România are nevoie de investiții anuale de 1,2 miliarde de euro în rețeaua de energie. Suma prevăzută nu acoperă nici jumătate

Uniunea Europeană și Banca Europeană de Investiții (BEI) anunțau la începutul anului pregătirea unor mecanisme de finanțare menite să sprijine și să accelereze investițiile statelor membre în infrastructurile energetice. Anunțul venea în contextul unei presiuni tot mai puternice asupra autorităților naționale pentru reducerea costurilor consumatorilor. Datele Eurostat indicau că prețul mediu plătit de un consumator casnic din UE la începutul anului era cu 35-40% mai mare decât în urmă cu șase ani.

Presiunea asupra reducerii costurilor a sporit considerabil o dată cu declanșarea conflictului din Iran și creșterea prețurilor la energie. Necesitatea investițiilor în dezvoltarea și modernizarea rețelelor de energie electrică a devenit critică însă de mai mult timp. Iar unul dintre motive este că statele UE, care au dezvoltat surse de electricitate regenerabilă cu o viteză impresionantă, nu le pot valorifica optim, din cauza capacității reduse de transport, distribuție și interconectivitate.

Fapt confirmat, indirect, și de un recent anunț făcut de președintele Nicușor Dan. „Comisia Europeană a venit cu o propunere şi cu o sumă de bani, 30 de miliarde de euro, care să fie investite pe suprafaţa Europei în reţele, în optimizarea reţelelor şi în interconexiuni între ţări, astfel încât să ne apropiem tot mai mult de o piaţă europeană”, declara acesta.

Creșteri care nu pot fi valorificate

Potrivit Eurostat, 47,3% din energia electrică produsă anul trecut în UE a provenit din surse regenerabile. Pe primul loc s-a situat cea eoliană, care a reprezentat mai mult de o treime (37,5%) din total. Podiumul a fost completat de energia fotovoltaică (27,5%) și cea hidroelectrică (25,9%). Cea mai mare creștere de capacitate s-a înregistrat în domeniul fotovoltaic, +24,6% față de 2024. La polul opus, energia din hidrocentrale a scăzut cu aproape 12%.

Statelle UE cu cele mai mari ponderi ale regenerabilelor în producția de energie electrică au fost Danemarca (92,4%), Austria (83,1%) și Portugalia (82,9%). România s-a situat puțin sub pragul de 50%, dar peste media la nivelul UE.

Sunt date care indică o creștere exponențială a resurselor de energie regenerabilă. Dar acestea nu pot fi rentabilizate din cauza blocajelor din interiorul rețelelor naționale și dintre ele. Numai în 2024 operatorii de transport au cheltuit aproximativ 4,3 miliarde de euro pentru gestionarea congestiei rețelelor.

Pe de altă parte, rapoartele Agenției UE pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER) arată că, în urmă cu doi ani, principalele state membre puseseră la dispoziție doar jumătate din capacitatea lor de transport pentru comerțul transfrontalier. Conform sursei citate, UE este departe de a atinge nivelul de interconectivitate între statele membre. Și asta pentru că mai multe țări nu pot să atingă obiectivul de interconectare, de 15%, până în 2030. Iar România se numără printre ele.

Investiții necesare de 17 miliarde de euro

Principala problemă în acest sens este că proiectele transfrontaliere sunt deosebit de complexe. În plus, presupun un efort birocratic laborios și care durează mult timp. Numai obținerea autorizațiilor pentru noi linii și stații poate dura ani de zile. Problema este agravată de faptul că aproape toate statele membre operează infrastructuri energetice îmbătrânite. Iar lucrările de modernizare și extindere sunt costisitoare și lente.

În aceste condiții, CE estimează că investițiile necesare punerii în aplicare a Planului UE de acțiune pentru rețele (EU Action Plan for Grids) sunt de aproximativ 584 miliarde de euro. Suma include investițiile ce trebuie realizate până în 2030 în infrastructurile de distribuție și în cele de transport. Digitalizarea are și o cotă generoasă, de 170 de miliarde de euro.

Costurile sunt ridicate și pentru România. Un raport realizat de think tank-ul Energy Policy Group (EPG) estimează că, pentru alinierea la cerințele EU Action Plan for Grids, avem nevoie de o sumă între 16 și 18 miliarde de euro.

Pe zona rețelelor de transport, evaluarea EPG este de aproximativ 6,8 miliarde de euro. În cazul rețelelor de distribuție, este vorba de 9,2-11,5 miliarde euro. Valoarea este substanțial mai mare decât investițiile planificate de operatorii sistemelor de distribuție, estimate între 2,5 și 4,8 miliarde de euro.

Prioritatea critică a investițiilor este dată de mai mulți factori. Pe de o parte, este vorba de vechimea rețelelor existente. Pe de alta – de limitările tehnologice și de capacitate. Practic, rețelele existente nu mai pot prelua afluxul generat de noile proiecte.

Transelectrica are planuri de 9,5 miliarde de lei

Conform datelor publice disponibile în urmă cu trei ani, aproximativ 96% dintre rețelele electrice aeriene utilizate de Transelectrica fuseseră date în funcțiune între 1960 și 1999. Cele puse în funcțiune până în urmă cu cinci decenii reprezentau aproximativ 83% din total.

