Transportul maritim mondial, blocat între conflicte și criza climatică. Tarifele au crescut cu 140% din februarie

Blocajului de pe această rută vitală din Orientul Mijlociu i se adaugă amenințarea rebelilor houthi din Yemen asupra traficului din Marea Roșie. Acesta afectează tranzitul prin Canalul Suez.

Situația este complicată și de decizia autorităților Canalului Panama de a restricționa circulația navelor din cauza secetei. Asta în condițiile în care infrastructura are nevoie de apă dulce pentru operarea ecluzelor.

Seceta din America Centrală, asociată fenomenului El Niño, reprezintă cea mai recentă lovitură pentru transportul maritim. Sectorul se confruntă de mai multe luni cu majorarea costurilor combustibilului și cu o creștere de 140% a tarifelor de transport față de februarie.

În același timp, controlul rutelor esențiale pentru comerțul mondial a devenit un element central al disputelor geopolitice și al conflictelor militare.

Aproximativ 90% din comerțul mondial cu bunuri se desfășoară pe mare

Problemele transportului maritim au implicații majore asupra economiei globale. Aproximativ 90% din comerțul mondial cu bunuri se desfășoară pe mare. Iar importanța acestui sector devine evidentă în timpul unor evenimente precum blocarea Strâmtorii Ormuz din cauza războiului din Iran. Acestui obstacol i se adaugă acum restricțiile impuse pe Canalul Panama.

Prin această rută din America Centrală trece peste 3% din traficul maritim mondial. Pentru a face față primelor efecte ale secetei, numărul navelor cărora li se permite tranzitul va fi redus, într-o primă etapă, de la 36 la 32 pe zi.

Autoritățile vor limita și pescajul navelor, respectiv adâncimea până la care partea inferioară a acestora este scufundată în apă.

Nu este prima dată când fenomenul El Niño, caracterizat prin încălzirea apelor din zona centrală și estică a Oceanului Pacific, afectează Canalul Panama. În 2023, când același fenomen climatic a provocat o secetă severă în această țară, restricțiile au redus tranzitul la numai 22 de nave pe zi în luna noiembrie.

Tarifele de transport maritim au crescut puternic

Dificultățile de traversare a Strâmtorii Ormuz, a strâmtorii Bab el-Mandeb, care separă Marea Roșie de Golful Aden, și, mai nou, a Canalului Panama determină o creștere drastică a tarifelor de transport maritim.

Pe fondul unui trafic tot mai puțin fluid, concurența dintre companiile de transport maritim devine acerbă în punctele critice. Un superpetrolier fără încărcătură a plătit recent suma-record de 4,6 milioane de dolari pentru a evita coada navelor care așteptau să traverseze Canalul Panama.

Sectorul energetic este cel mai afectat. Tarifele pentru transportul cu petroliere au depășit în acest an 148.000 de dolari pe zi, cu 150% peste media din 2025. Creșterea depășește avansul de 140% înregistrat de costurile transportului de containere.

Clarksons estimează că tarifele pentru un petrolier de mari dimensiuni, de tip VLCC, capabil să transporte aproximativ două milioane de barili de țiței, se vor menține în acest an și anul viitor în jurul valorii de 100.000 de dolari pe zi.

Transportul unui container costă 4.500 de dolari

Pentru sectorul transportului maritim, situația actuală reprezintă a doua criză majoră într-un interval scurt. Reluarea activității economice după restricțiile din timpul pandemiei a provocat o creștere puternică a tarifelor. Asta după ce dezechilibrul dintre cererea și oferta globală a dus la blocaje care au persistat luni întregi.

Nivelurile actuale nu sunt comparabile cu cele de atunci, însă costurile au crescut puternic în acest an. Transportul unui container de 40 de picioare, unitatea de referință folosită la nivel mondial, costă în prezent 4.500 de dolari. Înaintea războiului din Iran era puțin peste 2.000 de dolari înaintea războiului din Iran.

„Lanțurile de aprovizionare rămân sub presiune”, avertizează analiștii băncii elvețiene UBS. Fiecare întrerupere sau reducere a traficului maritim provoacă perturbări care necesită timp pentru a fi depășite. Cu cât blocajul durează mai mult, cu atât revenirea la normal este mai dificilă.

Rutele blocate, punctele strategice cu acces restricționat și porturile congestionate înseamnă călătorii mai lungi și întârzieri suplimentare. Încălzirea globală afectează și transportul din Europa, unde traficul pe Rin, o arteră esențială pentru industria germană, a ajuns la niveluri foarte scăzute.

Traficul prin Canalul Suez, cu 70% sub nivelurile din 2023

Situația cea mai gravă rămâne însă în Strâmtoarea Ormuz. După șase luni de blocaj și în condițiile în care conflictul militar continuă, nu poate fi anticipat momentul în care această rută maritimă va reveni la normal și nici condițiile în care se va realiza tranzitul.

Iranul și-a demonstrat poziția de forță în regiune, ceea ce nu exclude posibilitatea impunerii unor taxe de trecere în viitor. De cealaltă parte a Peninsulei Arabice, rebelii houthi din Yemen au perturbat grav traficul maritim din Marea Roșie între 2023 și 2025. De atunci, navigația prin Canalul Suez nu a revenit la nivelurile anterioare.

Potrivit Conferinței Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD), volumul mărfurilor transportate prin Canalul Suez, o rută esențială între Oceanul Indian și Marea Mediterană, se situează cu 70% sub media din 2023.

Problemele de securitate obligă navele să utilizeze rute tot mai lungi, o tendință apărută în ultimii ani și accentuată de actuala instabilitate politică. Datele UNCTAD arată că distanța medie a călătoriilor maritime a crescut de la 4.831 de mile în 2018 la 5.245 de mile în 2024. În același timp, riscurile de securitate redesenează harta transportului maritim mondial.

China deschide o nouă rută comercială prin Oceanul Arctic

Nesiguranța rutelor și interesul strategic al Statelor Unite, Rusiei, Iranului și Chinei pentru controlul acestora favorizează deschiderea unor trasee considerate până recent greu de imaginat. Aceste evoluții explică, în mare măsură, și interesul președintelui Donald Trump pentru Groenlanda.

China a început recent să opereze o nouă rută comercială regulată între Asia și Europa prin Oceanul Arctic, folosind așa-numita Rută Maritimă de Nord. Aceasta este aflată sub controlul Rusiei. Serviciul leagă portul chinez Ningbo de porturile Felixstowe, din Regatul Unit, și Rotterdam, din Țările de Jos, în aproximativ 20 de zile. Durata este aproape la jumătate față de cea a traseului tradițional prin Canalul Suez.

Prin Strâmtoarea Ormuz, situată între Iran și Oman și pe care Donald Trump a amenințat că o va transforma într-un teritoriu aflat sub control american, au trecut în ultima săptămână doar patru nave pe zi. Înaintea războiului, media depășea 120 de nave zilnic, potrivit Elpais.