România poate evita taxe noi în 2027. Testul este dacă statul poate reduce deficitul fără să sufoce economia

După mai multe valuri de ajustări fiscale, discuția începe să se schimbe. Până acum, întrebarea a fost ce taxe trebuie majorate pentru ca România să poată finanța un deficit scăpat de sub control. Pentru anul viitor, întrebarea devine dacă statul poate continua consolidarea fără să mai ceară bani suplimentari populației și companiilor.

Scenariul este posibil, dar dacă se întâmplă niște lucruri. Economia trebuie să crească, veniturile actuale trebuie colectate mai bine, iar cheltuielile publice trebuie să nu revină la dinamica ce a produs dezechilibrul. Dincolo de acești trei de „trebuie”, Guvernul nu își permite nici reduceri de TVA, scutiri sau noi facilități, pentru că ajustarea fiscală rămâne departe de final.

Majorările din 2026 au cumpărat timp, nu au rezolvat problema

Daniel Dăianu, președintele Consiliului Fiscal, consideră că România nu putea corecta un deficit de asemenea dimensiune exclusiv prin tăieri de cheltuieli sau printr-o îmbunătățire rapidă a colectării. Creșterea taxelor a fost costul imediat al unor dezechilibre acumulate prin decizii bugetare greșite.

„Nu se putea fără creșteri de taxe și impozite. Să vină cineva să îmi arate cum tai 3% din PIB”, spune Daniel Dăianu.

Taxele au adus venituri rapide, dar au frânat consumul și au împins costurile companiilor în sus. Dacă economia rămâne slabă, o nouă majorare poate reduce baza de impozitare exact când statul are nevoie de încasări mai mari. De aceea, 2027 trebuie să arate diferit: fără un nou șoc fiscal, dar și fără relaxarea disciplinei.

Pauza fiscală depinde de o creștere de peste 2%

Dăianu estimează că economia poate avansa cu peste 2% în 2027. O asemenea revenire ar majora încasările din TVA, accize, contribuții și impozite chiar dacă nivelurile de taxare rămân neschimbate.

„Nu este nevoie de noi taxe și impozite în 2027. Economia poate să crească cu peste 2% din PIB”, arată președintele Consiliului Fiscal.

Creșterea economică ar face o parte din ajustare în locul Guvernului. Mai multe vânzări înseamnă TVA mai mare, salariile și ocuparea aduc contribuții suplimentare, iar profiturile în creștere generează impozite. Acest mecanism funcționează însă numai dacă economia nu este lovită de noi șocuri fiscale, energetice sau geopolitice.

Niciun venit suplimentar produs de creștere nu poate compensa cheltuieli publice scăpate din nou de sub control. Salariile, pensiile, achizițiile și subvențiile trebuie construite în limitele veniturilor reale, nu pe baza unor prognoze optimiste.

Isărescu cere înghețarea frontului fiscal

Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, susține aceeași idee, dar avertizează că absența taxelor noi nu înseamnă că România își permite reduceri. Guvernatorul BNR propune, practic, o perioadă de stabilitate fiscală în care nivelurile actuale să fie păstrate până când deficitul intră pe o traiectorie credibilă.

„Nu avem nevoie de noi creșteri de taxe. Nici nu poate fi vorba despre scăderi în următoarea perioadă”, spune șeful băncii centrale.

Guvernatorul leagă consolidarea și de reacția piețelor. România depinde de împrumuturi pentru a acoperi deficitul și pentru a refinanța datoria, iar orice abatere poate ridica dobânzile plătite de stat. „Corecția fiscală este o necesitate. Altfel, piețele ne vor penaliza”, avertizează guvernatorul.

Mesajul exclude atât un nou val de impozitare, cât și promisiunile politice de reducere rapidă a TVA. O relaxare prematură ar micșora veniturile înainte ca statul să fi rezolvat problema structurală a cheltuielilor.

Colectarea trebuie să devină sursă de venit, nu promisiune

România are de ani întregi unul dintre cele mai mari deficite de încasare a TVA din Uniunea Europeană. Reducerea acestui decalaj poate aduce bani fără modificarea cotelor, dar procesul cere digitalizare funcțională, controale bazate pe risc și combaterea fraudelor mari.

