintele Lipow Oil Associates. „Dacă țările care își respectă cota se revoltă împotriva celor care nu o fac, am putea vedea ieșiri suplimentare. Acest lucru ar putea, în cele din urmă, să facă OPEC irelevant ca și organizație”, a declarat acesta pentru CNBC prin e-mail.

O nemulțumire comună

Țări precum Qatar, Ecuador și Angola au părăsit deja grupul în ultimii ani. Statele au invocate drept principal argument. frustrarea legată de cote și schimbarea priorităților naționale. Angola a plecat în 2024, în timp ce Qatar și-a încheiat calitatea de membru în 2019.

Cartelul s-a confruntat mult timp și cu o conformare inegală. Unii membri și-au depășit cu mult cotele de producție, inclusiv Irakul și Kazahstanul.

„Deși Emiratele Arabe Unite au părăsit OPEC, nu au fost primii și s-ar putea să nu fie ultimii”, a subliniat Lipow.

În centrul deciziei EAU se află o problemă comună: membrii OPEC care au investit masiv în creșterea capacității de producție sunt tot mai reticenți în a fi limitați de cote menite să susțină prețurile.

Țara a pompat aproximativ 2,37 milioane de barili pe zi în martie, comparativ cu capacitatea sa sustenabilă de aproximativ 4,3 milioane bpd, conform celor mai recente date ale AIE (Agenția Internațională a Energiei).

Nigeria, viitorul candidat?

Analiștii au identificat mai multe țări cu potențial de „risc de evadare”. Este vorba de state care resimt restricțiile OPEC+ și care ar putea lua în considerare renunțarea la calitatea de membru.

Matt Smith, analist principal pentru petrol la Kpler, a evidențiat Kazahstanul ca fiind un candidat cheie. Motivul este reprezentat de supraproducția sa persistentă. „Kazahstanul a produs masiv peste limită anul trecut. Așa că ar putea vedea acest lucru ca pe o potențială cale de ieșire din grup”, a spus Smith. Potrivit acestuia, și Nigeria ar putea fi, de asemenea, o țară de urmărit.

Statul, care este cel mai mare producător de țiței din Africa, a prioritizat tot mai mult rafinarea internă. Este vorba, în special de rafinăria Dangote, care îi permite să își reducă dependența de piețele de export. Acest lucru îi slăbește însă motivația de a rămâne legată de cote.

Smith a explicat că intensificarea activității la rafinăria Dangote înseamnă că țara poate procesa mai mult petrol acasă. Atfel, poate capta marje de combustibil cu valoare mai mare. Acest lucru reduce dependența de strategia OPEC de susținere a prețurilor țițeiului prin limitarea ofertei. Și crește, în schimb, concentrarea pe maximizarea volumelor și a randamentelor din sectorul de prelucrare (downstream).

„Nigeria se află într-o poziție similară în ceea ce privește dorința de a nu fi blocată. Este un potențial risc de evadare, deoarece devine tot mai autosuficientă. Prin redirecționarea producției interne de țiței către rafinăria Dangote, Nigeria depinde mai puțin de dinamica pieței globale”, a menționat Smith.

Și Venezuela ar putea renunța la OPEC

Venezuela este un alt posibil concurent, spun observatorii pieței. Odată cu recuperarea producției mai rapid decât se preconiza și apariția unui mediu politic potențial mai prietenos cu SUA, Caracas ar putea căuta o mai mare flexibilitate.

„Venezuela ar putea fi următoarea pe listă în urma schimbării conducerii de acolo către o poziție mai favorabilă SUA”, a declarat Saul Kavonic, analist energetic la MST Marquee.

Analistul de la Kpler consideră  că Venezuela este un candidat potențial deoarece și-a intensificat producția și exporturile într-un ritm mai rapid decât se aștepta. Exporturile de petrol ale Venezuelei au crescut peste un milion de barili pe zi în martie, pentru prima dată din septembrie.

OPEC+ impune cote de producție de bază care, potrivit raportărilor, reduc producția cu aproximativ 2 milioane de barili pe zi până la sfârșitul anului 2026.

Opt producători cheie din OPEC+, inclusiv Arabia Saudită și Rusia, au convenit recent să înceapă o relaxare prudentă a reducerilor voluntare de producție. Obiectivul este de a returna treptat pe piață aproximativ 206.000 de barili pe zi în luna mai. Este o parte dintr-o reducere mai amplă de 1,65 milioane bpd introdusă prima dată în 2023.

Fragmentat, dar vital

Plecarea Emiratelor vine într-un moment în care OPEC se confruntă cu fragmentarea. Mai mulți membri, inclusiv Iranul, Libia și Venezuela, au fost scutiți de cote din cauza sancțiunilor sau a conflictelor. Acest lucru a complicat eforturile de a menține coeziunea.

Andy Lipow apreciază că frustrarea legată de conformarea inegală ar putea stimula și mai mult ieșirile. „Țările care s-au săturat să-și vadă colegii din OPEC și OPEC+ trișând constant la cote sunt candidate pentru părăsirea acestor grupuri.”

Coeziunea diminuată ar putea duce la piețe petroliere mai volatile. Bob McNally, președintele Rapidan Energy Group, consideră că orice erodare a disciplinei OPEC+ va amplifica probabil fluctuațiile de preț. „Impactul principal va fi creșterea volatilității prețurilor petrolului”, a spus el.

Totuși, alții susțin că funcția de bază a OPEC, aceea de stabilizare a piețelor, rămâne intactă. Chiar și cu mai puțini membri.

„În ultimii 10 ani, grupul a reușit să echilibreze piața într-un mod incredibil. Dacă OPEC+ nu ar fi fost prezent în timpul Covid, am fi avut o volatilitate enormă pe piață”, consideră vicepreședintele senior la Rystad Energy, Claudio Galimberti. În opinia specialistului citat de CNBC, istoricul OPEC, în special în timpul crizelor, demonstrează reziliență.