Ce înseamnă să avem rezerve petroliere „pentru 90 de zile”. De ce carburantul nu ajunge automat la pompă

Ce înseamnă să avem rezerve petroliere „pentru 90 de zile”. De ce carburantul nu ajunge automat la pompă
Ce înseamnă să avem rezerve petroliere „pentru 90 de zile”. De ce carburantul nu ajunge automat la pompă. Sursă foto: Pexels
Un anunț despre rezerve petroliere pentru 90 de zile poate suna ca o garanție pentru fiecare benzinărie. Între petrolul din depozit și motorina din rezervor există însă rafinării, terminale, trenuri și autocisterne. Dacă o verigă se blochează, transportatorii, fermierii și constructorii pot simți lipsa carburantului înainte de epuizarea rezervelor.

Cele 90 de zile reprezintă un indicator calculat după importurile nete. Nu promit că fiecare stație va alimenta normal trei luni.

Pentru companii contează ce produs poate fi livrat, în ce cantitate și în cât timp. O rezervă consistentă oferă protecție, dar eficiența ei depinde de capacitatea întregului lanț de a înlocui aprovizionarea întreruptă.

Ce măsoară cele 90 de zile

Regula europeană cere stocuri care să acopere 90 de zile de importuri nete sau 61 de zile de consum intern. Se aplică valoarea mai mare, pe baza mediilor zilnice de referință. Importurile nete și consumul intern sunt indicatori diferiți, de unde și imposibilitatea traducerii automate în zile de alimentare la pompă.

Pentru perioada iulie 2026 – iunie 2027, obligația României este de 2.064.220 de tone echivalent petrol. Ordinul în vigoare utilizează metoda importurilor nete pentru calculul celor 90 de zile. Cantitatea indică nivelul care trebuie constituit și menținut, nu dovedește singură inventarul efectiv al fiecărui depozit.

„Există o diferență importantă între a avea stocuri petroliere și a avea carburanți disponibili, în special motorina și benzina, care ne interesează pe cei mai mulți dintre noi”, spune Alexandru Ciocan, senior researcher la Energy Policy Group.

Tona echivalent petrol este o unitate de contabilizare a energiei. Ea permite însumarea unor produse diferite, fără să transforme totalul într-o cantitate identică de motorină disponibilă pentru camioane.

Petrolul din rezervă mai are de trecut prin rafinărie

Structura permisă pentru actuala obligație include cel puțin o treime produse petroliere și cel mult două treimi țiței. Aceste limite nu descriu proporțiile efective de astăzi și nici nu garantează că produsele stocate sunt toate motorină.

„În primul rând, pentru că nu cunoaștem exact compoziția acestor stocuri. Putem presupune că o parte importantă este reprezentată de țiței, care trebuie rafinat înainte de a putea fi utilizat sub formă de carburant. Prin urmare, disponibilitatea benzinei și motorinei depinde inclusiv de funcționarea rafinăriilor”, explică Alexandru Ciocan. Dar, „structura lor contează mai mult decât totalul”, întărește aici analistul economic Adrian Negrescu.

O rafinărie produce mai multe categorii de produse, nu exclusiv carburantul care lipsește cel mai mult din piață. Procesarea cere instalații funcționale, energie și posibilitatea de a primi materia primă. O oprire tehnică poate limita folosirea țițeiului din rezervă, chiar dacă acesta există fizic și poate fi eliberat.

De aceea, aceeași cantitate totală poate oferi protecție diferită în două crize. Întreruperea importului de țiței și blocarea livrărilor de motorină finită cer răspunsuri diferite. Rezerva trebuie evaluată în raport cu veriga care a cedat.

Stocurile din străinătate au nevoie de o rută funcțională

„Un alt aspect important este localizarea stocurilor. În martie, Ministerul Energiei preciza că stocurile aflate pe teritoriul României ar putea acoperi aproximativ 45 de zile de consum, restul fiind depozitate în afara țării. Prin urmare, aprovizionarea rafinăriilor, transportul produselor petroliere și distribuția ulterioară a carburanților pot influența considerabil disponibilitatea efectivă a acestora”, arată Alexandru Ciocan.

