Devine de-dolarizarea o ipoteză credibilă? Moneda SUA rămâne valuta forte la nivel mondial, dar poziția sa se erodează

La începutul lunii iulie, Jim O’Neill, fost economist-șef la Goldman Sachs, a declarat că că „fantezia” statelor BRICS de a crea o alternativă viabilă la dolar ar putea avea șanse să devină realitate.

O’Neill este un observator avizat al domeniului – este creatorul platformei de analiză BRICS+ Thinking și autorul acronimului BRIC. (Grupul reunea inițial Brazilia, Rusia, India și China, iar din 2010 s-a alăturat și Africa de Sud, devenind BRICS.) Potrivit acestuia, ideea unui vehicul financiar alternativ la moneda americană părea, până nu demult, o „fantezie”. Dar progresele recente înregistrate de tehnologiile de plată și de inițiativele lansate de grup l-au făcut să își schimbe perspectiva.

Pe lista argumentelor sale figurează, printre altele, platforma BRICS Pay și inițiativele de interconectare a sistemelor interne deja existente. Precum UPI din India, CIPS din China sau PIX din Brazilia. La aceasta se adaugă discuțiile tot mai avansate privind utilizarea viitoarelor monede digitale emise de băncile centrale ale statelor din grup. Deși tendința marilor puteri este de a ignora grupul, aria sa de influență se extinde. În prezent, BRICS reunește, pe lângă țările fondatoare, și Egiptul, Etiopia, Indonezia, Iranul și Emiratele Arabe Unite. Și există tot mai multe țări „simpatizante” – 10 au statut de state partenere. Iar alte patru și-au depus candidatura. Printre ele se numără Venezuela și, din 2024, Turcia, care este stat membru al NATO.

În acest context, O’Neill susține că de-dolarizarea – eforturile diverselor state de a-și reduce dependența de dolarul american în comerț, investiții și rezervele băncilor centrale – a devenit un obiectiv real pentru tot mai multe economii emergente. Desigur, aceasta nu înseamnă că dolarul nu va fi în continuare moneda de rezervă și de schimb dominantă la nivel mondial. Ci doar că influența lui începe să se reducă lent.

BRICS devine tot mai vizibil

Din perspectiva lui O’Neill, grupul BRICS primește o atenție tot mai mare. „Donald Trump nu mai tace cu privire la ele (statele membre ale grupului – n.r.)”, a punctat economistul.

Atenția de care se bucură BRICS și conceptul de de-dolarizare este amplificată și de evoluțiile monedei americane. În 2025, indicele dolarului DX, care măsoară puterea monedei americane în raport cu un coș al celor mai puternice valute, a scăzut cu 8%. A fost cel mai puternic și rapid declin înregistrat în ultimii ani.

Evoluția survine într-un context geopolitic și economic complicat, marcat de prăbușirea sistemului multilateral comercial condus de Statele Unite. Dar și de teama că Administrația Trump va continua să folosească dolarul ca pe o armă, prin sancțiuni, confiscări și impuneri de taxe comerciale.

Nu sunt însă singurele îngrijorări ale investitorilor. Pe listă mai figurează și viitoarele schimbări ale politicii monetare odată cu preluarea ștafetei la președinția Rezervei Federale de către Kevin Warsh. Dar și cheltuielile guvernului SUA, pe care tot mai multe voci le califică drept „nesăbuite”. Mai ales în contextul creșterii constante a inflației și a așteptărilor neconfirmate legate de crearea de noi locuri de muncă în economia americană.

Politica reducerii dependenței

Un alt argument invocat frecvent de analiștii fenomenului este că, anul acesta, în primăvară, datoria publică totală a Statelor Unite a depășit pragul de 39 de trilioane de dolari.

Din această sumă uriașă, Asia deține cea mai mare parte. La începutul lui 2026, Japonia se afla pe primul loc, cu aproape 1.200 de miliarde de dolari în titluri de stat americane. Era urmată de China, cu 689 de miliarde. Sumele sunt impresionante, dar departe de maximele atinse la începutul anilor 2000, când Japonia deținea aproximativ 40% din totalul obligațiunilor emise de Trezoreria SUA, în timp ce China se apropia de 29%.

Anul trecut, cotele coborâseră substanțial la 13%, respectiv 8%. Și, cel mai probabil, cel puțin în cazul Chinei, vor continua să o facă. Beijingul, deși nu o declară oficial, urmărește să își reducă dependența de sistemul financiar controlat de Statele Unite. La începutul lui 2026, autoritățile de la Beijing au transmis, neoficial, instituțiilor financiare de stat să își scadă expunerea pe titlurile de stat americane.

Nu este un fenomen singular. În noiembrie trecut, un raport al Băncii Centrale Europene (BCE), avertiza creditorii europeni cu expunere pe dolar că ar trebui să-și crească nivelul lichidităților și al rezervelor suplimentare de capital. Iar pe lista băncilor din zona euro cu cea mai ridicată expunere la dolar, figurau nume mari, precum BNP Paribas, Deutsche Bank, Banco Santander, Société Générale, Groupe BPCE, ING și Crédit Agricole.

