România vrea să modernizeze încălzirea a 3,5 milioane de gospodării. Tranziția riscă să înceapă exact cu oamenii care nu și-o permit

Problema nu este doar tehnologia. Cele mai multe gospodării vizate sunt în mediul rural, au venituri mici și locuințe neizolate termic. Exact oamenii care ar trebui să beneficieze primii își permit cel mai greu investiția.

Legea nu interzice sobele, dar schimbă direcția

Proiectul aflat în Parlament creează cadrul național pentru decarbonizarea energiei. Participarea la programele de sprijin rămâne voluntară, iar înlocuirea se face la cererea proprietarului. Statul nu vine să scoată soba din casă cu forța.

Ținta este înlocuirea instalațiilor mai vechi de zece ani sau cu randament sub 65%. Programul urmărește 50.000 de unități până în 2030, 100.000 până în 2035 și 250.000 până în 2040. Ultima bornă acoperă doar o mică parte din gospodăriile vizate.

Soluțiile includ pompe de căldură, surse geotermale, colectoare solare și panouri fotovoltaice cu stocare. Sobele eficiente pe biomasă rămân posibile unde celelalte variante nu sunt fezabile.

Pompa de căldură nu repară o casă ineficientă

Tehnologia poate reduce consumul de combustibili, dar nu anulează pierderile unei locuințe prost izolate. O pompă instalată într-o casă care pierde căldură prin pereți și ferestre poate produce facturi greu de suportat. Echipamentul nou riscă să modernizeze doar sursa, nu și confortul.

Corina Murafa, expert în politici energetice și membru în Comitetul Economic și Social European, avertizează că investiția trebuie legată de renovare. „Regret faptul că autoritățile din România nu înțeleg necesitatea stimulării pompelor de căldură ca soluție pentru termoficare. Și în cazul unei pompe de căldură, și în cazul unei centrale termice, dacă nu avem o locuință bine izolată, costurile pot crește și de trei-patru ori”, spune ea.

Tranziția rurală costă mai mult decât echipamentul

În mediul rural, peste 80% dintre gospodării se încălzesc exclusiv cu lemn. Vorbim despre aproximativ 2,7 milioane de locuințe. Chiar și în București-Ilfov există în jur de 80.000 de gospodării care folosesc lemne.

Majoritatea sobelor clasice au randamente de numai 20–30%. Modernizarea ar reduce consumul și poluarea, dar costul real include mai mult decât pompa sau soba. Pot fi necesare refacerea instalației, creșterea puterii de racordare și montarea unor baterii.

Pentru o gospodărie vulnerabilă, fiecare componentă suplimentară poate bloca proiectul. Tranziția riscă astfel să ajungă mai repede la familiile care își permit cofinanțarea.

Electrificarea cere un plan, nu doar tehnologii noi

Ciprian Cherciu, vicepreședintele Asociației Prosumatorilor și a Comunităților de Energie, leagă încălzirea de securitatea energetică. „O să ajungem în iarnă și o să avem aceleași discuții despre prețul gazului. Vedem că această infrastructură este atacată peste tot în lume. Nu există o altă cale decât electrificarea accelerată. Asta înseamnă stocare, mașini electrice și pompe de căldură”, spune el.

Electrificarea reduce dependența de gaz și lemn, dar mută consumul în rețeaua de electricitate. Rețelele rurale nu au fost proiectate pentru mii de pompe pornite în serile geroase. Fără investiții, pot apărea căderi de tensiune și racordări întârziate.

Primăriile și distribuitorii trebuie să coordoneze programele cu modernizarea rețelelor. Altfel, subvențiile pot merge mai repede decât infrastructura.

Românii trebuie să știe în ce să investească

Ciprian Cherciu spune că gospodăriile primesc semnale contradictorii. „Autoritățile statului pot stabili direcții strategice, astfel încât românii să știe cum să-și investească banii. Este nevoie de stimularea prosumatorilor pentru instalarea de panouri și capacități de stocare. Avem și o industrie auto foarte importantă. Direcția trebuie să fie electrificarea”, arată el.