Dăianu avertizează că diferența de TVA nu poate fi închisă peste noapte. Statul poate obține rezultate din e-Factura, e-Transport, SAF-T și interconectarea bazelor de date, însă aceste instrumente trebuie transformate din obligații birocratice în mecanisme de control.

O colectare mai bună trebuie însoțită de simplificare. Dacă statul adaugă raportări, costuri și sancțiuni firmelor conforme, dar nu ajunge la evaziunea organizată, efectul poate fi opus: economie formală mai apăsată și fraudă încă profitabilă.

Reformele trebuie să producă și economii. Reducerea posturilor neocupate, limitarea conducerilor supradimensionate, reorganizarea instituțiilor și guvernanța companiilor de stat pot elibera bani, dar numai dacă schimbările trec de faza anunțurilor.

Execuția bugetară bună nu este încă o victorie fiscală

Deficitul bugetar a coborât la 1,75% din PIB după primele cinci luni ale anului. Analistul economic Adrian Negrescu consideră rezultatul important pentru discuțiile cu agențiile de rating și pentru păstrarea încrederii investitorilor.

„E o adevărată performanță. Are mari șanse să ne securizeze ratingul de țară”, spune Adrian Negrescu.

Rezultatul de la cinci luni arată că măsurile pot produce efecte. Totuși, o parte a execuției bune vine din controlul sever al cheltuielilor, iar testul dificil apare de regulă în a doua jumătate a anului, când plățile publice se accelerează.

„Nu e însă de ajuns. Să nu ne îmbătăm cu apă rece”, avertizează scurt Adrian Negrescu.

O ajustare făcută prin blocarea investițiilor poate îmbunătăți temporar cifrele, dar slăbește economia și reduce veniturile viitoare. Statul trebuie să taie risipa, nu proiectele care pot genera creștere, productivitate și taxe suplimentare.

Ratingul pune limită promisiunilor politice

Fitch și Moody’s urmăresc nu doar deficitul din prezent, ci și capacitatea României de a continua consolidarea. Instabilitatea politică, renunțarea la reforme sau construcția unui buget nerealist pentru 2027 ar putea schimba rapid evaluarea.

„Agențiile de rating nu ne așteaptă. Și acum ne-au atras atenția”, afirmă Daniel Dăianu.

Păstrarea ratingului în categoria recomandată investițiilor este esențială pentru costul datoriei. O retrogradare ar putea scoate România din portofoliile unor fonduri, ar crește primele de risc și ar reduce spațiul de manevră al Guvernului.

Astfel, promisiunea că nu vor exista taxe noi în 2027 nu poate fi separată de buget, reforme și stabilitate politică. Agențiile trebuie convinse că veniturile actuale sunt suficiente și că reducerea deficitului nu depinde de măsuri temporare.

2027 poate fi anul colectării, dar și al reformelor

România poate evita un nou val de taxe, dar nu poate evita ajustarea. Diferența este importantă. În 2026, consolidarea a fost făcută în mare parte prin măsuri rapide și dureroase. Anul viitor, statul trebuie să demonstreze că poate obține rezultate prin administrare mai bună.

Creșterea economică poate majora veniturile fără cote noi. Colectarea poate recupera o parte din banii pierduți prin evaziune. Reforma instituțiilor poate reduce costurile, iar fondurile europene pot susține investițiile fără presiune suplimentară pe deficit.

Niciuna dintre aceste surse nu funcționează automat. Dacă economia nu crește, cheltuielile revin, iar reformele sunt amânate, discuția despre taxe va reapărea. Statul nu va putea finanța la nesfârșit deficitul prin împrumuturi tot mai scumpe.

Scenariul favorabil este unul de stabilitate: fără taxe noi, fără reduceri pripite și fără revenirea la cheltuieli peste posibilități. Companiile ar câștiga predictibilitate, iar populația ar fi mai puțin expusă unui nou șoc în prețuri. Bugetul ar demonstra că România poate trece de la ajustarea prin impozitare la consolidarea prin reformă.