România intră în recesiune cu -0,5% când vecinii cresc. De ce ne desprindem de Europa Centrală

Noua prognoză a Fondului Monetar Internațional schimbă semnul în dreptul României. Este o deteriorare de 1,2 puncte procentuale față de estimarea din aprilie. Pentru 2027, FMI vede o revenire de 2,2%, și aceasta mai slabă decât prognoza anterioară.

România și Irlanda sunt singurele economii europene pentru care FMI anticipează contracție în 2026. Irlanda este însă un caz aparte, influențat statistic de marile multinaționale. În același timp, FMI vede pentru Europa emergentă o creștere medie de 1,7%, ceea ce face abaterea României și mai vizibilă.

În România, slăbiciunea se vede în consum, industrie și retail. Investițiile publice au ajuns principalul motor care ține PIB-ul aproape de linia de plutire.

Vecinii cresc, România pierde teren

Polonia are o prognoză de creștere de 3,4%, de aproape patru puncte peste România. Bulgaria este la +2,6%, Ungaria la +1,9%, iar Cehia la +1,8%. Nici vecinii nu sunt lipsiți de probleme. Totuși, toate aceste economii rămân pe plus.

România combină contracția cu cea mai mare inflație din UE în prognoza FMI, 8,2%. Polonia este la 3,2%, Ungaria la 1,9%, iar Bulgaria la 4,9%. Și piața muncii arată diferența. FMI vede șomaj de 6,5% în România, peste Polonia, Cehia și Ungaria.

Adrian Codîrlașu, președintele CFA România, spune că datele trebuie citite împreună, nu separat. „Asta arată cifrele acum. Suntem în situație de stagflație, adică inflația e mare, economia scade.”

În anii de creștere, consumul a fost alimentat de salarii, cheltuieli publice și importuri. Când statul trebuie să corecteze deficitul, același motor începe să frâneze.

Consumul, vechiul motor, s-a oprit

Consumul gospodăriilor a scăzut, retailul a avut unele dintre cele mai slabe evoluții din UE, iar industria a pierdut teren. ING descrie România drept o economie cu un singur motor: investițiile, în special construcțiile și proiectele cu bani europeni.

Flavius Jakubowicz, președintele Asociației Analiștilor Financiar-Bancari din România, vede aici limita modelului folosit pentru creștere. „Există momente în care o economie nu mai are nevoie de optimist, are nevoie de adevăr. Trebuie să avem cu toții o asumare.”

Polonia are o piață internă mai mare și o industrie mai diversificată. Cehia păstrează un sector manufacturier puternic, iar Ungaria atrage investiții industriale mari. România a crescut prin consum, dar a construit mai puțin în jurul productivității și exporturilor. În Polonia și Cehia, veniturile reale susțin din nou cererea internă. România face ajustarea cu prețuri încă ridicate și cu taxe care apasă consumul.

Scăderea cererii a devenit suficient de puternică încât să schimbe perspectiva asupra întregului an. Codîrlașu arată cât de puternic s-a deteriorat consumul. „Cifrele mi s-au părut extraordinare. Am citit de vreo trei ori comunicatul INS să văd chiar e minus 9,1 la consum.”

Nici industria nu oferă aceeași plasă de siguranță. Producția industrială a scăzut, iar investițiile trebuie să compenseze aproape singure.

Recesiunea vine împreună cu inflația

O recesiune obișnuită aduce, de regulă, și presiuni mai mici asupra prețurilor. România are însă combinația opusă. Economia scade, dar inflația rămâne ridicată. Pentru BNR, asta înseamnă că răspunsul clasic devine mult mai dificil.

Codîrlașu leagă reculul consumului de acest blocaj. „Scenariul de bază este recesiunea pentru acest an. Nu văd cum ar putea să crească consumul în această situație.”

Dacă BNR reduce rapid dobânzile, poate reaprinde inflația și presiunea pe curs. Dacă le menține sus, creditul rămâne scump. În același timp, FMI estimează un deficit de cont curent de 7% din PIB. România intră astfel în recesiune cu două dezechilibre mari: bugetul public și relația economică cu exteriorul.

