Depozitele de gaze sunt la 62,77%. România intră în iarnă cu o plasă de siguranță mai subțire decât anul trecut

Vara a arătat deja pe „frontul” electricității cum funcționează o piață atunci când producția internă nu e suficientă. Partenerii externi livrează, dar energia luată la nevoie vine cu un cost mai mare. Da, situația s-a rezolvat, cererea s-a bifat. Dar factura lăsată în urmă nu e mică deloc.

La gaze, mecanismul este similar. România este mai bine protejată decât multe state europene, însă nu este izolată de piața regională. Iar până când Neptun Deep livrează prima moleculă de metan – anul viitor – iarna 2026-2027 va fi traversată cu ce avem acum, nu cu planuri frumoase.

Depozitele sunt mai goale decât anul trecut

La 10 august, depozitele României erau umplute în proporție de 62,77%. Stocul era de aproximativ două miliarde de metri cubi.

Cifra nu arată rău luată singură. Ba chiar pe plan european e chiar bine. România se află peste media UE, de 58,84%. Problema apare la comparația cu trecutul: la începutul lui august 2025, gradul de umplere era de aproximativ 71%.

Totuși, Europa are aceeași problemă, la scară mai mare. Depozitele au intrat în august cu un nivel neobișnuit de redus pentru această perioadă. Mai mult gaz trebuie cumpărat și injectat înainte de sezonul rece, pe o piață internațională tensionată.

Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, nu vorbește despre o repetare a crizei din 2022. El vede însă „o situație mai tensionată decât a fost iarna trecută”, cu „un risc mai mare și prețuri mai mari”, avertizează el.

Iarna nu începe în decembrie, ci în… depozite

Gazul de iarnă se cumpără, în bună măsură, vara. Cu cât depozitele sunt mai puțin umplute, cu atât companiile au mai mult de recuperat înainte să înceapă sezonul de extracție.

Aici apare problema prețului. Dacă mai mulți cumpărători europeni caută gaz în același timp, iar oferta globală de LNG rămâne tensionată, competiția urcă prețul.

Dumitru Chisăliță indică trei riscuri care se suprapun: prognoze pentru o iarnă mai dificilă, cotații TTF peste cele din iarna precedentă și nivelul mai redus al stocurilor. În scenariul pesimist analizat de AEI, depozitele rămân parțial umplute, oferta scade, iar gazul se scumpește. „Sunt prognoze ce arată că iarna următoare va fi mai grea decât aceea anterioară. Apoi, este tendința evoluției prețului pe piețele internaționale, care ne indică prețuri mult mai mari decât în iarna precedentă. De asemenea, să nu uităm de nivelul de depozitare. Practic, nivelul gazelor înmagazinate acum în lume are o pondere cu mult mai mică decât în anii trecuți. Acestea sunt elementele ce ar putea face ca iarna următoare să fie mai grea decât cea anterioară”.

Efectul nu se oprește la centrala termică. Gazul intră în industrie, încălzire și producția de energie electrică. Un MWh mai scump poate ajunge, prin prețul marginal, și în piața de electricitate.

Importurile au crescut deja cu peste 50%

România are un avantaj pe care multe state UE nu îl au: produce cea mai mare parte a gazelor pe care le consumă. Dar producția internă nu acoperă fiecare vârf de iarnă și nici nu poate fi crescută peste noapte.

În primul trimestru din 2026, producția utilizabilă a scăzut cu 1,5% față de aceeași perioadă din 2025. Importurile au crescut, în schimb, cu 53,9%.

Ianuarie a oferit o demonstrație aproape didactică. Temperaturile scăzute au ridicat consumul intern total cu 16,5%, în timp ce producția curentă a coborât ușor. Diferența a trebuit acoperită din depozite și import.

Asta nu înseamnă că România rămâne fără gaz. Înseamnă că ultimii metri cubi necesari pentru echilibrare sunt mai expuși la prețul regional. Acei metri cubi pot stabili factura marginală a unei ierni dificile.

Producția internă ne apără, dar nu de tot

Avantajul României este real. Romgaz, OMV Petrom și ceilalți producători oferă o bază internă pe care Germania, Austria sau alte economii dependente de import nu o au.

Dar „avem gaze” nu este același lucru cu „prețul extern nu contează”. Piața românească este legată de regiune, iar importurile devin importante tocmai în zilele cu cerere mare.

