Cerere și capital există, dar numărul de noi listări pe BVB rămâne redus. De ce evită companiile locale să vină pe bursă

Numărul mic de noi companii intrate pe Piața reglementată a Bursei de Valori București (BVB) a devenit o provocare majoră pentru piața de capital locală. Fapt recunoscut direct și la nivel oficial, atât prin declarații, cât și prin măsurile luate pentru aducerea de noi companii pe bursă.

Astfel, după 2021, anul record cu 23 de noi companii listate pe ambele piețe ale BVB, scăderea a fost vizibilă:

• 2022 – singurul new-entry pe Piața principală, prin transfer de pe Piața AeRO, a fost Chimcomplex Borzești (CRC).
• 2023 – a fost anul anul listării Hidroelectrica (H2O), cel mai mare IPO de până acum de pe bursa de la București. În același an, s-au mutat pe Piața reglementată Safetech Innovations (SAFE) și Arobs Transilvania Software (AROBS).
• 2024 – capul de afiș a fost ținut de Premier Energy (PE), secondată de ROCA Industry (ROC1) și Simtel Team (SMTL), venite de pe piața secundară.
• 2025 – singurele companii noi venite pe Piața principală au fost Green Tech International (GREEN) și Cris-Tim Family Holding (CFH).
• 2026 – de la începutul anului și până în prezent am avut două „debuturi” – Electro-Alfa Internațional (EAI) și Christian Tour (TRIP) – și două transferuri de pe piața AeRO – Bucur S.A. (BUCV) și Novere Capital (NC, fosta Meta Estate Trust).

Prea puține pentru cererea pieței

Dacă tragem linie, rezultă 13 companii în decurs de patru ani și jumătate. Un număr insuficient având în vedere apetitul în creștere al investitorilor individuali, care depășiseră pragul de 325.000 la finalul primului semestru (+14% de la finalul lui 2025). Interesul crescut este demonstrat de IPO-urile Cris-Tim și Electro-Alfa, care au fost suprasubscrise abundent, fiind necesară suplimentarea tranșelor de retail.

Numărul este insuficient mai ales dacă ținem cont de fondurile de pensii, principalii investitori instituționali de pe Piața reglementată, ale căror active se acumulează constant. Oportunitățile de investiții pentru entitățile de acest calibru sunt însă tot mai limitate. Cauzele principale sunt strategiile de tip „buy&hold” și „concurența” făcută de fondurile de investiții pe indici (ETF-urile) și de investitorii individuali.

În aceste condiții, întrebarea firească este de ce nu avem mai multe intrări pe Piața principală, dacă cererea depășește oferta. Radu Dăscălescu, director adjunct al diviziei de finanţe corporative TradeVille, susține că există mai mulți factori care alimentează reticența companiilor de a veni pe bursă.

O problemă de… „mindset”

Potrivit specialistului, unul dintre principalele motive ține de… „obișnuință”: „Companiile locale nu sunt încă familiarizate cu mecanismele pieței de capital, deși avem, teoretic. 30 și ceva de ani de capitalism. Pe scurt, antreprenorii sunt obișnuiți să meargă la bancă pentru ca să se finanțeze și nu iau în considerare bursa.”

Statisticile arată însă că majoritatea firmelor preferă să se dezvolte strict din resurse proprii și nu se înghesuie nici să ia credite de la bănci. Potrivit Eurostat, România avea la finalul anului trecut cea mai mică datorie corporativă în rândul țărilor UE, de 27,5% din PIB, în timp ce media europeană era de 70,1%. Iar conform datelor Băncii Naționale a României (BNR), împrumuturile intra-grup și creditul comercial reprezintă principalele metode de finanțare. Analiza BNR arată că majoritatea companiilor nu apelează la creditare bancară – peste 80% dintre IMM-uri și aproximativ jumătate dintre corporații nu au solicitat credite în ultimul an.

Recenind la dezinteresul pentru bursă, Radu Dăscălescu consideră că este vorba de o abordare care blochează intrarea companiilor pe piața de capital. „Printre antreprenori predomină mentalitatea de tipul: «Domnule, nu vreau să am datorii, nu vreau să am dobânzi, vreau să mă finanțez strict din ce câștig». Desigur, este o opțiune mai puțin riscantă. Dar vine cu o potențială încetinire a dezvoltării businessului. Faptul că nu vor să aibă datorii și să plătească dobânzi este în regulă. Însă, atât timp cât te poți finanța cu o dobândă mai mică decât RoI-ul (Return on Investment – n.r.) tău, poți crește mult mai rapid decât dacă faci totul pe cont propriu”, argumentează Dăscălescu.