„Cea mai mare parte a rețelei de energie electrică din România a fost construită în anii ’60-’80. Și, deși unele segmente au fost modernizate până în prezent, există încă zone întregi care necesită investiții majore. Problema nu este însă doar uzura fizică a infrastructurii. Ci și faptul că echipamentele vechi sunt mai puțin eficiente, generează pierderi mai mari în rețea și sunt incompatibile cu tehnologiile moderne. Cu alte cuvinte, modernizarea nu înseamnă simpla înlocuire, ci, în multe cazuri, reconstruirea logicii de operare a rețelei. Iar aceasta poate costa mai mult decât intervențiile în infrastructură nouă”, explică Alina Arsani, Head of Energy Systems, Energy Policy Group

Pentru a remedia această situație, Transelectrica a demarat în ultimii ani mai multe proiecte de dezvoltare a Rețelei Electrice de Transport (RET). Compania, care este singurul operator de transport și distribuție la nivel național, a finalizat 18 proiecte majore în perioada 2022-2024.

Transelectrica a derulat în 2025 un plan de investiții de 130 de milioane de euro și și-a actualizat planul de dezvoltare a RET. În noua versiune, investițiile preconizate până în 2033 sunt de 9,5 miliarde de lei. Cu aproape o treime (31,9%) mai mari decât în planul anterior. Obiectivele includ continuarea proiectelor aflate deja în derulare, dar și alte 12 noi. Bugetul prevăzut este alocat prioritar pe trei direcții principale:

• retehnologizare (30%).
• integrarea producţiei din surse regenerabile şi centrale noi (28%).
• creşterea capacităţii de interconexiune (26%).

Decalajul de investiții este de peste 500 de milioane de euro

Faptul că Transelectrica alocă mai mult de un sfert din suma totală preluării producției din surse regenerabile arată nu doar importanța deosebită și creșterea exponențială a acestui sector, ci și limitările existente la nivelul rețelei.

„Transelectrica și-a actualizat Planul de dezvoltare a RET. Iar cea mai recentă variantă, pentru perioada 2026-2035, prevede investiții de aproximativ 2,1 miliarde de euro (10,5 miliarde de lei). Față de 1,43 miliarde în varianta anterioară, analizată de EPG. Diferența față de estimările noastre se explică prin absența, din planul Transelectrica, a două proiecte majore. Este vorba de cablul submarin HVDC Georgia–România și interconectorul HVDC România–Ungaria (Arad–Constanța Sud). Sunt proiecte esențiale pentru evacuarea energiei eoliene offshore din Marea Neagră și pentru conectarea surplusului din Dobrogea la activitatea din Vestul țării și la piețele din Europa Centrală și de Est”, precizează expertul EPG.

Decalajul de investiții este și mai vizibil în zona de distribuție de energie electrică, spune Alina Arsani. Operatorii de distribuție au planificat investiții de circa 5,6 miliarde de euro, respectiv 6,7 miliarde de euro dacă adăugăm valoarea proiectelor din Fondul pentru Modernizare. Diferența este mare față de un necesar estimat de EPG de 9,2-11,5 miliarde până în 2030. „Cu alte cuvinte, chiar și în scenariul optimist în care cadrul de reglementare ar fi ajustat în direcția susținerii investițiilor, tot ar rămâne un deficit considerabil. Și asta pentru că investițiile anuale sunt de circa 500 milioane euro, iar necesarul de 1-1,2 miliarde pe an până în 2030”, subliniază specialistul.

Costurile necorelării sunt suportate de populație

Situația existentă nu se datorează doar vechimii rețelei și faptului că lucrările de modernizare și retehnologizare sunt întârziate. Ci și dezvoltării necoordonate la nivel național a proiectelor regenerabile.

„Când proiectele de energie regenerabilă se dezvoltă fără o viziune de ansamblu asupra rețelei, costurile apar inevitabil. Și sunt suportate, în cele din urmă, de consumatori, prin tarifele de transport și distribuție. România are nevoie de 16-18 miliarde de euro în rețelele de electricitate până în 2030. Dacă aceste investiții nu sunt corelate cu localizarea și calendarul SRE, rezultatul este fie o infrastructură supradimensionată și subutilizată, fie blocaje de evacuare a energiei produse. Iar ambele scenarii au același efect, respectiv costuri mai mari pentru populație”, precizează Alina Arsani.

O analiză făcută la nivel european estimează că planificarea integrată între sectoare și state membre ar putea genera economii de până la 500 de miliarde de euro până în 2050, explică expertul EPG. Iar peste 70% din această sumă ar proveni exclusiv din coordonarea intersectorială. „Răspunsul la întrebarea privind costurile dezvoltării necoordonate se găsește, mai degrabă, în absența planificării integrate, decât în caracteristicile individuale ale proiectelor”, spune Arsani.

În opinia sa, România se confruntă cu trei bariere structurale în această privință:

• investițiile sunt aprobate pe baza cererilor de conectare existente, nu pe baza unor scenarii de evoluție a sistemului.
• operatorii de rețea sunt remunerați prin tarife sectoriale, care nu îi stimulează să coordoneze cu alte sectoare.
• nu există nicio structură instituțională cu mandatul explicit de a supraveghea planificarea intersectorială.

S-ar părea deci că, dincolo de eterna provocare a surselor de finanțare, România mai are de rezolvat încă multe probleme. Între timp, proiectele se înmulțesc și decalajul între capacitatea rețelei și cel producție devine tot mai mare. Iar populația… plătește.