Analiză TPA România: Auditul intern poate schimba imaginea profitabilității. O marjă de 5% poate ajunge la minus 2%

Presiunile asupra costurilor, digitalizarea și schimbările fiscale complică tot mai mult deciziile de management. În paralel, noile tehnologii aduc probleme de guvernanță și responsabilitate care nu existau în aceeași formă în urmă cu câțiva ani.

În acest context, auditul intern poate depăși verificarea procedurilor și controalelor. Rolul său se extinde spre analiza modului în care deciziile, costurile și procesele influențează performanța companiei.

Profitabilitatea aparentă poate ascunde pierderi în construcții

În multe organizații din România, auditul intern este privit încă în primul rând ca o obligație legală, potrivit TPA România. „Un audit intern care adaugă valoare organizației nu este cel care identifică cele mai multe deficiențe, ci acela care ajută organizația să identifice și să gestioneze riscurile majore înainte ca acestea să se materializeze”, spune Claudia Bratu, Partener Audit & Advisory și Liderul Serviciilor ESG în cadrul TPA România.

Problema devine vizibilă mai ales în construcții, unde profitabilitatea unui proiect poate fi supraestimată dacă sunt urmărite doar costurile directe. TPA oferă exemplul a două proiecte cu marje inițiale de 10% și 5%. După repartizarea costurilor indirecte, primul ajunge la 7%, iar al doilea trece pe pierdere, la minus 2%. La nivelul întregii companii, rezultatul poate rămâne aparent satisfăcător. În practică, proiectul profitabil ajunge să acopere pierderile generate de celălalt.

Riscurile cresc când lucrările sunt întârziate sau suspendate. Costurile de finanțare, serviciile juridice și expertizele pot continua chiar dacă șantierul se oprește. Auditul intern poate urmări deteriorarea marjei și legătura dintre evenimente, proiecte și cheltuielile generate. Analiza devine importantă și dacă proiectul ajunge ulterior în arbitraj.

Procesele complicate și utilizarea AI aduc noi vulnerabilități

Auditul poate scoate la iveală și procese interne care funcționează formal, dar consumă inutil resurse. Printre exemple se află nivelurile excesive de aprobare, introducerea repetată a acelorași date sau controalele duplicate. TPA menționează și reconcilierile manuale, responsabilitățile neclare ori rapoartele care sunt produse, dar nu mai sunt utilizate.

Analiza nu ar trebui să verifice doar dacă un control există. Companiile trebuie să stabilească și ce risc acoperă, dacă mai este necesar și dacă procesul poate fi automatizat. O altă zonă urmărită tot mai atent este inteligența artificială. Soluțiile AI sunt folosite în prognoze, stabilirea prețurilor, selecția furnizorilor, contracte și resurse umane.

Utilizarea lor ridică însă întrebări privind aprobarea aplicațiilor, datele folosite și validarea rezultatelor. Companiile trebuie să stabilească inclusiv cine răspunde atunci când o decizie bazată pe AI produce efecte nedorite. Auditul intern poate verifica dacă responsabilitățile sunt clar stabilite și dacă soluțiile implementate sunt monitorizate corespunzător. Evaluarea poate urmări și modul în care organizațiile gestionează riscurile asociate noilor tehnologii.

Auditul intern poate avea un rol mai apropiat de conducerea companiei

TPA consideră că funcția de audit își poate extinde aria către domenii care influențează direct performanța și reziliența unei organizații. Auditorii pot oferi conducerii o perspectivă mai largă asupra riscurilor care afectează performanța și continuitatea activității. Rolul lor poate deveni relevant și în perioade de transformare, fuziuni sau achiziții.

În aceeași zonă intră riscurile ESG, utilizarea inteligenței artificiale și pregătirea pentru noile cerințe privind transparența salarială. „Poate cea mai importantă schimbare este trecerea de la un audit care explică de ce a apărut o deficiență la unul care ajută organizația să o identifice și să o prevină înainte ca aceasta să genereze pierderi, sancțiuni sau afectarea reputației”, susține Claudia Bratu.