Plan cincinal pentru susținerea renminbi

Tot la începutul lui 2026, revista Qiushi, principalul vehicul de propagandă ideologică al Partidului Comunist Chinez, a publicat declarațiile președintelui Xi Jinping referitor la planul său cincinal de a transforma renminbi – denumirea oficială a monedei naționale –  într-o valută de rezervă dominantă. Rolul principal este deținut de decenii de dolar, urmat la mare distanță de yenul japonez, francul elvețian și euro.

Moneda chineză își crește însă lent, dar sigur cota de piață, sprijinită de apartenența la BRICS. Grupul promovează activ derularea schimburilor comerciale în monedele naționale ale țărilor membre. Iar rezultatele se văd – ponderea renminbi în decontarea tranzacțiilor internaționale derulate prin SWIFT a crescut de patru ori din 2020 până anul trecut, ajungând la 8%.

În paralel, Beijingul și-a extins infrastructura alternativă non-dolar. Un sprijin important în acest sens a fost Sistemul de Plăți Interbancare Cross-Border (CIPS). Acesta numără în prezent peste 1.700 de bănci membre la nivel global.

Împrumuturi și decontare în monede locale

Pe lista argumentelor aduse de Jim O’Neill figurează și Noua Bancă de Dezvoltare (NDB) a BRICS, potrivit Reuters. NDB merită atenție, pentru că este concepută ca o alternativă a Băncii Mondiale sau FMI pentru finanțarea proiectelor mari de infrastructură și dezvoltare. Banca acordă deja aproape o treime din împrumuturile sale în monede naționale.

În paralel, BRICS a lansat la finalul lui 2025, cu sprijinul Chinei și Rusiei, o criptomonedă proprie, intitulată Unit. Moneda digitală, al cărei principal rol este de instrument comercial, este susținută printr-un coș de rezerve compus din 40% aur fizic și 60% monede naționale ale statelor membre.

Unit este a doua tentativă în acest domeniu. Grupul a încercat să lanseze prin BRICS Pay o monedă virtuală cu același nume, care se baza pe viitoarele versiuni digitale ale rublei, rupiei, yuanului etc.

Și India se distanțează de SUA

În timp ce China manevrează parțial la vedere, India pare să adopte o strategie de de-dolarizare discretă. Deținerile sale de titluri de stat americane au ajuns în 2025 la cel mai scăzut nivel din ultimii cinci ani. Anul trecut, valoarea estimată era de aproximativ 174 de miliarde de dolari, cu aproape un sfert mai mică decât în 2023.

Evoluția confirmă faptul că oficialii de la New Delhi au urmează o strategie de diminuare a dependenței de activele denominate în dolari. Este o politică adoptată neoficial, dar previzibilă după presiunile SUA asupra modului în care India ar trebui să se comporte pe piețele globale. Și mai ales după înăsprirea embargoului asupra importurilor de țiței rusesc.

În contrapartidă, India și-a crescut volumul schimburilor comerciale inter-BRICS, pentru a încerca să atingă dezideratul unei rupii stabile. Și și-a asumat un rol mai activ în cadrul grupului – a preluat președinția de la Brazilia și va găzdui cel de-al 18-lea Summit BRICS în New Delhi, programat pentru anul acesta.

Dolarul rezistă, Beijingul perseverează

Chiar dacă planurile BRICS sunt atractive pentru economiile emergente, dolarul american rămâne intangibil încă. Moneda americană are o cotă de 40% în decontarea tranzacțiilor comerciale la nivel internațional.

Iar analiștii susțin că USD a fost întotdeauna mai puternic decât o sugerează dimensiunea economiei americane. Ponderea sa pe piața globală în rezervele valutare și în emisiunea de datorie internațională este de 60%-80%. Adică de două până la trei ori mai mare decât ponderea SUA în economia globală.

China nu își propune însă să înlocuiască peste noapte moneda Statelor Unite. Ci să preia, treptat, piețe marginale. Iar strategia Beijingului, demarată în urmă cu peste un deceniu, pare să reușească. Mai ales din 2022 încoace, ca urmare a impulsului dat de impunerea sancțiunilor și înghețarea activelor rusești. Efectul a fost amplificat de politica comercială agresivă a administrației Trump, amenințările constante cu taxele vamale, intervenția din Venezuela, presiunile asupra Groenlandei, creșterea datoriei publice americane și, recent, conflictul din Iran. Războiul din Golf a generat o creștere a activității de decontare în renminbi în luna martie, prin sistemul CIPS, fenomen confirmat și de BCE.

„Minunea” nu a durat, dar semnalul este unul real. Și îngrijorător pentru SUA, pentru că ponderea Chinei în exporturile și importurile statelor care fac parte din Consiliul de Cooperare al Golfului s-a dublat în ultimii 10 ani, ajungând la 21%.

Diversificarea tacită

Toate aceste elemente alimentează un fenomen de retragere discretă. Sau, cum spunea un oficial american, o „diversificare tacită”. Dar până să producă efecte de amploare va mai dura pentru că dolarul este, în continuare, moneda folosită în aproape 90% dintre tranzacțiile internaționale.

Și chiar dacă, potrivit FMI, ponderea sa în rezervele valutare globale a scăzut la un minim record de 56,3% în 2025, Statele Unite rămân cea mai lichidă și dinamică piață, fără un concurent real în viitorul apropiat.