Pierderea flexibilității decizionale

Există însă și alte bariere importante. Iar una dintre acestea este verificarea prin care trebuie să treacă firmele înainte de intrarea pe piața de capital. Iar „examenul” este mult mai strict pentru companiile care vor să debuteze pe Piața reglementată, decât pentru cele de pe AeRO.

„Companiile trebuie să treacă printr-un audit, să facă raportări consolidate, să raporteze tranzacțiile cu părțile afiliate etc. Este vorba de costuri, dar mai ales de faptul că multe dintre firmele cu care am discutat nu vor să aibă o astfel de bătaie de cap. Și asta are legătură strânsă cu controlul pe care fondatorii companiilor îl exercită. Mulți dintre aceștia văd în listare o pierdere a flexibilității decizionale, ceea ce este parțial adevărat uneori. Dar o companie al cărei scop principal este creșterea nu poate să rămână la stadiul inițial, trebuie să se maturizeze. Odată cu creșterea veniturilor și a activelor, trebuie să crească și din punct de vedere organizațional”, precizează directorul TradeVille.

Un alt aspect care reprezintă o potențială barieră este accesul facil la capital ieftin. Potrivit interlocutorului nostru, există numeroase companii mari și foarte mari locale care ar reprezenta un adevărat magnet pentru investitori, dar care nu au nevoie să apeleze la bursă pentru a obține finanțare. Și asta din cauză că băncile „stau la coadă” să le crediteze cu dobânzi foarte mici și. în aceste condiții, nu au de ce să depună efortul să treacă printr-un proces de listare, care poate dura între 12 și 24 de luni.

Însă, argumentează specialistul, la un asemenea nivel bursa nu oferă doar acces la capital ieftin. Ci și posibilitatea reglării gradului de îndatorare, prin creșterea capitalurilor proprii și, automat, și a activelor. În plus, un alt motiv important este promovarea și câștigul reputațional în relație cu stakeholderii.

Costurile, o problemă, dar nu prioritară

Din perspectiva specialistului, costurile aferente listării – mai ales cele pe zona de consultanță de guvernanță și de audit – reprezintă doar o parte a problemei. Una importantă pentru IMM-uri sau pentru companiile de creștere. Dar nu și pentru cele mature, precum recent listatele Electro-Alfa, Cris-Tim sau Christian Tour.

În ambele cazuri, partea cea mai consistentă este reprezentată de comisionul de intermediere al brokerului care oferă consultanță companiei pe tot parcursul procesului de listare. „Este vorba de un procent din oferta pe care o va face viitorul emitent, undeva între 5% și 7% din banii pe care compania îi strânge. Toate aceste costuri nu depășesc 10% din totalul sumelor atrase. De aceea, nu văd costurile ca pe o problemă importantă, ci undeva în josul listei de bariere”, precizează Radu Dăscălescu.

O dovadă în acest sens este, în opinia sa, numărul redus de companii care au accesat apelul de proiecte „Listarea la bursă a întreprinderilor”, lansat în urmă cu doi ani de Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene. Proiectul se adresa companiilor românești cu capital majoritar privat și a fost finanțat prin PNRR. Firmele care întruneau condițiile de eligibilitate puteau obține două tipuri de finanțări. Prima, de 70.000 de euro, era destinată companiilor care își făceau intrarea pe AeRO. Cea de a doua, prin care se putea obține până la 300.000 de euro, a fost rezervată emitenților care se listau pe Piața reglementată a BVB.

Din bugetul total de 38,27 milioane de euro, suma finală acordată a reprezentat sub 2%, pentru cinci candidați admiși, care au optat doar pentru piața AeRO. „Apetitul scăzut pentru utilizarea acestor fonduri confirmă faptul că, atunci când companiile vin la bursă, costurile nu sunt principala barieră. Mai degrabă, antreprenorii nu sunt pregătiți sau nu cunosc toate avantajele pe care le-ar avea în cazul unei listări”, argumentează reprezentantul TradeVille.

Măsuri cu efecte reduse

În aceste condiții, este foarte probabil ca nici măsura aprobată prin Ordinul nr. 804/2026 al Ministerului Finanțelor ka începutul acestu an să nu dea rezultatele scontate. Măsura prevede o deducere fiscală de 50% pentru costurile legate de procesul de admitere și menținere la tranzacționare pentru companiile care vin la bursă.

Deducerea este binevenită, dar, potrivit specialiștilor, nu va avea o contribuție semnificativă la creșterea numărului de companii listate. Nici pe piața AeRO, nici pe cea principală. Ca urmare, investitorii, atât cei individuali, cât și cei instituționali, vor continua să aștepte noi listări pe o piață care începe să devină tot mai scumpă.