Proiectul enumeră Fondul pentru Modernizare, Fondul Social pentru Climă, fondurile de mediu și bugetul de stat. Lista nu garantează însă că finanțarea va ajunge simplu la gospodării.

Sărăcia energetică schimbă ordinea priorităților

Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, arată că 32% dintre gospodării alocă energiei peste 10% din buget. Pentru aceste familii, tranziția nu poate începe cu un credit sau cu o cofinanțare mare. Ea trebuie să înceapă cu sprijin țintit și reducerea pierderilor din clădire.

Chisăliță mai arată că 26% dintre gospodării combină locuințe ineficiente, consum mare și dificultăți la plată. Schimbarea sursei fără renovare poate muta costul din lemne în electricitate. Vulnerabilitatea rămâne, chiar dacă tehnologia este mai modernă.

Subconsumul este sărăcia care nu apare în factură

Dumitru Chisăliță atrage atenția că 11% dintre gospodării consumă sub nivelul necesar. Oamenii încălzesc o singură cameră și reduc confortul pentru a evita datoriile. Factura pare mică doar pentru că locuința rămâne rece.

În Nord-Est, subconsumul ajunge la 30%, iar în Sud-Vest Oltenia la 29%. Aceste regiuni nu pot fi tratate prin rambursarea ulterioară a cheltuielilor. Familiile nu au banii necesari pentru investiția inițială.

Programul Rabla transmite mesajul opus

Ciprian Cherciu critică lipsa de coerență dintre politicile statului. „Avem un program Rabla care susține vânzarea de mașini cu motor cu combustie. Este un nonsens într-o situație în care încercăm să reducem dependența de combustibili. Finanțăm tranziția, iar pe partea cealaltă susținem tehnologii care mențin consumul fosil”, spune el.

Aceeași contradicție poate apărea în încălzire. Statul poate finanța pompe de căldură, dar continuă să extindă rețele de gaz în localități mici. România riscă să plătească două infrastructuri și să le folosească incomplet.

Un sfert de milion de instalații nu rezolvă 3,5 milioane de case

Ținta de 250.000 de unități până în 2040 reprezintă aproximativ 7% din gospodăriile care folosesc lemne. Ritmul trebuie accelerat pentru o schimbare vizibilă. Mai ales că vulnerabilitatea nu este distribuită uniform.

Dumitru Chisăliță susține că regiunile au probleme diferite. Vestul, Centrul și Sud-Estul sunt apăsate de facturi, iar Nord-Estul și Sud-Vestul au subconsum sever. Sud-Muntenia concentrează mai multe forme de sărăcie energetică. Un singur program național ar rata aceste diferențe.

România merge invers față de propria tranziție

Ciprian Cherciu cere un plan urgent pentru încălzirea locuințelor. „Avem senzația că trăim într-o schimbare de paradigmă în sens invers. România trece de la electrificare la combustie, în loc să facă pasul opus. Există multe fonduri europene, dar lipsește coordonarea. Este critic să avem un plan urgent de electrificare a încălzirii locuințelor”, avertizează el.

Planul trebuie să lege renovarea, sursa de căldură și rețeaua electrică. O pompă de căldură nu se montează identic peste tot. Eficiența depinde de casă, climă și instalația existentă.

Decarbonizarea va fi socială sau nu va fi deloc

Proiectul are meritul că nu interzice sobele și nu impune o singură tehnologie. El deschide finanțarea pentru sisteme mai eficiente și stabilește o direcție până în 2040. Testul real va fi accesul gospodăriilor vulnerabile.

Dacă programele finanțează doar pompa, fără izolație și racordare, tranziția va produce echipamente scumpe și facturi mari. Dacă rețelele nu sunt întărite, electrificarea va rămâne blocată în avize. Iar dacă oamenii trebuie să plătească întâi, cei mai săraci nu vor intra în program.

România nu are de modernizat doar 3,5 milioane de sobe. Are de modernizat case, rețele și felul în care distribuie sprijinul public. Tranziția rurală poate reduce sărăcia energetică numai dacă începe cu gospodăriile care nu și-o pot permite.