Pentru angajați, taxa este reținută automat din salariu. Pentru cei care obțin venituri din chirii, activități independente sau drepturi de autor, regulile diferă. Dincolo de formulare și procente, impozitul pe venit este una dintre principalele surse prin care statul își finanțează activitatea. Pe scurt, impozitul pe venit reprezintă suma pe care statul o percepe din câștigurile obținute de persoane fizice din diverse surse. Regulile sunt stabilite prin Codul Fiscal și administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF).
Impozitul pe venit este o parte din câștigurile unei persoane care ajunge la bugetul public și bugetele locale, unde sunt utilizați pentru finanțarea serviciilor publice esențiale. Acești bani contribuie la plata serviciilor medicale, investițiilor în infrastructură, sistemului educațional, cheltuielilor administrative și altor servicii publice. Practic, atunci când o persoană obține venituri, o parte dintre acestea este redirecționată către finanțarea funcționării statului.
Impozitul pe venit nu trebuie confundat cu contribuțiile sociale. CAS reprezintă contribuția pentru pensii, iar CASS reprezintă contribuția pentru sănătate. Impozitul pe venit este o taxă separată, calculată distinct.
Codul Fiscal stabilește mai multe categorii de venituri care pot fi supuse impozitării. Salariile intră în această categorie, la fel ca veniturile din activități independente, PFA, chirii, drepturi de proprietate intelectuală, investiții, activități agricole, premii sau alte surse prevăzute de lege. Pentru fiecare dintre aceste categorii există reguli diferite de calcul și situații în care se aplică deduceri sau contribuții suplimentare.
Ce cote de impozitare sunt prevăzute de lege
Cota standard de impozit pe venit este de 10% pentru persoanele fizice (inclusiv salarii) și pentru companiile plătitoare de impozit pe profit. Pentru microîntreprinderi, cota unică este de 1%, iar pentru activitățile independente (PFA, drepturi de proprietate intelectuală etc), cota este de 10% aplicată asupra venitului net. La veniturile din chirii pe termen lung, impozitul efectiv este de 8% din valoarea brută. Se aplică o cotă forfetară de 20% asupra venitului brut (venit net înseamnă suma brută din chirie – 20%), iar din acesta se reține cota de 10%.
La închirierile pe termen scurt (cele turistice sau în regim hotelier), impozitul efectiv este de 7% din valoarea brută. Se aplică o cotă forfetară de 30% din venitul brut, iar impozitul este de 10% din venitul net rezultat.
Impozitul pe dividendele încasate de la companii este de 16%.
Pentru microîntreprinderi, cota de impozitare este unică, de 1% din veniturile totale. Cota majorată de 3% a fost eliminată. Companiile mari sau cele care depășesc plafoanele specifice aplică o cotă de 16% asupra profitului impozabil.
Situația SRL-urilor creează frecvent confuzii
Mulți antreprenori confundă impozitul pe venit al persoanelor fizice cu taxele aplicate companiilor. Un SRL nu plătește, în mod obișnuit, impozit pe venit ca o persoană fizică.
O companie poate plăti impozit pe profit sau impozit specific pentru microîntreprinderi, în funcție de regimul fiscal aplicabil. Proprietarul firmei poate ajunge însă să plătească impozit pe venit dacă își acordă salariu sau încasează dividende.
Ce se întâmplă dacă impozitul nu este plătit
Neplata obligațiilor fiscale nu înseamnă dispariția datoriei. Pentru întârzieri, autoritățile fiscale calculează dobânzi și penalități. Aceste sume suplimentare cresc valoarea datoriei inițiale. Dacă obligațiile fiscale rămân neachitate pentru perioade mai lungi, ANAF poate începe procedurile de executare silită.
În practică, acest lucru poate însemna poprirea conturilor bancare, reținerea unei părți din salariu sau recuperarea sumelor prin alte proceduri fiscale prevăzute de lege.
Pentru mulți oameni, impozitul pe venit pare doar o sumă care dispare lunar din salariu sau din câștigurile obținute. În realitate, acesta reprezintă unul dintre mecanismele esențiale prin care funcționează economia și administrația publică. Înțelegerea regulilor fiscale ajută contribuabilii să își gestioneze mai bine veniturile, să evite penalitățile și să ia decizii financiare mai informate.