Otilia Nuțu, expertă în energie la Expert Forum, avertizează că actualele zăcăminte nu rămân la același nivel pentru totdeauna. „Producția actuală va fi în scădere cu 5-7% pe an”, arată ea.

Otilia Nuțu pune problema și mai direct când vine vorba despre cost. România extinde consumul și rețelele exact într-o perioadă în care gazul rămâne expus geopolitic. „Prețul gazului o să crească”, avertizează ea.

Neptun Deep este aproape gata, dar nu suficient de aproape

Marea schimbare ar trebui să vină în 2027. OMV Petrom și Romgaz dezvoltă Neptun Deep, proiect cu aproximativ 100 miliarde metri cubi de resurse recuperabile.

Transgaz estimează că, odată ajuns la producție, proiectul poate aduce în sistem peste opt miliarde de metri cubi anual. OMV Petrom menține obiectivul primei producții în 2027.

Pentru iarna 2026–2027, însă, acest gaz încă nu există în sistem. România trebuie să treacă sezonul rece cu producția actuală, depozitele existente și posibilitatea de a importa.

Mai există o problemă. Neptun Deep vine exact într-o economie care pregătește consumatori noi de gaze: centrale electrice, industrie și extinderi de rețea.

Otilia Nuțu atrage atenția că România pregătește simultan și consumuri noi. „Noi vrem să trecem prin două tranziții energetice. Mai întâi facem rețelele de gaz, după care să ne dăm seama că nu avem suficient gaz, nici nu ne atingem țintele de carbonizare și, în plus, este și prea scump, iar oamenii nu se vor branșa la acestea”. Practic, Neptun Deep poate veni destul de târziu, iar tocmai această întârziere va crea probleme viitoare. „Ni s-a vândut proiectul Neptun Deep ca fiind acel proiect care ne va asigura independența energetică”, avertizează ea.

Populația este protejată, dar cu costuri mari

Pentru consumatorii casnici există o diferență importantă față de electricitate. Prețul final al gazului rămâne protejat până la 31 martie 2027, la maximum 0,31 lei/kWh.

Asta înseamnă că o scumpire pe piața angro nu intră automat, în aceeași lună, în factura familiei. Dar gazul mai scump nu se evaporă. Cineva din sistem îl cumpără și îl plătește.

Pentru companii, expunerea este mai directă. Industria care folosește gazul ca materie primă sau combustibil simte rapid schimbarea costului. Chimia, sticla, ceramica și energia sunt exemple evidente.

Iar când gazul este folosit pentru electricitate, costul se întoarce prin altă ușă și la restul economiei. O problemă pe piața gazelor poate deveni, într-o zi rece și fără vânt, o problemă pe piața de curent.

Electricitatea ne-a arătat deja cum se derulează acest film

România vede chiar în această vară ce înseamnă să intri într-o perioadă dificilă cu rezerve mici de flexibilitate. Hidroenergia este lovită de secetă, Cernavodă are probleme din cauza Dunării, iar sistemul a cumpărat energie scumpă din import.

Nu este o catastrofă. Interconectările funcționează. Dar importul de urgență nu este același lucru cu energia produsă confortabil acasă.

La gaze, iarna poate reproduce această logică. Producția internă ține baza sistemului. Depozitele acoperă o parte din vârfuri. Importul acoperă ceea ce lipsește.

Cu cât ultima componentă devine mai mare, cu atât România simte mai puternic prețul european. Aici este vulnerabilitatea.

Nu mai suntem în 2022, dar nici problema nu a dispărut

România pornește spre iarna 2026–2027 dintr-o poziție mai bună decât în primii ani ai crizei energetice. Are rute alternative, producție internă importantă și o piață regională care a demonstrat că poate livra.

În același timp, depozitele sunt mai puțin pline, importurile au crescut puternic în prima parte a anului, iar producția internă existentă nu crește încă suficient. Neptun Deep este aproape, dar prima moleculă rămâne în viitor.

Nu avem motive să anunțăm o criză. Avem însă motive să nu tratăm gazul ca pe o problemă rezolvată.

Electricitatea ne arată deja cât costă să găsești energie atunci când ai nevoie de ea, nu atunci când este ieftină. Iarna aceasta, gazul poate face aceeași demonstrație. Partenerii vor livra, România va avea de unde cumpăra, dar prețul ne va spune cât de groasă este, în realitate, plasa noastră de siguranță.