Jakubowicz atrage atenția că problema nu este doar un trimestru slab sau o definiție statistică. „România traversează o fază de corecție economică, nu o criză structurală. Recesiunea tehnică este un semnal de avertizare, nu un verdict definitiv.”

Investițiile publice țin economia deasupra apei

Partea care încă funcționează este investiția. Formarea brută de capital fix a crescut puternic, iar construcțiile au compensat o parte din reculul consumului și industriei. Problema este compoziția. O mare parte din impuls vine din infrastructură și fonduri europene, nu dintr-un val de investiții private.

Jakubowicz spune că incertitudinea se vede direct în deciziile companiilor. „Din perspectiva mediului privat, aceștia pun pe hold tot ce înseamnă investiții. Nu numai că asistăm la înghețarea angajărilor, ci vedem și disponibilizări.”

PNRR a devenit astfel un fel de perfuzie pentru economie. Fondurile europene limitează scăderea și finanțează o parte importantă a șantierelor care încă susțin PIB-ul. Fără această sursă, diferența față de economiile din jur ar putea deveni și mai mare.

Codîrlașu pune miza direct pe intrarea banilor europeni în economie. „Avem un influx care ne poate ajuta enorm, și anume fondurile europene. Avem bugetat anul acesta undeva la 20 de miliarde de euro atragere.”

Fereastra PNRR se apropie însă de final. Investiția publică trebuie înlocuită treptat cu investiție privată și productivitate.

Încrederea se vede în curs, dobânzi și investiții

Diferența față de regiune nu este doar industrială. Este și o problemă de încredere. România plătește dobânzi mai mari, iar leul a intrat într-o perioadă de depreciere mai vizibilă.

Jakubowicz spune că piețele nu se uită doar la ajustarea deja realizată de stat. „Cu toate acestea, leul se depreciază. Explicația ține de priorități: piața nu mai cumpără rezultatele trecute, acum cumpără predictibilitate.”

Pentru companii, predictibilitatea înseamnă taxe, curs și costul capitalului care pot fi puse într-un plan. Când acestea se schimbă repede, proiectele sunt primele amânate.

Și indicatorii CFA arată o deteriorare a încrederii. Componenta anticipațiilor a coborât puternic, iar analiștii văd în continuare riscul stagflației. România ajunge astfel să plătească o primă de incertitudine, vizibilă în dobânzi și în apetitul mai redus pentru investiții.

Corecția fiscală era inevitabilă, dar vine în cel mai prost moment

Deficitul bugetar mare a permis economiei să consume peste posibilități. Corecția nu putea fi amânată la nesfârșit. Problema este că ea vine peste consum slab, industrie în scădere și inflație încă mare.

Majorarea taxelor aduce bani la buget, dar scoate bani din companii și gospodării. Reducerea cheltuielilor calmează deficitul, dar lovește cererea. Vecinii au și ei probleme, însă intră în această perioadă cu o bază de creștere mai diversificată.

Jakubowicz vede schimbarea modelului economic drept inevitabilă. „Întrebarea nu mai este dacă schimbăm modelul, ci dacă îl schimbăm prin decizie sau printr-o criză. Am trecut cu toții prin foarte multe crize.”

România nu mai poate cumpăra creștere pe datorie

Prognoza FMI nu spune că România intră într-o criză comparabilă cu 2009. O contracție de 0,5% este mică. Diferența față de vecini este însă mare și spune mai mult decât cifra în sine.

Codîrlașu vede fondurile europene drept principala plasă care poate limita reculul. „Dar depindem foarte mult de aceste fonduri, ele sunt esențiale. Cel mai bun scenariu ar fi o recesiune ușoară, sub 1%.”

România nu mai are luxul unei creșteri bazate pe consum, deficit și importuri. Pentru a reveni spre ritmul regiunii trebuie să mute greutatea spre productivitate, industrie, exporturi și capital privat. Investițiile trebuie să genereze capacitate economică nouă, nu doar să țină PIB-ul deasupra apei.

Cea mai neliniștitoare parte a prognozei FMI nu este minusul de 0,5%. Este faptul că România este singura pe minus dintre economiile regionale comparate aici. Decuplarea există, doar că de data aceasta se produce în direcția greșită.