Christine Lagarde spune că inflația din Zona Euro se transmite în toată economia europeană. Majorarea de către BCE a dobânzii este o necesitate

Decizia BCE arată că banca centrală nu mai privește inflația doar ca pe un efect punctual al petrolului. Scumpirea energiei începe să se transmită în alimente, bunuri și servicii, iar instituția preferă să acționeze înainte ca presiunea să devină mai greu de controlat. Pentru zona euro, miza este complicată: inflația cere dobânzi mai mari, dar economia are deja creștere slabă.

O majorare contestată, dar asumată

Reuniunea Consiliului Guvernatorilor BCE a venit într-un moment de dezbatere puternică. Piețele mizau deja pe o majorare de 25 de puncte de bază, însă o parte dintre economiști avertizau că o creștere a dobânzilor poate fi o eroare.

Comparațiile cu deciziile lui Jean-Claude Trichet din 2008 și 2011 au revenit în discuție. Atunci, BCE a majorat dobânzile înaintea unor episoade majore de criză: prăbușirea Lehman Brothers și criza datoriilor suverane.

De această dată, instituția susține că situația este diferită. Lagarde a argumentat că inflația se transmite deja mai larg în economie. Din acest motiv, BCE consideră că majorarea nu este doar preventivă, ci necesară.

Dobânzile cresc și în scenariul optimist

BCE lucrează cu mai multe scenarii. Pe lângă scenariul de bază, instituția are două scenarii negative și unul pozitiv. Cel pozitiv presupune o detensionare a conflictului din Orientul Mijlociu și o scădere a petrolului Brent spre 88 de dolari pe baril în trimestrul al patrulea.

Chiar și în acest scenariu mai blând, BCE consideră că dobânda de 2,25% este compatibilă cu tabloul economic. Inflația ar coborî la 2,9% în 2026 și la 1,8% în 2027, iar creșterea economică ar rămâne la 0,8%.

Lagarde a respins ideea că decizia este una excesiv de prudentă. „Principalul risc ar fi să nu luăm acest tip de decizii”, a spus ea. În logica BCE, dacă inflația este lăsată să avanseze, readucerea ei la țintă devine mai dificilă.

Energia se transmite în restul economiei

În scenariul de bază, BCE a ridicat prognoza de inflație pentru acest an de la 2,6% la 3%. Instituția se așteaptă la un petrol Brent de 96,9 dolari pe baril în medie în 2026, apoi la 82,2 dolari în 2027 și 77,1 dolari în 2028.

Creșterea prețurilor la energie este problema centrală. BCE spune că traiectoria mai ridicată a energiei se poate transmite în inflația alimentelor, bunurilor și serviciilor. Asta face ca un șoc inițial de ofertă să devină o problemă mai largă.

Lagarde a spus că nu există încă efecte de runda a doua, cum ar fi creșteri salariale generalizate. Totuși, presiunea inflaționistă există și poate deveni mai puternică, mai ales dacă războiul continuă.

Scenariul sever duce petrolul la 166 de dolari

BCE ia în calcul și un scenariu advers, în care petrolul Brent urcă la 122 de dolari pe baril, iar gazul ajunge la 60 de euro pe megawatt-oră. În acest caz, anul s-ar încheia cu o inflație de 3,3%, iar PIB-ul zonei euro ar crește cu doar 0,7%.

Scenariul sever este mult mai dur. El presupune petrol la 166 de dolari pe baril și gaz la 98 de euro pe megawatt-oră în trimestrul al treilea. O escaladare a războiului ar produce un nou șoc energetic și o corecție în piețele financiare.

Într-un asemenea tablou, inflația energetică ar depăși 30% în ultimul trimestru al anului. Inflația totală din zona euro ar atinge un vârf de 6,3% în primul trimestru din 2027, iar inflația alimentelor ar ajunge la 8,9% în al doilea trimestru.

Transportul aerian intră în zona de risc

BCE analizează și vulnerabilitatea transportului aerian. Într-un scenariu extrem, lipsa combustibilului pentru avioane ar putea reduce traficul aerian cu 50%, o scădere comparabilă cu cea observată în timpul pandemiei.

Instituția admite că o asemenea contracție este mai puțin probabilă. Totuși, analiza arată cât de fragilă poate deveni economia europeană când energia, transporturile și piețele financiare sunt lovite simultan.

Pentru companii, riscul nu se oprește la prețul petrolului. Costurile de transport, investițiile, consumul privat și finanțarea se pot deteriora în același timp. De aici vine duritatea mesajului BCE.

Miza: inflație controlată sau economie sufocată

BCE încearcă să transmită că majorarea dobânzii nu este o reacție panicată, ci o formă de protecție împotriva unui risc mai mare. Problema este că dobânzile mai mari apasă economia exact când creșterea este deja modestă.

Pentru firme, costul finanțării rămâne ridicat. Pentru populație, creditele sunt mai scumpe, iar consumul devine mai prudent. De asemenea, pentru guverne, datoria publică se rostogolește mai greu.

Potrivit El Pais, decizia BCE arată dilema clasică a băncilor centrale în perioade de șoc energetic. Dacă nu cresc dobânzile, riscă să piardă controlul inflației. Dacă le cresc, riscă să frâneze economia. Lagarde pare să fi ales primul risc ca fiind mai periculos.