Referința la cele 45 de zile descrie informația comunicată în martie, nu un inventar actualizat al motorinei disponibile imediat.

Depozitarea într-un alt stat nu înseamnă că rezerva este inutilizabilă. Înseamnă însă că trebuie activată și ruta de aducere a mărfii. Contează accesul la terminal, încărcarea, transportul și capacitatea de descărcare la destinație.

Un blocaj regional poate pune mai mulți cumpărători în căutarea acelorași vagoane, nave sau autocisterne. Astfel, dreptul asupra unei cantități nu rezolvă automat problema transportării ei. Protecția depinde și de viteza cu care marfa poate intra efectiv în circuitul românesc de distribuție.

Cât carburant poate ajunge repede la consumatori

Pentru un răspuns credibil, trebuie cunoscute separat cantitățile de motorină și benzină, amplasarea lor și capacitatea zilnică de expediere. La țiței se adaugă timpul și capacitatea de rafinare. Din totalul național, luat izolat, nu se poate calcula onest câți litri ajung mâine în benzinării.

Diferența dintre cantitate și ritmul livrării este esențială. Un depozit poate avea suficient produs, dar instalațiile sale nu îl pot încărca pe tot într-o singură zi. Mai departe, distribuția depinde de mijloacele de transport și de spațiul disponibil în depozitele regionale. Disponibilitatea națională poate ascunde diferențe mari între regiuni.

Nici eliberarea rezervelor nu se confundă cu alimentarea instantanee a stațiilor. Legea prevede proceduri de intervenție și urmărește inclusiv accesibilitatea fizică a stocurilor, legată de amplasare și posibilitatea transportării.

O întrerupere parțială poate fi acoperită prin completarea fluxurilor care continuă să funcționeze. Dacă se opresc simultan mai multe rute sau instalații, presiunea crește. Cele 90 de zile nu înlocuiesc analiza fiecărui scenariu.

Camioanele, tractoarele și șantierele simt direct efectele

„În cel mai negru scenariu, problema nu va mai fi prețul, ci disponibilitatea carburantului”, avertizează Adrian Negrescu. Este un scenariu de risc, nu constatarea unei lipse generalizate la pompă.

Pentru transportator, un camion oprit înseamnă venit pierdut, în timp ce ratele, asigurările și salariile continuă să fie datorate. Clientul poate întârzia propria livrare, iar depozitul rămâne cu marfa pe loc. Dacă transportul se scumpește, o parte din cost poate ajunge ulterior în prețul produselor.

Agricultura are și constrângerea calendarului. O lucrare amânată nu se recuperează întotdeauna când reapare motorina, fiindcă vremea și starea culturilor pot închide fereastra potrivită. Câțiva litri lipsă la momentul critic pot conta mai mult decât disponibilitatea aceleiași cantități peste două săptămâni.

Pe șantiere, efectul trece dincolo de utilajul rămas fără combustibil. Se pot decala transporturile de materiale, lucrările subcontractorilor și etapele următoare ale proiectului.

Protecția reală se vede în capacitatea de livrare

„Liniștirea populației cu formula «avem stocuri pentru 90 de zile» nu este o strategie”, atrage atenția Adrian Negrescu.

Pentru firme, informația utilă este mai concretă decât durata anunțată. Ce cantitate poate fi livrată zilnic, prin ce rute și cu ce alternative dacă un terminal sau o rafinărie se oprește? Contractele de aprovizionare și planurile de continuitate trebuie judecate în raport cu aceste răspunsuri.

Aceste rezerve petroliere câștigă timp pentru repararea sau înlocuirea fluxurilor întrerupte. Valoarea lor economică depinde de posibilitatea de a transforma acel timp în livrări. Pentru camionul care trebuie să plece, tractorul aflat în campanie și excavatorul din șantier, protecția devine reală când carburantul ajunge în rezervor.

0 comentarii